Brevetarea în străinătate

Dec 17th, 2009 | By | Publicat in categoria Anul I, Drept Privat, Nr. 1 Septembrie 2009

În prezent, prosperitatea naţională şi standardul individual de viaţă ridicat, care trebuie realizate în noua economie bazată pe cunoaştere, sunt direct legate de aplicarea eficientă a noilor tehnologii, ceea ce presupune valorificarea rezultatelor activităţii creative.

Cadrul legislativ de reglementare a protecţiei drepturilor de proprietate industrială din ţara noastră a fost complet înnoit după anul 1991, înlăturând actele juridico-economice din perioada 1967– 1990 în care problemele de protecţie a drepturilor de proprietate industrială erau încorsetate pentru a servi numai intereselor statului. S-a apreciat că Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, astfel cum a fost modificată, asigură un nivel de protecţie similar celui existent în statele membre ale Organizaţiei Europene de Brevete.

Legea privind brevetele de invenţie nr. 64/1991 a fost aprobată la 11 octombrie 1991 şi publicată în Monitorul Oficial al României nr. 212/21 octombrie 1991. Legea a intrat în vigoare la 21 ianuarie 1992, abrogând, începând cu aceeaşi dată, Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, Decretul nr. 93/1976 referitor la normele privind calcularea recompenselor băneşti cuvenite autorilor invenţiilor aplicate în economia naţională şi Decretul nr. 363/1976 privind taxele pentru cererile de brevet de invenţie şi pentru brevetele de invenţie, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

În elaborarea Legii nr. 64/1991 privind brevetul de invenţie s-a avut în vedere atât eliminarea prevederilor economice din legislaţia specifică, anterioară, prevederi care au constituit o frână în calea liberei iniţiative în activitatea industrială, cât şi armonizarea prevederilor noii legi de protecţie a invenţiilor prin brevet cu prevederile tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, precum şi alinierea statului nostru la actualul nivel european.

Cadrul juridic constituit prin intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991 a facilitat dezvoltarea unei colaborări între administraţia naţională în domeniul invenţiilor şi asociaţiile profesionale ale inginerilor, ale inventatorilor etc., cu delimitarea foarte clară a competenţelor, atribuţiilor şi funcţiilor fiecărei părţi. Această delimitarea a pus de fapt în evidenţă complementaritatea activităţii diferitelor organisme aflate în colaborare: OSIM ca organ guvernamental, investit cu dreptul exclusiv de acordare a protecţiei juridice a creaţiilor din domeniul proprietăţii industriale şi asociaţiile, societăţile cu rol şi atribuţii de mare însemnătate pentru sprijinirea autorilor şi creaţiilor tehnice originale înainte şi după acordarea protecţiei, în sens cât mai larg: administrativ, juridic, financiar etc.

Brevetul este actul administrativ unilateral emis de stat prin organul de specialitate: Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

În doctrină s-a declanşat o adevărată dispută în ceea ce priveşte natura brevetului de invenţie astfel: potrivit unei opinii, brevetul de invenţie este constitutiv de drepturi, iar în altă opinie brevetul de invenţie este declarativ de drepturi.

În opinia potrivit căreia brevetul de invenţie e declarativ de drepturi se aduce ca argument instituţia protecţiei provizorii, dar argumentul este răsturnat prin faptul că, în cazul protecţiei provizorii, acţiunea în contrafacere e închisă titularului de brevet în lipsa titlului de protecţie, astfel rezultând că brevetul de invenţie este constitutiv de drepturi.

Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României, deci şi dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei brevetate funcţioneză numai pe teritoriul României, adică pe teritoriul statului care a acordat brevetul invenţiei.

Actele de exploatare a invenţiei săvârşite în afara teritoriului statului care a acordat brevetul pot cădea sub protecţia juridică a statelor străine unde asemenea acte au fost săvârşite, dacă acea invenţie a fost brevetată şi în alte state. Astfel, exclusivitatea exploatării invenţiei brevetate este limitată din punct de vedere teritorial.

În această situaţie este necesară formularea unei cerei separate de brevet de invenţie în fiecare dintre ţările în care se doreşte obţinerea protecţiei juridice.

Pentru a facilita aceste demersuri, Convenţia de la Paris1 din 1883 privind protecţia proprietăţii industriale instituie prioritatea convenţională sau unionistă, în sensul că persoanei care a constituit depozitul naţional reglementar într-o ţară ce a ratificat convenţia i se recunoaşte dreptul ca în curs de cel mult 12 luni calculate la momentul primului depozit naţional reglementar să poată formula cererea de brevet de invenţie în oricare altă ţară ce ratifică convenţia, invocând prioritatea obţinută prin cel dintâi depozit naţional reglementar pe care l-a constituit.

Potrivit art. 6 din lege, dreptul la brevetul de invenţie aparţine şi „persoanelor fizice şi persoanelor juridice străine” având domiciliul sau sediul în afara teritoriului României. Legea subordonează protecţia pentru străinii care nu au domiciliul în România, unor condiţii stabilite prin convenţiile internaţionale la care România este parte sau pe bază de reciprocitate. Cât priveşte pe cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România, ei se bucură de protecţia dreptului de inventator în conformitate cu art. 18 din Constituţia României.

În legătură cu statutul resortisanţilor Uniunii de la Paris, sunt de făcut următoarele precizări:

  1. sunt consideraţi resortisanţi nu numai cetăţenii statelor, dar şi persoanele care, fără a avea această calitate, îşi au domiciliul sau o întreprindere comercială sau industrială efectivă si serioasă pe teritoriul unora din ţările membre ale Uniunii;
  2. statutul resortisanţilor Uniunii sunt guvernate de două principii:
    1. tratamentul naţional ce presupune recunoaşterea pentru cetăţenii fiecărei ţări a Uniunii a avantajelor pe care legile le acordă sau le vor acorda naţionalilor. În consecinţă, ei se vor bucura de aceeaşi protecţie ca naţionalii și de aceleaşi mijloace legale de apărare împotriva oricărei atingeri aduse drepturilor lor, cu precizarea îndeplinirii condiţiilor şi formalităţilor impuse naţionalilor.
    2. tratamentul unionist ce presupune recunoaşterea drepturilor speciale, conferite direct de convenţie, cele mai importante fiind dreptul la prioritate și principiul independenţei brevetelor.

Dreptul la prioritate, conform art. 4 din Convenţie2, se naşte din primul depozit al unei cereri de brevet şi permite depunătorului sau succesorului său în drepturi, să efectueze unul sau mai multe depozite, având acelaşi obiect, în oricare ţară a Uniunii.

Brevetarea în străinătate a invenţiilor create de persoanele fizice din România se face numai după înregistrarea cererii de brevet de invenţie la OSIM. În fiecare stat contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleaşi efecte şi este supus aceluiaşi regim ca şi un brevet naţional eliberat în acel stat, cu condiţia ca prezenta Convenţie să nu prevadă altfel (2).

Brevetarea în străinătate a invenţiilor se aduce la cunoştinţa OSIM de către persoanele fizice române care le-au creat sau de către succesorul lor în drepturi (3).

Pentru înregistrarea cererilor internaţionale în vederea brevetării invenţiilor în alte state, în conformitate cu prevederile tratatului de cooperare în domeniul brevetelor, OSIM acţionează în calitate de oficiu receptor.

Cererea de brevet european şi un brevet european care sunt extinse pentru România, sub rezerva prevederilor acestei legi, vor avea acelaşi efect și vor fi supuse aceloraşi condiţii ca o cerere naţională sau un brevet naţional acordat în conformitate cu legea română privind brevetele de invenţie (4).

Oficiul de proprietate industrială al statului contractant este obligat să transmită Oficiului European de Brevete, în cel mai scurt timp compatibil cu aplicarea legislaţiei naţionale referitoare la secretul invenţiilor în interes de stat, orice cerere de brevet european depusă la acel oficiu sau la alte autorităţi competente în acel stat.

Cererea de brevet european se poate depune la Oficiul European de Brevete din München ori la filiala sa din Haga sau, dacă legea statului contractant o permite, la oficiul său central de proprietate industrială sau la o altă autoritate competentă a acestui stat. O cerere depusă în acest mod va avea acelaşi efect ca şi cum ar fi fost depusă la Oficiul European de Brevete.

O cerere de brevet european6 trebuie să conţină:

  1. cerere de eliberare a unui brevet european;
  2. descriere a invenţiei;
  3. una sau mai multe revendicări;
  4. desenele la care se fac referiri în descriere sau în revendicări;
  5. un rezumat;
  6. să îndeplinească condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare.

Secţia de depozit a Oficiului European de Brevetare, înainte de a elibera brevetul, va examina dacă:

  1. cererea de brevet european satisface condiţiile pentru a-i fi acordată o dată de depozit;
  2. taxa de înregistrare si taxa de cercetare documentară au fost plătite la termen;
  3. dacă traducerea cererii de brevet european în limba procedurilor a fost depusă la termen.

Dacă nu poate fi acordată o dată de depozit, secţia de depozit invită solicitantul să corecteze neregulile constatate, în condiţiile prevăzute prin regulamentul de aplicare. Dacă aceste nereguli nu sunt remediate în timp util, cererea nu va fi tratată ca fiind o cerere de brevet european.

Examinarea condiţiilor de formă:

În cazul în care unei cereri de brevet european i-a fost acordată o dată de depozit, secţia de depozit va examina dacă:

  • persoanele fizice sau juridice care nu au domiciliul sau sediul în unul dintre statele contractante trebuie să fie reprezentate printr-un mandatar autorizat și să acţioneze în toate procedurile de eliberare a brevetului european, prin intermediul acestuia, cu excepţia depunerii unei cereri de brevet european;
  • cererea satisface condiţiile de formă prevăzute în regulamentul de aplicare a acestei prevederi;
  • rezumatul a fost depus;
  • cererea pentru acordarea unui brevet european satisface, în ceea ce priveşte conţinutul său, dispoziţiile imperative ale regulamentului de aplicare şi, când este cazul, dacă sunt satisfăcute exigenţele acestei convenţii în legătură cu revendicarea priorității;
  • taxele de desemnare au fost plătite;
  • cererea de brevet european trebuie să conţină menţionarea inventatorului.

Dacă solicitantul nu este acelaşi cu inventatorul sau nu este singurul inventator, atunci menţionarea inventatorului trebuie să cuprindă şi o declaraţie a modului în care solicitantul a obţinut dreptul la brevet, cererea de brevetare trebuie să cuprindă desenele la care s-a făcut referire în descriere sau în revendicare (7) .

Atunci când oricare dintre deficienţele constatate după examinarea efectuată nu a fost corectată în conformitate cu regulamentul de aplicare, cererea de brevet european va fi respinsă.

Dacă într-un termen de 16 luni de la data de depozit a cererii de brevet european nu a fost remediată omisiunea sau dacă o prioritate este revendicată după data prioritătii, cererea de brevet trebuie considerată retrasă.

În procedurile ce se desfăşoară în faţa Oficiului European de Brevete, mijloacele de instrumentare vor include următoarele: audierea părţilor, solicitarea de informaţii, prezentarea de documente, audierea martorilor, opinii ale experţilor, inspecţia vizuală, declaraţii scrise sub prestare de jurământ.

Examinarea cererii de brevet European

Oficiul European de Brevete, în conformitate cu regulamentul de aplicare, examinează, la cerere, dacă cererea de brevet european și invenţia la care se referă aceasta îndeplinesc cerinţele prezentei convenţii. Cererea de examinare nu va fi considerată a fi înregistrată până la plata taxelor de examinare. În cazul în care în termenul prevăzut nu a fost făcută nici o cerere de examinare, cererea de brevet european va fi considerată a fi retrasă.

Dacă în cursul examinării se constată că cererea sau invenţia la care aceasta se referă nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta convenţie, divizia de examinare va invita solicitantul, ori de câte ori va fi necesar, să înregistreze observaţiile sale şi să modifice cererea. Dacă în termenul prevăzut solicitantul nu răspunde oricărei notificări transmise de divizia de examinare, cererea va fi considerată ca retrasă.

Acordarea sau respingerea cererii de brevetare

În cazul în care divizia de examinare este de părere că cererea de brevet european și invenţia la care aceasta se referă îndeplinesc cerinţele prevăzute de prezenta convenţie, ea va decide acordarea brevetului european, cu condiţia ca toate cerinţele prevăzute de regulamentul de aplicare să fie îndeplinite.

Dacă divizia de examinare este de părere că cererea de brevet european sau invenţia la care aceasta se referă nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de această convenţie, ea va respinge cererea, exceptând cazul în care prezenta convenţie nu prevede o sancţiune diferită.

Oficiul European de Brevete publică fasciculul8 de brevet european cât mai curând posibil după ce menţiunea privind eliberarea brevetului european a fost publicată în buletinul european de brevete.

Concluzii

Cercetarea ştiinţifică românească este competitivă, în special, în domeniile teoretice, unde valorificarea rezultatelor se face numai prin publicare. Cercetarea aplicativă, care creează bogăţia, se afirmă mai greu, întrucât piaţa internă nu absoarbe rezultatele cercetării. Premiile obţinute an de an la Saloanele Internaţionale de la Geneva şi de la Bruxelles demonstrează existenţa în România a unui bogat potenţial creativ.

Neimplementarea invenţiilor româneşti în industria autohtonă poate fi cauzată atât de clauzele juridice cu caracter general referitoare la drepturile de valorificare a bunurilor intangibile create, cât şi de faptul că în rândul cercetătorilor nu s-a format încă un curent de opinie de negociator. Acest potenţial trebuie să devină o resursă reală pentru dezvoltarea durabilă, iar o valorificare reală a potenţialului creativ nu se va putea realiza decât dacă cercetătorii vor dispune de condiţii de lucru care să le ofere certitudinea că pot coparticipa la realizarea obiectivelor propuse, deoarece activitatea lor creativă va fi evaluată în mod obiectiv.

În organizaţia economică trebuie să se creeze o nouă mentalitate, iar la constituirea acesteia regimul valorificării rezultatelor activităţii creative individuale sau colective, recunoaşterea în mod obiectiv a valorilor reale pot juca un rol deosebit.

Noua economie este bazată pe cunoştinte şi are ca factor-cheie gradul de implementare a inovaţiei, a noilor tehnologii. Cadrul legislativ înnoit după 1991 se apropie de cadrul legislativ european din domeniu şi este compatibil cu cerinţele acordului de la Marakech. Stimularea activităţii inventive în România şi valorificarea creaţiei tehnice româneşti, înlăturarea factorului de risc din activitatea inventatorilor, impun perfecţionarea cadrului legislativ care reglementează protecţia rezultatelor activităţii creative prin brevet de invenţie. n

Note

(1) Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1.777 din 28.12.1968 – B. Of. nr.1/06.01.1969.
(2) Art. 4 din Convenţie precizează: “Cel care a depus în condiţii reglementare, într-una din ţările Uniunii, o cerere de brevet de invenţie, de model de utilitate, de desen sau model industrial, de marcă de fabrică sau de comerţ, sau succesorul său în drepturi, va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte ţări, de un drept de prioritate în termenele precizate mai jos.”
(3) Art. 2 din Convenția Brevetului European.
(4) În înţelesul prezentei legi, prin succesor în drepturi conform art. 2: “orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenţie eliberat”.
(5) Conform art. 1 din Legea nr. 64/1991 precizează: “sunt, de asemenea, recunoscute și apărate drepturile decurgând din brevetul european, conform legii”.
(6) Art. 78 din Convenţia Brevetului European
(7) Prin revendicare se întelege partea de brevet care cuprinde obiectul protecţiei solicitate și al cărei conţinut determină întinderea protecţiei conform art. 2 din Legea nr. 64/1991. 8 Art. 65 din Convenția Brevetului European prevede traducerea fasciculului în una din limbile oficiale ale solicitantului sau acolo unde statul respectiv a impus folosirea unei limbi oficiale anume.

Autori: ,

Leave Comment