Certificatul de vacanţă succesorală Procedura certificatului de vacanţă sucesorală

Dec 7th, 2010 | By | Publicat in categoria Anul II, Nr. 2 Septembrie 2010

Certificatul de vacanţă succesorală a fost dată pentru prima dată în competenţa notarului de stat prin art. 26 din Decretul 40/1953, republicat în 1960 în baza Decretului 79/1950 de Consiliul de Stat şi a Deciziei Ministrului Justiţiei 1827/1950 referitoare la organizarea notariatului de stat.

În prezent, procedura de eliberare a certificatului de vacanţă succesorală este reglemetată în legea 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.

Articolul 680 din Codul Civil defineşte moştenirea vacanţă astfel „în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”.

Printre cazurile de „lipsă” de moştenitori legali sau testamentari putem să enumerăm:

● nu există moştenitor legal sau testamentar;

● moştenitorii legali sunt nedemni;

● moştenitorii legali sau testamentari au renunţat la moştenire;

● defunctul a dezmoştenit pe moştenitorii legali nerezervatari;

● legatele lăsate de defunct au devenit caduce pentru cauze de deces, incapacitate sau neacceptare privind legatarul.

● defunctul instituie legatari cu titlu particular privind doar anumite bunuri din patrimoniul său, legatari cu titlu universal ori acesta îi exheredează pe moştenitorii rezervatari, statul culegănd astfel restul bunurilor din patrimoniul defunctului;

Ca şi în celelalte cazuri, statul devine moştenitor de la data deschiderii moştenirii, adică de la data morţii defunctului.

O particularitate a statului moştenitor este că acesta răspunde pentru pasivul moştenirii în limitele activului. Se obişnuieşte, ca practică, în cazul succesiunilor vacante cu toate că statul nu are drept de opţiune succesorală, notarul public să procedeze la inventarierea bunurilor succesorale, deşi inventarul se efectuează în mod obligatoriu atunci când succesibilul nu e hotărât între două opţiuni: a accepta moştenirea sub beneficiu de inventar sau a renunţa la succesiune.

Cu titlu de exemplu, în materia răspunderii statului pentru pasiv în limita activului, este cazul unui antecontract de vânzare-cumpărare în care statul poate fi pe de o parte promitent-vânzător sau, pe de altă parte, beneficiar al promisiunii.

În prima situaţie, notarul public va include în masa succesorală a defunctului la activ imobilul, care nu a ieşit din patrimoniul defunctului şi la pasiv obligaţia statului moştenitor de a încheia actul de vânzare-cumpărare, obligaţie patrimonială „de a face”.

În cel de-al doilea caz, notarul public va cuprinde în conţinutul certificatului de vacanţă succesorală la activ dreptul statului moştenitor de a cumpăra imobilul, stipulându-se toate obligaţiile asumate de acesta în antecontract. Ulterior, statul moştenitor va soma promitentul-vânzător respectiv, prin intermediul unui executor judecătoresc, pentru a se prezenta la o anumită dată şi oră, la un anumit birou notarial (trebuie să treacă un termen minim de 15 zile de la data promovării somaţiei). Dacă promitentul-vânzător nu se prezintă la data, ora şi notariatul fixat prin somaţie, notarul public va pronunţa o încheiere de certificare în acest sens. Statul moştenitor, având certificatul de vacanţă succesorală însoţit de această încheiere de certificare, se va putea adresa instanţei judecătoreşti competente în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Dreptul statului moştenitor de a culege moştenirea defunctului se naşte după expirarea termenului de prescripţie prevăzut în art. 700 Cod Civil, adică după trecerea unui termen de 6 luni de la data deschiderii moştenirii, conform art. 85 din Legea 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.

Astfel, în conformitate cu art. 68, cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de:

● orice persoană interesată;

● de procuror;

● secretarul consiliului local al localităţii în raza căruia a avut defunctul ultimul domiciliu.

După ce este legal sesizat, notarul public, conform art. 85 din lege, va cita pe de o parte statul, prin reprezentantul său, adică autoritatea administraţiei publice şi anume Direcţia generală a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, prin biroul juridic din cadrul lor, conform art. 5 alin. 8 din HG nr. 731/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului. Pe de altă parte, notarul public, va cita cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru dezbaterea cauzei, prin  publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar de largă răspundere naţională a eventualilor moştenitori legali sau testamentari ai defunctului. Deasemenea, notarul public va dispune afişarea citaţiei şi la sediul biroului notarial care a fost sesizat cu deschiderea procedurii succesorale respective.

Reprezentanţii statului trebuie să participe efectiv la toate procedurile intreprinse de notarul public, cum ar fi inventarierea bunurilor sau la luarea măsurilor de conservare: luarea în depozitul notarial sau o altă instituţie specializată în acest sens, a sumelor de bani, cec-uri, acte de valoare, bijuterii sau alte valori găsite la inventariere, acest fapt fiind menţionat în procesul-verbal inventariere.

Bunurile provenite din moşteniri vacante se pot valorifica de reprezentanţii statului moştenitor la licitaţie publică cu excepţiile prevăzute în art. 22 alin. 3, 4, 6, 7, 8, 9 din HG 731/2007. Este vorba de:

● bunurile imobile grevate de datorii înscrise în pasivul sucesoral, care pot fi valorificate direct de titularul dreptului de creanţă, dacă se respectă condiţiile şi termenele prevăzute în art. 3 şi art. 4;

● bunurile deţinute de stat în cotă indiviză, care se pot valorifica direct de coproprietari, dacă se respectă condiţiile şi termenele prevăzute în art. 6 şi art.7;

● bunurile imobile moştenite de stat, pentru care, la data intrării în proprietate a acestuia, există un contract de închiriere valabil, pot fi valorificate direct către chiriaşi, respectând condiţiile şi termenele din art. 8 şi art. 9.

De reţinut este faptul că onorariul notarului peste eliberarea certificatului de vacanţă succesorală se achită de statul moştenitor prin reprezentantul lui doar după valorificarea bunurilor succesorale.

Este de reţinut faptul că dacă statul moşteneşte în baza unui testament lăsat de defunct, în calitate de legatar universal, cu titlu universal sau particular certificatul pe care îl va elibera notarul public va fi un certificat de legatar şi nu unul de vacanţă succesorală, care se eliberează doar în lipsa de moştenitori legali sau testamentari.

Noul Cod Civil, aprobat prin Legea 287/2009, reglementează moştenirea vacantă în art. 1135-1140, stabilind o procedură specială în baza căreia se va elibera certificatul de vacanţă succesorală.

Astfel, unităţile administrativ teritoriale, domeniul privat al acestora, comuna, oraşul, municipiul vor fi cele care vor culege moştenirea vacantă, în a cărei rază teritorială se află bunurile la data deschiderii succesiunii.

Aceste organe sunt obligate să desemneze un curator, care să administreze provizoriu bunurile din patrimoniul succesoral.

Un element nou este procedura somării succesibililor.

Astfel, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate, va soma pe toţi succesibilii printr-o publicaţie făcută la locul deschiderii moştenirii, la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral, precum şi într-un ziar de largă circulaţie, cu condiţia ca de la data deschiderii moştenirii să fi trecut un an şi 6 luni şi nu s-a înfăţişat niciun succesibil. Publicaţiile se vor face pe cheltuiala moştenirii, iar eventualii succesibili vor trebui să se prezinte la biroul notarial respectiv în termen de 2 luni de la data apariţiei publicaţiei. Dacă la acest termen nu se va prezenta niciun succesibil, notarul va constata că moştenirea e vacantă.

Dacă, după ce s-a eliberat certificatul de vacanţă succesorală se demonstrează că există moştenitori, aceştia pot promova în instanţă petiţia de ereditate împotriva oraşului, comunei sau municipiului moştenitori.



Autori: ,

Leave Comment