TERORISMUL ŞI EVENIMENTE DEOSEBITE – REPERE ISTORICE (II) O LUME IDEALĂ NU EXISTĂ!

Oct 14th, 2011 | By | Publicat in categoria Anul III, Nr. 2 Septembrie 2011, Revista nr. 2 Septembrie 2011

SPECIAL EVENTS AND TERRORISM – HISTORICAL REFERENCES (II)

THERE`S NO IDEAL WORLD!

Abstract

In Part III of the article are highlighted some aspects of intelligence services activities in preventing and combating terrorist acts. It presents the work carried out by U.S. intelligence to kill the terrorist Osama Bin Laden. Are highlighted some of the high-end technical means and weapons built by U.S., which can be used against terrorists. Also, are highlighted some of the activities undertaken to replace communism with a democratic disposition.

Again reference is made to those persons who are considered traitors to the country.

Key words: intelligence, terrorist Osama Bin Laden, Patriot Act, high-end technical means and weapons, SEALS elite troops, Al Qaeda, the contribution of intelligence to the socialist camp.

 Rezumat

În partea a III-a a articolului sunt scoase în evidenţă unele aspecte privind activităţile serviciilor de informaţii în prevenirea şi combaterea actelor teroriste. Este prezentată activitatea desfăşurată de serviciile de informaţii americane pentru uciderea teroristului Osama Bin Laden. Sunt scoase în evidenţă câteva din mijloacele tehnice performante şi armele construite de S.U.A., care se pot folosi împotriva teroriştilor. Totodată, sunt evidenţiate câteva din activităţile întreprinse pentru înlocuirea comunismului cu o orânduire democratică.

Şi de data aceasta se fac referiri la acele persoane care sunt considerate trădători de ţară.

Cuvinte cheie: serviciile de informaţii; teroristul Osama Bin Laden; Legea Patriot ( Patriot Act); mijloace tehnice şi arme performante; trupele de elită SEALS; Reţeua Al Qaeda; contribuţia serviciilor de informaţii la dispoziţia lagărului socialist.

 1. Aspecte privind activităţile serviciilor de informaţii în prevenirea şi combaterea actelor teroriste.

 De-a lungul timpului, serviciile de informaţii şi contrainformaţii din toate statele lumii au avut un rol foarte important în sistemele de apărare şi securitate din ţările lor.Aceste servicii au cerut multe jertfe generaţiilor ce au precedat şi vor mai cere încă. În multe ţări, inclusiv în România, numărul celor care s-au sacrificat în îndeplinirea misiunilor pentru apărarea intereselor ţării este destul de mare. Dar, din păcate, în ţara noastră, aceştia au fost uitaţi sau criticaţi de generaţiile care au urmat.

Aceste servicii de informaţii, instituţii de intelligence, şi-au căpătat prestigiul prin acţiunile organizate în apărarea securităţii naţionale, în confruntările cu organizaţii şi grupări teroriste sau cele care au atentat la securitatea statală.

Unul dintre cele mai importante cazuri soluţionate, în ultimul timp, de serviciile de informaţii şi contrainformaţii americane, este uciderea teroristului Osama Bin Laden (foto), care a adus prejudicii foarte mari atât  S.U.A., cât şi altor ţări. Despre acest terorist şi crimele comise de reţeaua organizaţiei sale Al Qaeda s-au prezentat în presă o serie de date. Osama Bin Laden, fost ofiţer de informaţii, cu pregătire în domeniul terorismului şi actelor de diversiune, a acţionat în Afganistan împotriva trupelor sovietice care se aflau pe teritoriul acestei ţări, organizând o serie de acte teroriste în care şi-au pierdut viaţa un număr mare de militari sovietici şi de afgani care deţineau funcţii politice şi în administraţia de stat. Gorbaciov este cel care a decis retragerea trupelor sovietice din Afganistan, în urmă cu peste 21 de ani, după un război care a durat un deceniu. Într-un  interviu acordat recent BBC Moscova, Gorbaciov a declarat că înaintea retragerii U.R.S.S. din Afganistan, s-a ajuns la un acord cu Iranul, India, Pakistan şi S.U.A., urmând ca Afganistanul să fie ţară neutră, democrată, care să menţină relaţii bune cu vecinii săi şi cu S.U.A. şi  U.R.S.S. „Americanii au spus mereu- declara Gorbaciov – că sprijină acest lucru, dar în acelaşi timp antrenau militanţi, aceiaşi care terorizează astăzi Afganistanul şi din ce în ce mai mult Pakistanul”.¹

Un alt demnitar, fostul preşedinte al Pakistanului, Pervez  Musharraf, a declarat la Washington, că din anul 1979 şi până în anul 1989 a lansat „Jihadul” împotriva trupelor sovietice. „Calific acest război drept „Jihad” – declara Pervez la Ria Novosti – pentru că am dorit să implicăm mujahedinii din toată lumea în lupta împotriva Armatei Roşii…De asemenea, am antrenat şi înarmat pe teritoriul  nostru talibani, înainte de a-i trimite în Afganistan… După ce talibanii au ajuns la putere, în 1996, Afganistanul a devenit un centru al terorismului”.²

După eliberarea Afganistanului şi retragerea trupelor sovietice, Osama Bin Laden şi-a constituit organizaţia Al Qaeda, membrii acesteia fiind bine instruiţi şi pregătiţi în organizarea actelor teroriste. Nu au fost puţine la număr actele teroriste puse la cale de această grupare, existând foarte multe pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale. Este semnificativ atacul terorist care a avut loc în S.U.A., la 11 septembrie 2001, asupra World Trade Center, unde şi-au pierdut viaţa peste 3000 de persoane. După acest eveniment deosebit de grav, s-au întreprins o serie de măsuri printre care şi adoptarea Legii Patriot (Patriot Act), act normativ complex care cuprinde o serie de măsuri de prevenire şi combatere a terorismului pe teritoriul S.U.A. şi la nivel internaţional. O altă măsură a constat şi în stabilirea unei noi strategii a serviciilor de informaţii pe linia terorismului şi suplimentarea de fonduri financiare. S-a recunoscut faptul că anterior lui septembrie 2001, culegerea de informaţii preventive legate de terorism, deşi semnificativă, nu s-a bucurat de o finanţare suficientă în cadrul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA).

Atacurile din 11 septembrie 2001 au avut un profund impact nu doar asupra serviciilor de informaţii şi a instituţiilor de aplicare a legii din S.U.A., ci şi a celor din întreaga lume. Atentatele au determinat numeroase servicii de informaţii din lume, inclusiv cele din România,  să-şi reevalueze activitatea în prevenirea şi combaterea  terorismului.

Institutul pentru Descoperirea Entităţilor Teroriste Internaţionale  (SITE), cu sediul în Washington, şi-a concentrat atenţia asupra grupărilor teroriste islamice. O concluzie care s-a desprins după evenimentele din 11 septembrie 2001 a fost şi aceea că teroriştii au studiat cu mare atenţie sistemul telefonic american, alimentarea cu apă, serviciile publice dirijate computerizat şi alte domenii. În conformitate cu Legea Patriot, s-au luat măsuri pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea acestor sisteme. O măsură importantă pe care au luat-o autorităţile americane a constat şi în construirea unor mijloace tehnice performante şi arme, care să fie folosite în acţiunile pe care le întreprind împotriva teroriştilor. Sunt semnificative următoarele:

• Avionul fără piloţi MQ9 Recaper Drone. Acesta a fost lansat la sfârşitul anului 2001 şi poate zbura fără pilot şi are o autonomie de până la 36 de ore. Ca urmare a sistemelor ultraperformante cu care este dotat, poate repera ţinta chiar şi de la trei kilometri distanţă.

• Arma cu laser PHASR Rifle, dată în folosinţă în anul 2008, care are capacitatea de a orbi temporar orice persoană aflată în raza sa de acţiune. De obicei se utilizează în acţiunile în care sunt folosiţi aşa numiţi deschizători de drumuri, atunci când în spate se asigură acţiunea armată propriu-zisă.

• Puşca AA12 Atchisson Assault Shotgun, care a fost testată în anul 2005. Este o armă automată cu care se pot executa până la cinci focuri pe secundă, dovedind că poate fi folosită şi la 9.000 de runde de tragere, fără să necesite curăţare sau să existe deficienţe în utilizare.

• Panoul cu lasere electro-şoc THE TASER SHOCKwave, care poate electrocuta orice persoană care se apropie la mai puţin de 7, 6 m de dispozitiv.

• Unda care provoacă dureri insuportabile

– THE ACTIVE DEMIAL System. Emite, cu ajutorul unui dispozitiv special montat în spatele autovehiculului , unde electromagnetice. În contact cu pielea, acestea produc dureri insuportabile.

• Tancul THE BLACK KNIGHT, care a fost dat în folosinţă în anul 2008. Acesta poate fi controlat de la distanţă, fiind folosit fără echipaj la bord, astfel încât în cazul unui atac neaşteptat să nu existe victime.

• XM 2010 Enhanced Sniper Rifle, carabină cu lunetă, lansată la începutul anului 2011, este foarte eficientă pentru trageri la distanţe mari. Pot fi împuşcaţi 9 din 10 inamici de la peste 500 m depărtare.

• MAARS ROBOT, lansat în anul 2009. Acesta dezamorsează bombe şi poate fi utilizat şi ca laborator de grenade sau ca mitralieră, în funcţie de situaţie.

• The Laser Avenger, un sistem laser montat pe vehicul militar Humee, inventat de compania Boeing. În timpul testelor, cu ajutorul acestei arme au fost distruse de la distanţă câteva proiectile neexplodate, dar şi un avion spion telecomandat. Marele avantaj al  acestei arme este că unda emisă este invizibilă.

 O măsură întreprinsă de americani a constat şi în constituirea şi pregătirea unor trupe speciale de luptă împotriva teroriştilor, trupe de elită, numite SEALS, care fac parte din Comandamentul de Război Naval Special. Semnificaţia denumirii pe care o poartă vine de la SEA-mare, A- air (aer), şi L- land (pământ), adică de la capacitatea lor de a opera în orice condiţii.

Soldaţii intră în trupele SEALS pentru a-şi servi ţara şi nu pentru a primi recompense financiare.

Prin toate mijloacele informativ-operative desfăşurate aproape de zece ani, serviciile de informaţii ale S.U.A. au reuşit să depisteze ţara şi localitatea unde se ascunde teroristul nr.1 al planetei, Osama Bin Laden.

După ce serviciile de informaţii au depistat fortăreaţa lui Osama Bin Laden de la Abbottabad, Pakistan, în ziua de 1 mai 2011, două elicoptere ale armatei americane,având la bord 79 de militari SEAL, timp de 40 de minute au atacat locuinţa teroristului. Cu acest prilej şi-au pierdut viaţa 20 de persoane, printre care şi teroristul Osama Bin Laden, dar nici un militar din trupele SEALS.

Cotidianul britanic Daily Mail a publicat recent că persoana care  a fost creierul operaţiunii de ucidere a liderului grupării teroriste Al Qaeda, se numeşte John (nume de cod), analist în cadru C.I.A., fiind responsabil cu întreaga operaţiune care a vizat capturarea lui Osama Bin Laden.

Membrii Al Qaeda au confirmat moartea liderului lor şi i-au avertizat pe americani că organizaţia lor nu va dispărea odată cu decesul fondatorului ei. La o manifestaţie organizată de aceştia, în faţa Ambasadei S.U.A. de la Londra, au prezentat un mesaj în care se spunea: „Sângele marelui nostru războinic Osama Bin Laden e prea preţios pentru noi şi pentru toţi musulmanii pentru a fi vărsat degeaba. Noi vom rămâne un blestem care îi va bântui pe americani şi pe aliaţii lor. În curând, cu voinţa lui Alah, fericirea lor se va transforma în tristeţe… Soldaţii islamului vor continua să planifice cu determinare comploturi până vor da o lovitură de proporţii”.

Liderul Al Qaeda în Peninsula Arabă (AQPA), Nasser al Wahishi, a avertizat Statele Unite ale Americii că răul va veni după moartea lui Osama  Bin Laden. „… Americanii l-au ucis pe şeic că jarul Jhadului se învăpăiază în prezent mai mult decât era în timpul vieţii sale… Să nu credeţi că afacerea s-a încheiat, ceea ce va urma va fi şi mai rău, ceea ce vă aşteaptă va fi şi mai intens, şi mai nociv… vă veţi muşca degetele şi veţi regreta zilele şeicului Osama Bin Laden”.

Recent, reţeaua teroristă Al Qaeda şi-a ales oficial noul lider, în persoana egipteanului Ayman al-Zawahri, înlocuindu-l pe Osama Bin Laden. Noul lider este în vârstă de 60 de ani, fiind adjunctul lui Osama Bin Laden. Din informaţiile obţinute de către serviciile de informaţii americane, rezultă că acesta a fost creierul atentatelor de la 11 septembrie 2001, din S.U.A.

Membrii echipei SEALS care l-au ucis pe Osama Bin Laden au fost decoraţi de preşedintele S.U.A., Barack Obama.

Americanii, cunoscând că oamenii lui Oabama Bin Laden vor fi în continuare foarte periculoşi, şi-au luat măsuri de contracarare  a tuturor acţiunilor teroriste ce urmează să le realizeze Al Qaeda. Imediat după această acţiune, Leon Panetta, şeful C.I.A. a declarat că viitorul lider Al Qaeda va deveni noul inamic public nr.1 al S.U.A.

 Recent, Generalul cu patru stele  David Petraeus  a fost confirmat de către  Senatul american în funcţia  de director al C.I.A. Acesta a fost şef al trupelor I.S.A.F. în Afganistan. Generalul Petraeus a fost nominalizat de preşedintele Obama pentru a-l înlocui pe Leon Panetta, care urmează să devină şef al Pentagonului.

 Câteva aspecte privind contribuţia serviciilor de informaţii la dispariţia lagărului socialist

 Aşa cum am prezentat în articolele anterioare şi în unele lucrări editate, după cel de-al doilea război mondial,  lumea a fost împărţită în două sisteme: capitalist şi socialist. Încă de la împărţire, între aceste sisteme a început o luptă de supremaţie. O contribuţie importantă în această luptă au avut-o serviciile de informaţii ale celor două sisteme.  Au fost perioade în care au câştigat serviciile din ţările socialiste, în frunte cu U.R.S.S., iar în alte perioade au câştigat cele din ţările capitaliste, în frunte cu serviciile americane şi engleze.

Întrucât am lucrat peste 50 de ani în Ministerul Administraţiei şi Internelor (1956-2000; din anul 1956-1993- ca ofiţer, iar din anul 1993-2000- ca personal civil), am reuşit să cunosc foarte bine evoluţia evenimentelor din România şi din străinătate.

Pe timpul cât am fost ofiţer, am lucrat în mai multe unităţi informativ-operative, în compartimente de criminalistică, profesor într-o şcoală de ofiţeri, ofiţer specialist în cadrul Direcţiei de Învăţământ a Ministerului de Interne, am condus mai multe sectoare de informare, analiză şi sinteză.

La sfârşitul lunii decembrie 1989, am fost numit şeful Serviciului Informare Analiză, Sinteză şi Dispecerat al Ministerului de Interne, funcţie deţinută până la începutul anului 1993 , când am fost trecut în rezervă, având vârsta de 57 de ani. Ca urmare a pregătirii şi experienţei mele, conducerea ministerului a hotărât să preiau funcţia de redactor coordonator (personal civil) la revista „Poliţia Română”, Revista „Police Magazin” şi Revista „Lumea Interpol”. Am prezentat aceste date despre autorul articolului pentru ca cititorii să fie convinşi că ceea ce redau în continuare sunt lucruri reale. În plus, în legătură cu evenimentele din decembrie`89, împreună cu un colectiv, am realizat două lucrări: „Şase zile care au zguduit Româna- Ministerul de Interne în Decembrie 1989”, „Anul nou se naşte-n sânge!”, continuare a volumului „Şase zile care au zguduit România” (II).3-4 Aceste lucrări au fost apreciate atât în ţară, cât şi în străinătate. Cu toate că au apărut şi alte lucrări despre evenimentele din decembrie`89, interesele unor grupuri şi persoane nu au relatat adevărul, lăsând să se înţeleagă că „teroriştii” din M.I. i-au împuşcat pe cei care au ieşit în stradă să-şi ceară drepturile şi să ceară înlocuirea comunismului cu o orânduire democratică.

Dar, să revenim la strategia stabilită pentru schimbarea socialismului în ţările unde acesta a apărut după cel de-al doilea război mondial.

Aşa cum arătam într-un articol publicat într-un număr anterior,  „Războiul Rece a început la Bucureşti”, organizat de Gardiner Wisner, un veteran al Office of Strategic Services (OSS), predecesor al C.I.A. care, după actul de la 23 august 1944, se afla la post în România, în calitate de rezident. Acesta s-a ocupat de organizarea unei reţele de spionaj şi rezistenţă în spaţiul est-european ocupat de armata roşie.5

Cu timpul, Frank Gardiner Wisner devenise condotierul modern, implicat pe toate fronturile anticomuniste din Europa, Asia şi America Latină, iar trupele sale erau denumite „bandiţii lui Wisner”. Aşa, de exemplu, pe timpul administraţiei Eisenhower a derulat 170 de acţiuni subversive, în 48 de ţări, risipind 152 de milioane de dolari şi mai ales multe vieţi. În războiul din Coreea, în Birmania şi în Manciuria, unde din cei 212 agenţi trimişi în misiune, 101 au fost ucişi şi 111 capturaţi de forţele armate ale Beijingului.6 A avut şi unele succese în Iran (operaţiunea „Ajax”) şi în Guatemala (operaţiunea „Succes”).

În anul 1956, pe timpul când Frank  Wisner se ocupa de revoluţia de la Budapesta, care a eşuat fiind reprimată de tancurile sovietice, acesta a suferit o cădere psihică, iar în anul 1965 s-a împuşcat.

Pe parcursul timpului, între serviciile americane şi sovietice, precum şi alte servicii de informaţii, a existat un război dur, fiecare căutând să-şi infiltreze agentura în interiorul lor pentru a cunoaşte strategiile pe care le au şi pentru contracararea acţiunilor întreprinse de adversari. Din păcate, au existat şi unele trădări din partea unor cadre şi agenţi ai acestor servicii, trecând de partea „inamicului”, trădându-şi ţara (patria). Termenul trădare (lat. traho/trahere/traxi/trasis/ tractum) are atât semnificaţii politico-juridice, cât şi sociale. Obiecte ale trădării pot fi: persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc sau ţara (patria). Din cele mai vechi timpuri, trădarea de ţară era considerată o boală. A sluji ţara este o favoare, un titlu de onoare şi de glorie, un privilegiu pe care poporul îl acordă cetăţenilor statului naţional. Principala calitate morală pretinsă oamenilor aflaţi „ în slujba ţării”, adică în serviciul naţiunii, este cinstea”.7

Cel mai deosebit caz de trădare, prezentat şi în numărul anterior al revistei, a fost al generalului locotenent Ion Mihai Pacepa, agent al Serviciului de spionaj american, care foarte mulţi ani a informat „stăpânii” occidentului cu toate problemele importante ale României şi a acţionat pentru distrugerea şi compromiterea României pe plan internaţional. Datorită acestui trădător de ţară ( nu cum spune în cărţile sale Ion Mihai Pacepa că i-a trădat pe Nicolae şi Elena Ceauşescu), şi-au pierdut viaţa foarte mulţi ofiţeri români de informaţii, care se aflau în misiune în unele ţări, sub diferite acoperiri. Pe aceştia i-a deconspirat „stăpânului”. Imediat după ce a trădat, nopţi la rând soseau la aeroport coşciugele cu corpurile celor căzuţi la datorie. Unii dintre ei au fost înmormântaţi la Cimitirul Militar Ghencea I. Familiile lor, care însoţeau defunctul, atunci au aflat că ei au fost ofiţeri de informaţii şi s-au sacrificat pentru interesele patriei lor, România. Unii dintre ofiţerii de informaţii pe care i-a trădat Pacepa au reuşit să ajungă în ţară, neaflându-se în localitatea unde îşi aveau reşedinţa.

Un bun prieten al meu, R.M., care era angajat la un Concern Siderurgic în R. F. Germania, se afla cu şeful său în Turcia, a aflat de trădarea lui Pacepa şi s-a îmbarcat în primul avion spre România. Datorită necazurilor prin care a trecut şi faptul că şi-a lăsat familia în R.F.G., la scurt timp, R. M. a încetat din viaţă.

Dacă  Nicolae Ceauşescu înţelegea cele spuse de Brejnev cu privire la faptul că, în România, americanii au un agent care deţine gradul de general şi îi informează cu toate problemele, inclusiv cu cele din ţările socialiste, Ion Mihai Pacepa putea fi depistat. Trădarea acestuia şi a altor 30 de ofiţeri  din sistemul de informaţii externe al României a scos în evidenţă marile deficienţe existente în cunoaşterea oamenilor din serviciile de informaţii şi lipsurile existente în perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de lucru.

Un alt caz care prezintă interes este al trădătorului Mircea Răceanu, fiul unor activişti de partid comunişti din ilegalitate.

În timp ce se afla în S.U.A. la Ambasada României, Răceanu, în anul 1974, a devenit agent secret, furnizând informaţii asupra politicii României şi informaţii pe teme precum drepturile omului şi libertatea religioasă. El a fost recrutat de un anume Bruce Trimmer, cadru al C.I.A. Pentru activităţile sale de spionaj primea 2000 de dolari pe lună, depozitaţi pe numele său la o bancă americană şi 5000 lei la Bucureşti.

Având un viitor roz, Mircea Răceanu, după ce a absolvit Liceul Ion Luca Caragiale, a fost trimis la studii în U.R.S.S., urmând Institutul de Relaţii Internaţionale din Moscova. Din anul 1969 a plecat la post în S.U.A., unde a stat până în anul 1978, revenind în aparatul central al Ministerului Afacerilor Externe (s-a ocupat de relaţiile cu S.U.A. şi Canada). Pentru continuarea activităţilor informative cu Răceanu, ofiţerul de contraspionaj care se ocupa de caz, G.M., cu ajutorul specialiştilor (tehnicieni şi criminalişti), a reuşit să instaleze în biroul lui Răceanu tehnică de supraveghere video. În acest fel s-a reuşit să se stabilească întreaga activitate de spionaj pe care o desfăşura. Informaţiile înregistrate, Răceanu le băga într-o punguţă de plastic lipită cu scotch, iar când mergea la Ambasada S.U.A. sau la Centrul Cultural din Bucureşti, le introducea în bazinul de apă de la toaleta localului american. Această depunere a materialului se făcea numai când Răceanu primea semnal de la „şeful” său. Când „şeful” său ridica materialul se făcea tot printr-un semnal.

De menţionat că, pe timpul cât se afla în S.U.A., la Ambasada României, Mircea Răceanu, ofiţer de informaţii, era sprijinit de Pacepa şi Doicaru.

Timp de peste zece ani, Mircea Răceanu a furnizat informaţii şi documente de la Ambasada României din S.U.A. şi din centrala Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti şi din Direcţia de Informaţii Externe, aducând mari prejudicii statului român. Faptele lui Mircea Răceanu în orice  ţară din lume sunt cosiderate trădare de ţară şi nu trădare a conducătorului ţării.

Arestat la începutul anului 1989, a fost condamnat la moarte de completul de judecată, condus de colonelul Gică Popa, acelaşi judecător care i-a condamnat la moarte şi pe soţii Ceauşescu, iar după câteva luni avea să se sinucidă.

Mircea Răceanu a fost salvat de la moarte de către Nicolae Ceauşescu, la 9 septembrie 1989, prin comutarea pedepsei capitale în 20 de ani de închisoare.

După evenimentele din decembrie `89, Mircea Răceanu a fost pus în libertate şi s-a stabilit în S.U.A., fiind consilier în cadrul Departamentului de Stat al S.U.A. pentru problemele Europei Răsăritene.

Cu ocazia vizitei oficiale în S.U.A., la 8 decembrie 2002, preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, l-a decorat pe Mircea Răceanu cu „Ordinul pentru Merit, în grad de comandor”.8

În concluzie, trebuie să reţinem faptul că România s-a aflat într-o situaţie de neimaginat: spionajul român a avut cel mai mare număr de persoane care au trădat, trecând  cu „ arme şi bagaje” la adversar. Gestul acestor trădări a fost potenţat de faptul că orice abatere comisă de spion costă ţara. Trădarea lor a fost trădare de ţară şi orice încercare de a o prezenta altfel este poveste de adormit copiii.

După anul 1944, autorităţile sovietice au preluat, în România, controlul asupra organelor de informaţii, a instituţiilor statului, a conducerii organizaţiilor noului Partid Muncitoresc Român. Cele mai puternice reţele de agenţi sovietici erau la Comitetul Central al P.M.R., la Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării. Aceştia transmiteau făţiş informaţii la Ambasada sovietică de la Bucureşti. Asemenea reţele de spionaj se aflau în toate ţările care au trecut sub dominaţia U.R.S.S.. În unele din aceste ţări au apărut evenimente deosebite, aşa cum a fost în R.D.G. ( 17 iunie 1953) şi în Ungaria (noiembrie 1956), având influenţă şi în România. Dar, este pozitiv faptul că o parte din conducerea României a acţionat cu mult tact în vederea retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul României şi a consilierilor oficiali trimişi de Moscova în România. Ca urmare a înţelegerilor realizate, în anul 1958, trupele sovietice au plecat definitiv, iar între anii 1960-1962, treptat, consilierii sovietici s-au retras în ţara lor. Dar, trebuie spus că şi-au lăsat „cârtiţele” să acţioneze  în secret.

Din dispoziţiile lui Gheorghiu Dej, la începutul anului 1962, s-a trecut la formarea unui colectiv de ofiţeri care se ocupa de identificarea agenturii spionajului sovietic pe teritoriul României.

În primăvara anului 1964 s-a aprobat documentul intitulat ” Declaraţia cu privire la poziţia P.M.R. în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale”, fiind actul de eliberare a României de sub tutela U.R.S.S.

În primăvara anului 1965, în Aula Academiei Militare, au fost demascaţi câţiva ofiţeri din rândurile Armatei, care erau în slujba serviciilor de spionaj sovietice. Nicolae Ceauşescu nu a luat măsuri ferme împotriva acestora, nefiind de acord că au trădat în favoarea sovieticilor. Trebuie menţionat că sovieticii au desfăşurat constant acţiuni de spionaj pe teritoriul nostru, România fiind singura ţară din „ lagărul socialist” care era urmărită în mod continuu de spionajul sovietic. Neparticiparea României la evenimentele din anul 1968, când trupele Tratatului de Varşovia au pătruns în Cehoslovacia, a condus la intensificarea activităţilor de spionaj ale U.R.S.S. împotriva ţării noastre, având intenţia chiar de ocuparea teritoriului.

Cunoscând intenţiile acestei puteri, la nivelul conducerii ţării noastre s-au întreprins măsuri de pregătire a întregului popor pentru apărarea patriei şi a se da o ripostă cuvenită.

Existenţa unor neînţelegeri în rândul ţărilor socialiste a condus la faptul că puterile occidentale, în frunte cu Statele Unite ale Americii, să-şi stabilească noi strategii împotriva lagărului socialist.

O lovitură a primit şi S.U.A. odată cu  pierderea războiului din Vietnam. În câştigarea acestui război de către Vietnamul de Nord, un rol important l-au avut şi serviciile de spionaj sovietice care, prin agenţii lor, au reuşit să cunoască tactica şi operaţiile întreprinse de americani, ajutându-i pe vietnamezi să contracareze acţiunile militare ale armatei americane.

După încheierea acestui război, cele şapte mari puteri economice, în frunte cu S.U.A., s-au întrunit şi şi-au stabilit noi strategii împotriva U.R.S.S. şi a aliaţilor acesteia, alocând trei triliarde de dolari pentru transpunerea în practică a celor stabilite în vederea schimbării socialismului. Un rol important l-au avut serviciile de informaţii ale S.U.A., Marii Britanii şi a celorlalte ţări din grupul celor şapte ţări dezvoltate economic, servicii care au primit fonduri consistente în recrutarea şi infiltrarea de agenţi cu putere de penetrare în cele mai importante instituţii ale ţărilor socialiste.

Unul dintre cei care au intrat în vizor a fost Mihail Gorbaciov, care a fost atras la colaborare de către englezi şi americani pe timpul când acesta lucra la Ambasada U.R.S.S. la Londra. Acesta era finul lui Andropov (fost şef al K.G.B.), iar soţia lui provenea dintr-o familie de evrei. Gorbaciov cunoştea bine activitatea serviciilor de spionaj sovietice, întrucât deţinuse o funcţie de conducere într-un departament de analiză şi sinteză a informaţiilor externe. Conform strategiilor stabilite de „stăpânii săi”, Gorbaciov a ajuns la conducerea Partidului Comunist al U.R.S.S. şi la conducerea acestei ţări, introducând politica gorbaciovistă reformatoare, de  perestroika şi glasnosti.

În anul 1985, am aflat de la un fost coleg (G.C.), care a lucrat la Ambasada României în India, că era bun prieten cu rezidentul serviciului de spionaj sovietic în aceeaşi ţară, de origine din Republica Moldova, că a fost convocat la Moscova şi  instruit în legătură cu colaborarea pe care trebuie să o realizeze spionii sovietici cu cei americani, englezi şi ai altor ţări occidentale pentru transformarea ţărilor socialiste în state democratice, cu economie de piaţă etc.

O activitate din care s-au înţeles intenţiile lui  Gorbaciov  a fost şi în ziua de 7 octombrie 1989 când s-a sărbătorit  Ziua Naţională a Republicii Democrate Germane. Liderul R.D.G. de pe atunci, Erich Honecker, a făcut în aşa fel ca la această sărbătoare să participe Mihail Gorbaciov şi liderii tuturor ţărilor lagărului socialist şi a celor care simpatizau ideile socialismului.

Cu toate că Nicolae Ceauşescu nu era de acord cu politica gorbaciovistă reformatoare, afirmând în diferite cercuri că Gorbaciov este „un trădător al socialismului”, imediat după terminarea parăzii militare, Ceauşescu l-a abordat pe Gorbaciov cu următoarea întrebare: „Tovarăşe Gorbaciov, aş dori foarte mult să am cu dumneavoastră o întrevedere separată”. Gorbaciov s-a făcut că nu pricepe sensul demersului lui Ceauşescu şi i-a răspuns pe un ton sec: „ Tovarăşe Ceauşescu, înainte de toate trebuie să vă informez despre lucrurile neplăcute care s-au întâmplat zilele astea la Congresul P.C. Ungar de la Budapesta”.9

Auzind această frază, Ceauşescu a dispus ca delegaţia română să părăsească ţara respectivă, înainte de încheierea oficială a manifestărilor.

Mihail Gorbaciov, conform celor stabilite de „stăpânii săi”, a urmărit ca schimbarea modelului politic stalinist-brejnevist să se efectueze fără convulsii majore, care să pună în pericol sistemul socialismului, ci doar a compartimentelor sale dictatoriale represive. În anul 1989, cu ocazia vizitei la BUCUREŞTI, Gorbaciov l-a decorat pentru a doua oară pe Nicolae Ceauşescu cu Ordinul „Lenin”, dar nu a reuşit să-l convingă pe liderul de la Bucureşti de necesitatea unei democratizări a regimului socialist. În cursul recepţiei date în timpul vizitei lui Gorbaciov, în toastul său, Ceauşescu a declarat că România nu aşteaptă de la U.R.S.S. lecţii de morală comunistă, ci mai degrabă teritoriile ocupate de sovietici (Basarabia şi Bucovina de Nord) şi tezaurul. În ziua de 15 noiembrie 1989, prima zi a Congresului  al XIV-lea al P.C.R., care urma să-l valideze pe Ceauşescu pentru un nou mandat, ambasadorul U.R.S.S. la Bucureşti , Evgheni M. Tiajelnikov, i-a prezentat lui Ceauşescu o informare privitoare la faptul că Gorbaciov urma să se întâlnească la Malta cu preşedintele S.U.A., în vederea stabilirii unor măsuri de importanţă globală, care vizează o Nouă Ordine Mondială. După studierea scrisorii, în data de 19 noiembrie 1989, Ceauşescu, proaspăt reales la Congres, i-a dat un răspuns jignitor lui Gorbaciov.

După întâlnirea de la Malta dintre Gorbaciov şi Bush, serviciul român de informaţii externe (C.I.E.) i-a prezentat lui N. Ceauşescu unele informaţii în legătură cu această întâlnire. Din conţinutul acestor informaţii rezulta că urmau să aibă loc intervenţii pentru înlăturarea regimurilor politice din România şi Panama. De asemenea, S.U.A. va continua aplicarea de restricţii cu România, iar U.R.S.S. va reduce livrarea de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier.

Începând cu luna noiembrie 1989, preşedintele Bush a trimis în România un nou ambasador, în persoana lui Alan Green, pe care l-a instruit cu activităţile concrete pe care să le desfăşoare în vederea realizării unor schimbări democratice.

Şi celelalte ţări occidentale ştiau ce va urma în România. Astfel, în luna septembrie 1989, ministrul german de externe, Hans Dietrich Genscher, afirma că „în trei luni de zile în România se vor produce evenimente deosebit de importante”.

În ziua de 6 decembrie 1989, la Kiev a avut loc o întâlnire între preşedinţii Mihail Gorbaciov şi Francois Mitterrand, care a avut ca obiect înţelegerea franco-sovietică privitoare la principalele probleme politice ale Europei, inclusiv la stabilirea elementelor politice privitoare la înlăturarea lui N. Ceauşescu de la conducerea României.10

La realizarea strategiei stabilite de serviciile de spionaj în vederea lichidării socialismului, inclusiv a evenimentelor din Decembrie 1989 din România, au contribuit şi activităţile de influenţare psihologică folosite de mass-media internaţională, în special postul de radio „Europa liberă”, post subordonat C.I.A. Acest post de radio şi mass-media occidentală a contribuit la incitarea maselor pentru generalizarea revoluţiei în România.

Într-o serie de lucrări apărute în ţară şi străinătate se arată că, în perioada 1970-1989, asupra orânduirii de stat din România s-a declanşat o diversiune internaţională, destabilizarea  conducerii ţării.

În numărul viitor al revistei noastre vom prezenta modul cum s-au declanşat evenimentele din Decembrie `89 şi unele concluzii ce se desprind.

 – Va urma –

 

Col. (r.) prof. Vasile Lăpăduşi, secretar general al Asociația Criminaliștilor din România

 

 

 

Bibliografie:

1)           O victorie în Afganistan e imposibilă, Revista Lumea, An XVI, Nr.12 (213), 2010, pag.5, BBC News.

2)           „Jihadul” împotriva trupelor sovietice din Asfganistan, Revista Lumea, An XVI, nr.12 (213), 2010, pag.4, RIA Novosti.

3)           „Şase zile care au zguduit România-Ministerul de Interne în Decembrie 1989”- pledoarie pentru istorie (vol.I), S.C. „Luceafărul” S.A., Bucureşti, 1995.

4)           „Anul Nou se naşte în sânge!” Continuare a volumului „Şase zile care au zguduit România-Ministerul de Interne în Decembrie 1989”.

5)           Charles W. Hostler – „De la soldat la ambasador”, 2003, S.U.A.

6)           General de brigadă (r.) Ion Alin Gherghe, „Condotierul C.I.A. Frank Wisner: Războiul rece a început la Bucureşti”, Revista „Vitralii- Lumini şi Umbre”, anul I/nr.3/2010, editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii.

7)           Dr. Aurel V. David, Între dragostea de ţară şi trădarea de ţară. articol apărut în Revista „Vitralii- Lumini şi Umbre, Anul II/nr.6/martie, editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii.

8)           Din culisele unui caz de trădare, Repere juridice ale cazului, general maior (r.) Dumitru Bădescu, Revista „Vitralii-Lumini şi Umbre”, nr.6/martie 2011, Editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din S.R.I.

9)           Constantin Gârbea, Ceauşescu şi Gorbaciov la Berlin, Revista „Vitralii- Lumini şi Umbre”, Anul I, nr.4/septembrie 2010, pag.27-28, Editor Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din S.R.I.

10)       Prof. univ. dr. Corvin Lupu, Consideraţii privind implicarea serviciilor de informaţii străine în influenţarea evenimentelor din Decembrie 1989, Revista „Vitralii-Lumini şi Umbre”, Anul I, nr.3/iunie 2010, pag. 47-54, Editor Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din

Autori: ,

Leave Comment