{"id":630,"date":"2011-10-14T12:26:46","date_gmt":"2011-10-14T10:26:46","guid":{"rendered":"http:\/\/aafdutm.ro\/revista\/?p=630"},"modified":"2012-03-11T18:35:34","modified_gmt":"2012-03-11T16:35:34","slug":"teoria-justitiei-la-platon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.aafdutm.ro\/revista\/nr-1-mai-2011\/revista-nr-1-mai-2011\/nr-1-mai-2011-revista-nr-1-mai-2011\/teoria-justitiei-la-platon\/","title":{"rendered":"TEORIA JUSTI\u0162IEI LA PLATON"},"content":{"rendered":"

Justi\u0163ia la Platon<\/em> se baza pe cele trei virtu\u0163i : Ra\u0163iunea, Curajul \u015fi Cump\u0103tarea<\/em>, a c\u0103ror distinc\u0163ie rezulta din inegalitatea social\u0103 a acelor vremuri. Dreptatea, considera filosoful, urma s\u0103 fie impus\u0103, la nevoie, prin for\u0163\u0103, celor ce se \u00eempotriveau legii instituite de cei \u201ede sus\u201d. Nedreptatea, ad\u0103uga Platon, este \u201er\u0103scoala unei p\u0103r\u0163i a sufletului \u00eempotriva \u00eentregului acestuia\u201d, altfel spus, a masei \u00eempotriva celor dou\u0103 caste suprapuse.<\/p>\n

\u201eJusti\u0163ia \u015fi injusti\u0163ia sunt, \u00een suflet, ce sunt s\u0103n\u0103tatea \u015fi boala pentru corp\u201d.[1]<\/a><\/p>\n

Binele social nu este considerat rigid, ci diversificat \u00een raport cu complexitatea vie\u0163ii sociale. Legea normativ\u0103 trebuie s\u0103 fie una singur\u0103, corespunz\u0103toare unit\u0103\u0163ii Ideii de Stat. Puterea politic\u0103 nici acum nu trebuie s\u0103 fie democratic\u0103, deci f\u0103r\u0103 a a\u015ftepta confirmarea mul\u0163imii.<\/p>\n

Practic, cum a ajuns Platon la o asemenea reflec\u0163ie antidemocratic\u0103 ?<\/p>\n

Poate, datorit\u0103 injusti\u0163iei sau justi\u0163iei nechitabil\u0103 ce a dus la sf\u00e2r\u015fitului tragic al lui Socrate[2]<\/a>, care nu a \u015ftiut s\u0103-\u015fi conving\u0103 judec\u0103torii, obi\u015fnui\u0163i mai degrab\u0103 s\u0103 se lase convin\u015fi dec\u00e2t s\u0103 consimt\u0103 la efortul reflec\u0163iei. Poporul este un r\u0103u judec\u0103tor. Pentru Platon, democra\u0163ia nu este bun\u0103 afirm\u00e2n ca \u201c\u2026democratia apare atunci cand saracii, biruind, \u00eei ucid pe unii dintre cei bogati, pe altii ii alunga, restului ii dau prada egala in drepturi cetatenesti ca si in demnitati, si atunci, cand, de obicei demnitatile se atribuie prin tragere la sorti\u201d.[3]<\/a><\/p>\n

Pentru a se putea \u00eenf\u0103ptui justi\u0163ia, <\/em>\u00een stat trebuie \u00eendeplinite dou\u0103 condi\u0163ii fundamentale:<\/p>\n

1. \u00cen primul r\u00e2nd, este vorba de a elimina bog\u0103\u0163ia \u015fi s\u0103r\u0103cia, care am\u00e2ndou\u0103 fac cu neputin\u0163\u0103 ca omul s\u0103 se concentreze exclusiv asupra sarcinii sale proprii, specifice, \u00een stat. Dar aceast\u0103 eliminare nu implic\u0103, \u00een cazul lui Platon, o organizare comunist\u0103 a societ\u0103\u0163ii. Dup\u0103 Platon, cele dou\u0103 clase superioare, a guvernan\u0163ilor \u015fi a r\u0103zboinicilor, nu trebuie s\u0103 posede nimic \u015fi nici s\u0103 primeasc\u0103 o recompens\u0103 oarecare \u00een afar\u0103 de mijloacele lor strict necesare de via\u0163\u0103. \u00cen schimb, clasa me\u015fte\u015fugarilor nu este exclus\u0103 de la proprietate.<\/p>\n

2. \u00cen al doilea r\u00e2nd, este vorba de abolirea vie\u0163ii de familie, sarcin\u0103 care deriv\u0103 din faptul c\u0103 femeile particip\u0103 la via\u0163a statului pe picior de deplin\u0103 egalitate cu b\u0103rba\u0163ii, cu singura obliga\u0163ie de a poseda ni\u015fte \u00eenclina\u0163ii \u015fi capacit\u0103\u0163i care s\u0103 le fac\u0103 apte \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie. Unirea sexual\u0103 dintre b\u0103rba\u0163i \u015fi femei este reglat\u0103 prin interven\u0163ia statului; acesta urm\u0103re\u015fte planificat procrearea unor exemplare s\u0103n\u0103toase. Progeniturile sunt crescute \u015fi educate de c\u0103tre stat, care devine, astfel \u00een totalitate, o singur\u0103 familie.<\/p>\n

\u00cen cavernele \u00eentunecoase ale Statului, soarele ra\u0163iunii nu p\u0103trunde. Numai p\u0103pu\u015farii umbrelor au \u015fansa de a se face aplauda\u0163i aici. \u00centr-un sens mai larg, la Platon, justi\u0163ia<\/em> exist\u0103 \u00een lumea inteligibil\u0103 ca Idee, neafectat\u0103 de virtu\u0163ile \u015fi sl\u0103biciunile umane.<\/p>\n

Din operele sale \u201eRepublica\u201d \u015fi \u201eLegile\u201d, se poate deduce c\u0103 Platon a conceput dou\u0103 tipuri de stat :<\/p>\n

a). Statul Ideal<\/em>, conform lumii divine a Ideilor, condus de filosofi, care, dup\u0103 p\u0103rerea sa, nu exista nic\u0103ieri \u00een lume, ci poate doar \u00een ceruri[4]<\/a>;<\/p>\n

b). Statul condus de lege,<\/em> cu o justi\u0163ie valabil\u0103 pentru to\u0163i[5]<\/a>.<\/p>\n

Este posibil ca Platon s\u0103 se fi g\u00e2ndit \u015fi la un al treilea tip de stat, la care face referire \u00een \u201eLegile\u201d : \u201eDup\u0103 aceasta vom trata \u015fi al treilea fel de constitu\u0163ie, dac\u0103 va vrea Dumnezeu\u201d.<\/p>\n

Platon \u00een Republica[6]<\/strong><\/a><\/em> scria: \u201eIar\u0103\u015fi ai uitat, prietene, c\u0103 legea nu se sinchise\u015fte ca o singur\u0103 clas\u0103 s\u0103 o duc\u0103 deosebit de bine \u00een cetate, ci ea or\u00e2nduie\u015fte ca \u00een \u00eentreaga cetate s\u0103 existe fericirea, pun\u00e2ndu-i \u00een acord pe cet\u0103\u0163eni, prin convingere \u015fi constr\u00e2ngere, f\u0103c\u00e2ndu-i s\u0103-\u015fi fac\u0103 parte unul altuia din folosul pe care fiecare poat\u0103 s\u0103-1 aduc\u0103 ob\u015ftii. Legea face s\u0103 fie \u00een cetate astfel de oameni, nu ca s\u0103-1 lase pe fiecare s\u0103 se \u00eendrepte pe unde ar vrea, ci ca ea s\u0103-i foloseasc\u0103 pentru a \u00eent\u0103ri coeziunea cet\u0103\u0163ii”.<\/p>\n

Pentru Platon, justi\u0163ia<\/em> este guvernat\u0103 de norm\u0103 (lege), ca o ra\u0163iune dreapt\u0103 care ordon\u0103 ce-i just \u015fi normal, \u00eempotriva a ceea ce este contrar drept\u0103\u0163ii \u015fi moralei.<\/p>\n

Scopul \u015fi fundamentul comunit\u0103\u0163ii omene\u015fti \u00eel constituie Justi\u0163ia. <\/em>De fapt inten\u0163ia lui Platon \u00een Republica <\/em>este \u00een mod explicit dirijat\u0103 spre determinarea esen\u0163ei juridice. Orice comunitate poate \u00eentemeia unitatea membrilor ei numai pe acceptarea \u015fi respectarea justi\u0163iei.<\/p>\n

Justi\u0163ia <\/em>este cea care garanteaz\u0103 nu numai unitatea, dar cu aceasta \u015fi for\u0163a statului \u00eens\u0103, prin aceasta ea asigur\u0103, totodat\u0103, \u015fi unitatea interioar\u0103 \u015fi eficien\u0163a individului. \u00een sufletul individual, la fel ca \u015fi \u00een alc\u0103tuirea statului, Platon distinge trei p\u0103r\u0163i: [7]<\/strong><\/a><\/em><\/p>\n

a) partea ra\u0163ional\u0103, aceea prin care sufletul ra\u0163ioneaz\u0103 \u015fi domin\u0103 impulsurile;<\/p>\n

b) partea apetitiv\u0103, constituind principiul tuturor impulsurilor corporale;<\/p>\n

c) partea volitiv\u0103, auxiliar al principiului ra\u0163ional, care se indigneaz\u0103 \u015fi lupt\u0103 pentru ceea ce ra\u0163iunea re\u0163ine ca fiind just. \u00cen omul individual, justi\u0163ia se va realiza doar atunci c\u00e2nd fiecare parte a sufletului \u00ee\u015fi va \u00eendeplini \u00een exclusivitate propria sa func\u0163ie. De fapt, statul imit\u0103, \u00een linii esen\u0163iale, organizarea sufletului \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103 o reproduc\u0103 \u00een sine. Statul trebuie s\u0103 fie mai \u00eent\u00e2i o organizare armonioas\u0103; apoi, la fel ca sufletul \u015fi \u00eentocmai ca acesta, trebuie s\u0103 fie nemuritor. Desigur, realizarea justi\u0163iei \u00een cazul individului \u015fi al statului nu se face \u00een dou\u0103 planuri strict paralele.<\/p>\n

Statul este just numai atunci c\u00e2nd fiecare individ tinde exclusiv c\u0103tre obliga\u0163ia \u015fi sarcina care \u00eei este proprie, \u015fi este, \u00een felul acesta, el \u00eensu\u015fi just. Justi\u0163ia <\/em>nu \u00eenseamn\u0103 numai unitatea statului \u00een el \u00eensu\u015fi, sau a individului \u00een el \u00eensu\u015fi; ea este \u00een acela\u015fi timp \u015fi unitatea dintre individ \u015fi stat, ce presupune stabilirea unui acord \u00eentre individ \u015fi colectivitate.<\/p>\n

\u00cen analiza cet\u0103\u0163ii ideale din Republica<\/em>, Platon pune problema drept\u0103\u0163ii \u00een formula sa clasic\u0103 \u015fi o caracterizeaz\u0103 \u00een dou\u0103 sensuri. \u00cen primul apare \u00een ipostaza de virtute care face cu putin\u0163\u0103 ca alte virtu\u0163i s\u0103 ia fiin\u0163\u0103. \u00cen al doilea r\u00e2nd apare ca \u201doikeopragie\u201d, \u00een sensul c\u0103 fiecare locuitor din cetate trebuie s\u0103 fac\u0103 ceea ce \u00eei este propriu. Pentru filosoful grec, justi\u0163ia este cea mai frumoas\u0103 \u201dspecie de bine\u201d.<\/p>\n

\u00cen dialogul din Republica, personajul Socrate combate punctul de vedere al sofi\u015ftilor, conform c\u0103reia injusti\u0163ia este mai profitabil\u0103, iar justi\u0163ia doar o nobil\u0103 neghiobie. Pentru a aduce contraargumente la acest punct de vedere, Platon se folose\u015fte de mitul lui Gyges. El poveste\u015fte legenda unui p\u0103stor aflat \u00een slujba regelui Lydiei care, intrat \u00een posesia unui inel fermecat, putea s\u0103 se fac\u0103 nev\u0103zut oric\u00e2nd voia. Prin aceast\u0103 legend\u0103, se \u00eencearc\u0103 explicarea comportamentului \u00een condi\u0163iile \u00een care, \u015ftiindu-se nev\u0103zut, omul poate \u00eentreprinde ac\u0163iuni drepte sau nedrepte.<\/p>\n

Solu\u0163ia oferit\u0103 de Platon este aceea c\u0103 statul nu va fi drept at\u00e2t timp c\u00e2t p\u0103r\u0163ile sale nu vor ac\u0163iona \u00een baza \u201doikepragiei\u201d, tot a\u015fa \u015fi omul va fi drept, dac\u0103 toate p\u0103r\u0163ile sufletului \u00ee\u015fi vor \u00eemplini func\u0163iile. Concep\u0163ia lui Platon difer\u0103 de ideile noastre referitoare la justi\u0163ie, dac\u0103 noi \u00een\u0163elegem un gen de egalitate \u00een tratamentul indivizilor, filosoful grec consider\u0103 justi\u0163ia ca fiind o proprietate a statului.<\/p>\n

Societatea perfect\u0103 imaginat\u0103 de Platon (\u00een Republica<\/em>) trebuie s\u0103 fie bazat\u0103 pe o sever\u0103 deosebire de cast\u0103 \u2013 \u00een v\u00e2rful piramidei sociale situ\u00e2ndu-se clasa conduc\u0103torilor-filosofi, urmat\u0103 de cea a militarilor \u015fi,\u00een fine, de cea a celor care muncesc. Primelor dou\u0103 caste li se va interzice orice fel de proprietate privat\u0103, membrii acestor caste urm\u00e2nd s\u0103 fie \u00eentre\u0163inu\u0163i de stat. Statul \u2013 un stat prevalent agricol \u2013 \u00ee\u015fi va limita comer\u0163ul \u015fi va abandona politica imperialist\u0103.<\/p>\n

Conform filosofiei sale, Platon considera c\u0103 tot ceea ce oamenii \u00een\u0163eleg prin justi\u0163ie<\/em>, nu \u00eenseamn\u0103 justi\u0163ie absolut\u0103, ci oglindirea ei. Practic, pentru a \u00een\u0163elege \u015fi a cunoa\u015fte adev\u0103rul, mesajul s\u0103u era acela de a separa realitatea vizibil\u0103 (sensibilul), a umbrelor, de cea inteligibil\u0103 (ra\u0163ional\u0103), a ideilor. Se poate spune c\u0103 universalul \u00ee\u015fi are propria realitate, iar umbrele (copiile) nu au realitate, sau c\u0103 realitatea lor nu este mai mare dec\u00e2t ceea ce reprezint\u0103. \u00cen acest sens d\u0103 exemplul urm\u0103tor : \u201e Un copac se oglinde\u015fte \u00een ap\u0103\u201d. \u015etiin\u0163ific vorbind, putem spune c\u0103 realitatea imaginii copacului nu exist\u0103. Totu\u015fi realitatea ei se afl\u0103 \u00een chiar existen\u0163a copacului, pentru c\u0103, \u00een timp ce el exist\u0103 cu sau f\u0103r\u0103 oglindirea lui \u00een ap\u0103, imaginea nu exist\u0103 \u00een lipsa copacului.<\/p>\n


<\/p>\n
\n
\n

[1]<\/a> Carmen P\u0103l\u0103cean, Filosofia dreptului-Note de curs<\/em>, Universitatea Rom\u00e2n\u0103 de \u015etiin\u0163e \u015fi Arte \u201eGheorghe Cristea\u201d Bucure\u015fti, Facultatea De Drept, 2006, p. 16.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> O personalitate de anvergura lui Socrate nu putea s\u0103 nu ajung\u0103 s\u0103 fie ur\u00e2t\u0103 de vanito\u015fi \u0219i, mai ales, ne\u00een\u0163eleas\u0103 de spiritele m\u0103rginite, care vedeau \u00een el doar un parazit ce se slujea de ironie, \u00ee\u015fi atr\u0103gea simpatia tinerilor \u015fi constituia un pericol pentru ordinea social\u0103. \u00cen 398, Socrate a fost acuzat de c\u0103tre Meletos, Anytos \u015fi Lycon. Actul de acuzare era astfel \u00eentocmit: „Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jur\u0103m\u00e2nt pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoa\u015fte zeii recunoscu\u0163i de cetate \u015fi de a introduce divinit\u0103\u0163i noi; \u00een plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerut\u0103: moartea”. Dup\u0103 condamnare Socrate a stat \u00eenl\u0103n\u0163uit 30 de zile, dar \u00een fiecare zi primea vizita prietenilor \u015fi se \u00eentre\u0163inea cu ace\u015ftia. Ei n-au stat degeaba \u015fi-au preg\u0103tit un plan de evadare pe care Socrate \u00eel refuz\u0103. La data execut\u0103rii sentin\u0163ei, to\u0163i prietenii lui Socrate erau de fa\u0163\u0103 cu excep\u0163ia lui Aristippos, a lui Xenofon, aflat \u00een Asia \u015fi a lui Platon, bolnav. Socrate \u00ee\u015fi dedic\u0103 ultimele clipe conversa\u0163iei cu prietenii s\u0103i pe tema nemuririi sufletului, iar cuvintele-i ne-au fost p\u0103strate de Platon \u00een Phaidon<\/em>. Socrate se \u00eemb\u0103iaz\u0103 pentru ultima oar\u0103 \u015fi refuz\u0103 s\u0103 a\u015ftepte ca soarele s\u0103 fi disp\u0103rut cu totul la orizont \u00eenainte de a bea otrav\u0103. Apuc\u00e2nd cu o m\u00e2n\u0103 sigur\u0103 vasul cu cucut\u0103, el sorbi f\u0103r\u0103 ezitare sau repulsie b\u0103utura mortal\u0103. Criton, \u00eei sunt dator lui Asclepios un coco\u015f, v\u0103 rog s\u0103 nu uita\u0163i s\u0103 i-l da\u0163i<\/em>, acestea au fost ultimele sale cuvinte. Trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegem aici, c\u0103 Socrate \u00eel roag\u0103 pe Criton s\u0103 aduc\u0103 o jertf\u0103 zeului medicinei drept mul\u0163umire c\u0103 i-a vindecat sufletul de boala de-a fi fost unit cu un trup.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/a> Platon, <\/strong>Republica<\/em>, \u00een Opere V, Ed. \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi enciclopedic\u0103 Bucure\u015fti, 1986, p. 364 \u015fi urm.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[4]<\/a> Platon, Republica<\/em>, traducere: Dumitru Vanghelis, Edi\u0163ia: 2, Ed. Antet, Bucure\u015fti, 2010.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[5]<\/a> Platon, Legile.<\/em> Traducere de E.Bezdechi. Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucure\u015fti, 2010, Cartea a VI-a, p.122 \u015fi urm.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[6]<\/a> Platon, <\/strong>Republica<\/em>, \u00een Opere V, Ed. \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi enciclopedic\u0103 Bucure\u015fti, 1986, p. 592 a-b<\/p>\n<\/div>\n

\n

[7]<\/a> Platon, Republica<\/em>, traducere: Dumitru Vanghelis, Edi\u0163ia: 2, Ed. Antet, Bucure\u015fti, 2010.<\/p>\n

 <\/p>\n

Emilian Ciongaru,<\/em><\/strong> <\/em><\/p>\n

Cercet\u0103tor \u0219tiin\u021bific asociat\u2013Institutul de Cercet\u0103ri Juridice \u201eAcad. Andrei R\u0103dulescu\u201d al Academiei Rom\u00e2ne
\n<\/em><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n