CONTRACTUL DE LEASING

Dec 7th, 2010 | By | Publicat in categoria Anul II, Nr. 1 Mai 2010, Stiinte Economice

Analiştii comerţului internaţional au scos în evidenţă faptul că leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenţa asupra acestui tip de contract este explicată de mai mulţi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor.

Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, să pătrundă şi în alte ţări, îndeosebi în Europa.

În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin Uniform Commercial Code. În Marea Britanie, Franţa[1] şi Belgia[2] s-au elaborat reglementări, care definesc relaţiile contractuale pe bază de leasing şi precizează operaţiunile pe care le include.

Leasing-ul a fost determinat, în apariţia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie şi în alte ţări erau întâmpinate greutăţi în finanţarea afacerilor, ca urmare a rigidităţii formelor şi procedeelor existente. Oamenii de afaceri simţeau nevoia dotării societăţilor lor comerciale cu echipamente moderne, în condiţiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpărării unor bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienţi care aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă.

Leasing-ul a fost definit ca fiind o operaţiune juridică prin care o persoană cumpăra un bun spre a-l închiria unei alte persoane.

Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de investiţii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriază maşini şi utilaje.

Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevenţe locative; folosirea acestor bunuri de către client în scopuri profesionale; latitudinea clientului să achiziţioneze bunul respectiv la sfârşitul locaţiunii.

În contractul de leasing sunt implicate mai multe părţi, şi anume:

²  cumpărătorul – persoana care cumpără bunul pentru a-l închiria;

²  vânzătorul – persoana care vinde bunul şi care poate fi chiar producătorul acestui bun;

²  clientul – persoana care are nevoie şi, deci, solicită maşina sau utilajul respectiv în locaţie.

Prin intermediul acestui contract, cumpărătorul obţine beneficii importante, vânzătorul are o piaţă asigurată pentru produsele sale[3], iar clientul are posibilitatea să-şi procure maşinile şi utilajele fără investiţii prea mari. Mai mult, el realizează reducerea cheltuielilor de producţie şi de credite pentru plăţi.

Din cele prezentate mai sus reiese că putem defini leasing-ul[4] ca fiind acea operaţiune juridică prin care o persoană fizică sau juridică (o societate specializată) cumpără un anumit bun (de regulă maşini şi utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizează bunul respectiv).

Profesorul Tudor R. Popescu observa, în cadrul acestei operaţiuni, că “locatarul are iniţiativa afacerii, vânzătorul o permite, creditorul o facilitează şi toţi împreună, acţionând în interes propriu, acţionează în acelaşi timp şi în folosul celorlalţi”. La rândul său, profesorul Ioan Macovei detaliază modul în care operaţiunile de leasing “prezintă avantaje pentru toate părţile interesate”.

Capitolul 1

Natura juridică a leasing-ului

După cum am văzut, leasing-ul este o formă de finanţare cu termen, o operaţiune de credit-bail, care se caracterizează prin faptul că obiectul contractului se referă la un echipament care urmează să fie folosit numai în scopuri profesionale[5]. Bunurile sunt cumpărate de către locator numai pentru a fi date în locaţie. Durata locaţiei trebuie să corespundă duratei economice de utilizare a maşinilor sau echipamentelor respective[6]. Ratele chiriei sunt fixate astfel încât să permită amortizarea valorii bunurilor. Utilizatorul are latitudinea să opteze pentru achiziţionarea bunului la un preţ care să corespundă valorii sale reziduale.

Leasing-ul este o operaţiune care cuprinde:

ª  un contract de vânzare-cumpărare;

ª  un contract de locaţiune;

ª  un contract de mandat;

ª  un contract prealabil privind promisiunea de vânzare pe care o face cumpărătorul, care valorează drept vânzare din momentul în care sunt concretizate toate elementele esenţiale ale vânzării.

Leasing-ul mai cuprinde, de asemenea, promisiunea bilaterală de locaţie din partea finanţatorului şi a utilizatorului, preexistenţa contractului de locaţiune, care va avea valoare de contract numai atunci când se vor concretiza toate elementele contractului de locaţie. În acelaşi timp, este inclusă o stipulaţie pentru altul, în baza căreia utilizatorul poate acţiona în garanţie pe vânzătorul bunului.

Aşadar, contractul de locaţiune din cadrul operaţiunii de leasing este sinalagmatic perfect, consensual şi intuitu personae. Locatorul nu se obligă decât în consideraţia calităţilor persoanei sau a garanţiilor pe care le oferă intreprinderea utilizatoare.

Rolul finanţatorului este de a finanţa afacerea, neavând vreo influenţă asupra mersului acesteia, ceea ce îngăduie acestuia să cedeze contractul său, dacă circumstanţele o cer[7].

În acelaşi timp, leasing-ul are trăsăturile caracteristice ale unui contract de adeziune, deoarece la încheierea sa utilizatorul nu are posibilitatea să aducă modificări clauzelor stipulate.

În concluzie, leasing-ul este – prin natura sa juridică şi prin trăsăturile enunţate – un contract complex, reprezentând o îmbinare a mai multor tehnici juridice, într-un cadru unitar.

Capitolul 2

Principalele forme ale leasing-ului

Formele leasing-ului sunt diferite, fiind determinate şi folosite în funcţie de posibilităţile de finanţare ale furnizorului, de limitele pieţei, gradul de organizare şi desfacere a produselor la export.

Ÿ  după obiectul său, leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. În relaţiile comerciale internaţionale, un loc important revine leasing-ului mobiliar, pentru că se referă la echipamente industriale, oferind garanţia folosirii lor pe o perioada mai mare de un an, dând posibilitatea utilizatorului să achiziţioneze echipamentul la expirarea termenului de locaţie. Leasing-ul mobiliar reprezintă opţiunea cea mai frecventă în relaţiile comerciale internaţionale şi din motive financiare.

Ÿ  în raport de implicarea părţilor, leasing-ul este direct sau indirect. Leasing-ul este definit ca fiind direct când perfectarea contractului are loc între furnizor şi client, iar indirect este atunci când este realizat prin intermediul unei societăţi specializate.

Ÿ  după conţinutul ratelor leasing-ul este financiar sau operaţional. Leasing-ul financiar se caracterizează prin aceea că în perioada de bază a închirierii este recuperat preţul de export, costurile auxiliare şi se obţine un anumit beneficiu. Leasing-ul operaţional este caracterizat prin aceia că în perioada de bază se obţine numai o parte din preţul de export.

Ÿ  după procedurile de calcul al ratelor, leasing-ul este net sau brut. Leasing-ul net este acela în care ratele cuprind preţul net de vânzare al echipamentului şi beneficiul realizat din utilizarea bunului respectiv. Leasing-ul brut, care mai este cunoscut şi sub denumirea de full-service leasing, este acela în care ratele includ:

preţul net de vânzare al bunurilor închiriate; cheltuielile efectuate pentru întreţinerea şi reparaţiile echipamentelor, maşinilor sau utilajelor închiriate; beneficiile realizate pe parcursul utilizării lor.

Ÿ  după durata închirierii, leasing-ul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Leasing-ul pe termen scurt implică închirierea echipamentelor pe baza mai multor contracte de o durată mai redusă. Leasing-ul pe termen lung este acela în care se încheie un singur contract pentru întreaga perioadă.

Ÿ  mai sunt întâlnite: leasing-ul experimental, leasing-ul ordinatoarelor, renting-ul şi lease-back-ul.

Leasing-ul experimental se caracterizează prin închirierea bunurilor pe o perioadă scurtă de două sau de trei luni, în mod experimental.

Leasing-ul ordinatoarelor se caracterizează prin finanţarea şi comercializarea calculatoarelor şi a altor echipamente. Această formă de leasing mai este cunoscută şi sub denumirea de time sharing. Renting-ul sau hire îşi dovedesc utilitatea, mai ales, în cazul mijloacelor de transport. Fiind un mijloc de finanţare deosebit de ingenios, lease-back-ul este utilizat într-o măsură tot mai mare. Prin lease-back, proprietarul, fără să piardă echipamentul care îi serveşte onorarii comenzilor, obţine capital în scopul dezvoltării activităţilor sale economice.

Capitolul 3

Efectele contractului de leasing

În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:

§  să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;

§  să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;

§  să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor[8];

§  să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu sunt din culpa utilizatorului[9].

Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:

§  să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract;

§  să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;

§  să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în care asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite acordul societăţii de leasing;

§  să conserve bunul în stare de funcţionare;

§  să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.

Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaţii a căror aducere la îndeplinire se întemeiază pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligaţia să înlocuiască bunul avariat. De asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat sau depăşit,această înlocuire implică perceperea unei chirii majorate,societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul de către beneficiar.

Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligaţia: să restituie echipamentul; să suporte cheltuielile aferente; să plătescă ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat să plătească o indemnizaţie forfetară de reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidenţă existenţa unor condiţii severe impuse de instituţia finanţatoare beneficiarului. Toate aceste măsuri au caracter sancţionator, de pedepsire a utilizatorului.

Finanţatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-l vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor, calculate în raport cu viaţa economică a echipamentului respectiv.

Cu toată severitatea acestor măsuri în privinţa beneficiarului, instanţele arbitrale s-au pronunţat constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind că, în felul acesta utilizatorul, primul interesat în încheierea unui contract de leasing, trebuie să respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui asemenea comportament, au de câştigat toate părţile implicate, iar afacerea se derulează cu succes.

Capitolul 4

Cedarea leasingului

La cedarea contractului de leasing, la fel de important ca aspectul financiar sau poate chiar mai important decat acesta este cel legat de starea automobilului.

Spre deosebire de cumpararea in rate, in sistemul de achizitie in leasing proprietar nu este cel care achita ratele, ci finantatorul, adica societatea de leasing. Acest fapt este deosebit de important in cazul mai putin fericit in care, din diferite motive, achitarea ratelor devine o problema. La rate urmeaza o procedura mai mult sau mai putin complicata de executare silita a rau-platnicului. La leasing, neplata ratelor se rezolva mult mai simplu. Proprietar fiind societatea de leasing, pana la momentul in care este achitata ultima rata, neplata poate fi sanctionata foarte rapid: firma finantatoare vine si isi recupereaza bunul care ii apartine debitorul neputand opune nici o piedica impotriva acestei actiuni. In plus, deoarece leasingul poate fi asimilat intr-o anumita masura unei inchirieri a bunului, toate ratele achitate sunt pierdute de debitor, considerandu-se ca acestea au acoperit plata folosirii bunului.

Exista totusi o modalitate ca banii sa nu fie definitiv pierduti de catre persoana care a beneficiat de respectivul autoturism: cedarea contractului de leasing catre o persoana fizica sau juridica. Avantajul celui care cedeaza contractul este acela ca isi va recupera o parte din banii pe care i-a achitat pana la acel moment pentru contractul de leasing, in vreme ce, acela care preia contractul de leasing va cumpara un automobil mai ieftin, plata urmand sa o faca apoi esalonat si nu pe loc.

Procedura este extrem de simpla. Sunt necesare doar doua semnaturi pe un contract de novatiune, dupa cum este denumit de catre specialisti actul juridic ce trebuie incheiat in aceasta situatie. Inainte insa, finantatorul trebuie sa isi dea si el acordul asupra acestei operatiuni. Faptul nu constituie o problema in cazul in care persoana fizica sau juridica ce devine noul titular al contractului de leasing prezinta o situatie financiara, cel putin la fel de buna cu cea a fostului titular de contract in momentul inceperii leasingului.

Probleme apar doar in cazul in care viitorul titular prezinta o situatie financiara mai putin stralucita, comparativ cu cea a celui care cedeaza contractul. In acest caz, societatea de leasing fie isi exprima dezacordul si cedarea contractului de leasing nu poate avea loc, fie schimba conditiile contractului de leasing, in sensul cresterii dobanzilor, ca urmare a maririi riscului de neplata si in sensul perceperii unui avans mai consistent de la noul titular de contract.

Exprimarea dezacordului de catre societatea de leasing este un eveniment care se intampla foarte rar. Acordul firmei finantatoare se obtine insa in urma analizei dosarului viitorului titular de contract si a platii comisionului de acordare, comision egal in general cu 1-3% din suma finantata. Practic, cu exceptia semnarii contractului de novatiune, procedura de obtinere a unui contract de leasing in urma cedarii acestuia de o persoana fizica sau juridica este aceeasi cu cea care se aplica si la un contract de leasing obisnuit.

Suma pe care persoana care cedeaza contractul o poate obtine in urma tranzactiei este egala, de obicei, cu valoarea avansului pe care aceasta l-a achitat la incheierea contractului initial de leasing. La o asemenea tranzactie, ratele achitate deja se pierd, cedentul contractului de leasing obtinand in general doar valoarea avansului achitat initial, dupa cum declara specialistii in domeniu.

La cedarea contractului de leasing, la fel de important ca aspectul financiar sau poate chiar mai important decat acesta este cel legat de automobilul finantat prin leasing. Gradul de uzura al autoturismului determina adevarata valoare a acestuia, asa ca o cunoastere exacta a uzurii masinii ne poate ajuta sa pornim in negocierea cesiunii contractului de leasing, de la pretul corect. In concluzie, daca doriti sa cedati un contract de leasing, gasiti o persoana fizica sau juridica ce are o situatie financiara cel putin la fel de buna cu a dumneavoastra. In acest fel, firma de leasing nu va vea nici un motiv sa refuze tranzactia.

In cazul in care sunteti de cealalta parte a baricadei, adica in postura de a prelua un contract de leasing, incercati sa faceti o cat mai exacta evaluare tehnica a masinii pe care urmeaza sa o achizitionati.

Bibliografie

1.      I. Gureşoaie, Contractul de leasing – documentare şi prezentare, Ed, Gricom Service, Bucureşti, 1998

2.      T. Molico, E. Wunder, Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003

3.      M. L. Belu Magdo, Contracte comerciale tradiţionale moderne, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1996

4.      S. Angheni, Drept Comercial



[1] Legea din 2 iulie 1966; Ordonanţa de Guvern din 28 septembrie 1967.

[2] Decretul nr. 55 din 10 ianuarie 1967; Decizia ministerială din 23 februarie 1968.

[3] El are o poziţie tot mai sigură, făcând faţă concurenţei. Veniturile sunt stabile, totodată are şansa să obţină câştiguri suplimentare.

[4] Denumirea vine de la verbul to lease – a închiria.

[5] Obiectul contractului se poate referi la bunuri foarte diferite: maşini, utilaje, maşini de scris, automobile, vase petroliere, aeronave etc. Sunt preferate bunuri standard, de serie şi nu prototipuri. Bunurile standard au avantajul că pot fi revândute, dacă locatarul nu respectă clauzele contractului.

[6] Această durată este negociată şi stipulată în contract.

[7] Pentru finanţator contractul nu are caracter intuitu personae.

[8] Sau să achite contravaloarea lor.

[9] Aceste obligaţii sunt stipulate în contractul de leasing, încă din momentul perfectării acestuia.

Autori: , ,

Leave Comment