Prevenirea \u015fi combaterea delicven\u0163ei juvenile a constituit \u015fi constituie o preocupare permanent\u0103 de politic\u0103 penal\u0103 a statelor moderne. Pe aceste considerente, legiuitorul viitorului Cod penal a reglementat institu\u0163ia minorit\u0103\u0163ii cu totul diferit de cea \u00een vigoare. Dou\u0103 elemente de noutate vor face obiectul prezentei lucr\u0103ri \u015fi anume: v\u00e2rsta r\u0103spunderii penale \u015fi renun\u0163area la pedepsele ce pot fi aplicate minorului.<\/p>\n
Legiuitorul a considerat c\u0103, \u00een problema privitoare la v\u00e2rst\u0103, este mai potrivit pentru reglementarea institu\u0163iilor de drept penal s\u0103 se adopte diviziunea \u015fi terminologia mai simpl\u0103 din dreptul privat, care \u00eemparte persoanele \u00een minore \u015fi majore (1). De exemplu, \u00een Decretul nr. 31\/1954 privitor la persoanele fizice \u015fi juridice, art. 9 dispune c\u0103: \u201cMinorul care a \u00eemplinit v\u00e2rsta de patrusprezece ani are capacitate de exerci\u0163iu restr\u00e2ns\u0103.\u201d, iar art. 8 prevede: \u201cCapacitatea deplin\u0103 de exerci\u0163iu \u00eencepe de la data c\u00e2nd persoana devine major\u0103.\u201d<\/span><\/p>\n Stabilirea limitei inferioare depinde de realit\u0103\u0163ile sociale \u015fi umane din\u0103untrul fiec\u0103rui stat \u015fi din fiecare or\u00e2nduire social\u0103, de aceea nu exist\u0103 \u015fi nu se propune o v\u00e2rst\u0103 minim\u0103, care s\u0103 fie unanim acceptat\u0103 \u00een doctrina dreptului penal \u015fi uniform adoptat\u0103 de legiuiri penale din diferite \u0163\u0103ri (2).<\/p>\n \u00cen baza unor cercet\u0103ri de sociologie \u015fi psihologie penal\u0103 validate de constat\u0103ri de ordin practic (3), legiuitorul mic\u015foreaz\u0103 v\u00e2rsta r\u0103spunderii penale de la 14 la 13 ani, p\u0103str\u00e2nd cele dou\u0103 prezum\u0163ii iuris tantum privind discern\u0103m\u00e2ntul, ce alterneaz\u0103 \u00eenainte \u015fi dup\u0103 \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 16 ani, c\u00e2t \u015fi prezum\u0163ia absolut\u0103 de ner\u0103spundere penal\u0103.<\/p>\n Analiz\u00e2nd reglement\u0103rile anterioare, observ\u0103m c\u0103, \u00een Codul penal de la 1864, limita v\u00e2rstei r\u0103spunderii penale era de 8 ani, iar \u00een Codul penal \u201cCarol al II-lea\u201d din 1936, modificat \u00een septembrie 1938, limita v\u00e2rstei a crescut la 12 ani. De remarcat faptul c\u0103 \u00een ambele cazuri minoritatea reprezenta o cauz\u0103 de atenuare a pedepsei.<\/p>\n Astfel, prevederile din Codul penal Barbu \u015etirbei sunt preluate \u015fi introduse \u00een Codul penal din 1864, care prevedea \u00een Titlul VI, numit \u201cDespre cauzele care ap\u0103r\u0103 de pedeaps\u0103 sau mic\u015foreaz\u0103 pedeapsa\u201d, c\u0103, p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de 8 ani, potrivit art. 61, minorul nu r\u0103spunde penal, minorii de aceast\u0103 v\u00e2rst\u0103 beneficiind de o cauz\u0103 absolut\u0103 de incapacitate penal\u0103 (prezum\u0163ie absolut\u0103). \u00centre 8 \u015fi 15 ani r\u0103spunderea fiind subordonat\u0103 priceperii, minoritatea este fie o cauz\u0103 de incapacitate penal\u0103, c\u00e2nd minorul a lucrat f\u0103r\u0103 pricepere, fie o cauz\u0103 de atenuare a pedepsei, c\u00e2nd acesta a lucrat cu pricepere (art. 62 C.p.). \u00cen cea de-a doua situa\u0163ie, instan\u0163a va reduce pedeapsa. De aceea\u015fi atenuare a pedepsei beneficiaz\u0103 \u015fi minorii din cea de-a treia categorie de v\u00e2rst\u0103 (15-20 ani) care r\u0103spund penal necondi\u0163ionat (4).<\/p>\n Codul penal de la 1936 reglementa majoratul penal la 19 ani, disting\u00e2ndu-se dou\u0103 etape de v\u00e2rst\u0103 ale minorilor: p\u00e2n\u0103 la 14 ani \u2013 denumit\u0103 perioada copil\u0103riei \u2013 c\u00e2nd minorul nu r\u0103spundea penal \u015fi etapa \u00eentre 14-19 ani \u2013 perioada adolescen\u0163ei \u2013 \u00een care minorul r\u0103spundea penal doar dac\u0103 se dovedea c\u0103 \u00een momentul s\u0103v\u00e2r\u015firii faptei a lucrat cu discern\u0103m\u00e2nt. Ulterior, \u00een septembrie 1938, sunt cobor\u00e2te limitele de v\u00e2rst\u0103 referitoare la minori, at\u00e2t cea a majoratului penal de la 19 la 18 ani, c\u00e2t \u015fi cea a incapacit\u0103\u0163ii penale, de la 14 la 12 ani. Prin aceea\u015fi lege se suprim\u0103 denumirile de \u201ccopil\u201d \u015fi \u201cadolescent\u201d, fiind \u00eenlocuite de cuv\u00e2ntul minor.<\/p>\n \u00cen ceea ce prive\u015fte regimul sanc\u0163ionator pentru minorul delicvent din Codul penal Carol al II-lea, art. 144 prevedea \u00een mod expres c\u0103 minorul infractor nu era pasibil de nici o pedeaps\u0103 privativ\u0103 de drepturi, iar amenda penal\u0103 nu putea fi aplicat\u0103 dec\u00e2t minorului mai mare de 15 ani, dac\u0103 avea \u201cavere sau profesiune\u201d (5).<\/p>\n \u00cen prezent, mic\u015forarea v\u00e2rstei r\u0103spunderii penale s-ar impune datorit\u0103 sc\u0103derii nivelului de v\u00e2rst\u0103 de la care minorii \u00ee\u015fi \u00eencep \u201ccariera infrac\u0163ional\u0103\u201d. Categoria de v\u00e2rst\u0103 cea mai expus\u0103 comiterii de furturi, acte de vagabondaj \u015fi cer\u015fetorie fiind cea \u00eentre 11-14 ani, \u00een timp ce infrac\u0163iunile de t\u00e2lh\u0103rie, loviri \u015fi alte violen\u0163e, violuri, omoruri, trafic \u015fi de\u0163inere de stupefiante cad \u00een inciden\u0163a minorilor cu v\u00e2rsta cuprins\u0103 \u00eentre 14-18 ani (6).<\/p>\n \u00cen sus\u0163inerea acestei modific\u0103ri se adaug\u0103 \u015fi statisticile ce au \u00eenregistrat \u00een prima jum\u0103tate a anului 2007, perioada ianuarie-iunie, 770 de minori infractori, dintre care 80 av\u00e2nd v\u00e2rsta p\u00e2n\u0103 la 14 ani.<\/p>\n Un alt argument \u00een sus\u0163inerea diminu\u0103rii v\u00e2rstei de la care se r\u0103spunde penal \u00eel constituie \u015fi dezvoltarea for\u0163at\u0103 a copiilor din ziua de azi, din cauza accesului la un num\u0103r mare de informa\u0163ii care \u00eei pot influen\u0163a at\u00e2t \u00een sens pozitiv, c\u00e2t \u015fi negativ. \u00cens\u0103 aceast\u0103 dezvoltare for\u0163at\u0103 nu se identific\u0103 cu o maturizare a acestora, deoarece \u00een ciuda cuno\u015ftin\u0163elor pe care le dob\u00e2ndesc, ei nu ajung s\u0103\u015fi \u00eensu\u015feasc\u0103 \u015fi o bogat\u0103 experien\u0163\u0103 de via\u0163\u0103 ce le poate conferi un mod echilibrat de a judeca.<\/p>\n Motivul principal din cauza c\u0103ruia delicven\u0163a juvenil\u0103 atinge cote alarmante \u00eel reprezint\u0103 lipsa ori gradul sc\u0103zut de educa\u0163ie primit at\u00e2t \u00een cadrul familiei, c\u00e2t \u015fi \u00een institu\u0163iile de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, care dovedesc pe zi ce trece o ineficien\u0163\u0103 dramatic\u0103.<\/p>\n De asemenea, sc\u0103derea v\u00e2rstei de la care minorii pot r\u0103spunde penal pentru faptele lor se \u00eenscrie \u00eentr-o tendin\u0163\u0103 general\u0103 \u00een dreptul european al minorului. Astfel, \u00eent\u00e2lnim \u00een Fran\u0163a, Anglia \u015fi Elve\u0163ia o limitare a v\u00e2rstei r\u0103spunderii penale la 10 ani, iar \u00een Grecia \u015fi Olanda la 12 ani (7).<\/p>\n Av\u00e2nd \u00een vedere argumentele prezentate anterior, nu consider real\u0103 solu\u0163ia sc\u0103derii v\u00e2rstei r\u0103spunderii penale de la 14 la 13 ani, deoarece, a\u015fa cum arat\u0103 statisticile, minorii s\u0103v\u00e2r\u015fesc infrac\u0163iuni \u015fi mai jos de aceast\u0103 nou\u0103 limit\u0103. Este foarte posibil ca pe viitor \u015fi aceast\u0103 nou\u0103 limitare s\u0103 fie \u015fi ea cobor\u00e2t\u0103, ajung\u00e2ndu-se astfel la modific\u0103ri succesive, ceea ce creeaz\u0103 o situa\u0163ie de instabilitate \u00een domeniul legislativ. Astfel, dac\u0103 legiuitorul nostru \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ideea diminu\u0103rii v\u00e2rstei de la care minorul va r\u0103spunde penal, atunci aceasta ar trebui s\u0103 fie \u00een concordan\u0163\u0103 cu realitatea obiectiv\u0103 din \u0163ara noastr\u0103.<\/p>\n \u00cen opinia mea, consider c\u0103 legiuitorul nu ar trebui s\u0103 recurg\u0103 la solu\u0163ia cea mai simpl\u0103, de sc\u0103dere a v\u00e2rstei, ci ar trebui s\u0103 aib\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een vedere metode c\u00e2t mai eficiente de combatere a delicven\u0163ei juvenile, av\u00e2nd ca punct de plecare cauzele care-i determin\u0103 pe minori s\u0103 \u00eenfr\u00e2ng\u0103 dispozi\u0163iile imperative ale legii penale.<\/p>\n Spre deosebire de actualul cod, noul Cod penal elimin\u0103 posibilitatea aplic\u0103rii unei pedepse minorului care a s\u0103v\u00e2r\u015fit o infrac\u0163iune, concluzie ce reiese din interpretarea art. 115 din noul Cod penal, ce dispune c\u0103 m\u0103surile educative ce i se pot aplica acestuia sunt privative \u015fi neprivative de libertate. De asemenea, \u00een nici un alt articol din noul Cod penal nu este prev\u0103zut\u0103 posibilitatea aplic\u0103rii unei pedepse minorului; a\u015fa cum este \u00een prezent, pedepsele ce pot fi aplicate minorului sunt \u00eenchisoarea \u015fi amenda, limitele acestora fiind reduse la jum\u0103tate.<\/p>\n Raportat la starea biopsihic\u0103 a minorului, pedeapsa \u00eenchisorii apare ca fiind pu\u0163in potrivit\u0103 pentru realizarea scopului legii penale \u00een raport cu infractorii minori, acest mijloc de constr\u00e2ngere tinz\u00e2nd la reeducarea infractorului major, \u00een timp ce, pentru infractorii minori, ar fi necesar\u0103 nu o reeducare, adic\u0103 o refacere a educa\u0163iei anterioare, ci o educa\u0163ie ini\u0163ial\u0103 cu mijloace adecvate (8). Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, isp\u0103\u015firea pedepsei \u00eentr-un penitenciar poate afecta psihicul fragil al minorului din cauza regimului aspru de deten\u0163ie, c\u00e2t \u015fi influen\u0163ei negative a celorlal\u0163i condamna\u0163i.<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, literatura juridic\u0103 a g\u0103sit numeroase argumente \u00een favoarea men\u0163inerii pedepselor \u00een sistemul sanc\u0163ionator al minorului, cum ar fi: minorii pot s\u0103v\u00e2r\u015fi uneori fapte foarte grave \u015fi nu ar putea fi receptivi la m\u0103surile educative, \u00een principiu necoercitive sau av\u00e2nd un grad de coerci\u0163ie redus. Acela\u015fi punct de vedere a fost exprimat \u015fi \u00een practica judiciar\u0103 \u00een cazul unei infrac\u0163iuni de t\u00e2lh\u0103rie s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u00een coautorat de c\u0103tre doi minori \u00een v\u00e2rst\u0103 de 17 ani (9).<\/p>\n Totodat\u0103, \u00een multe cazuri, minorii pot \u00eenc\u0103lca legea penal\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 foarte apropiat\u0103 de majorat, c\u00e2nd luarea unor m\u0103suri educative ar putea fi lipsit\u0103 de eficien\u0163\u0103, deoarece executarea ar putea \u00eenceta la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 18 ani. De au s\u0103v\u00e2r\u015fit infrac\u0163iuni \u00een timpul minorit\u0103\u0163ii are loc dup\u0103 ce au devenit majori, situa\u0163ie \u00een care luarea m\u0103surilor educative ar fi nelegal\u0103.<\/p>\n La toate acestea se adaug\u0103 statisticile ce au stabilit c\u0103 \u00een topul ponderii diverselor sanc\u0163iuni aplicate minorilor delicven\u0163i \u00een perioada 1993-1998 se afl\u0103 \u00eenchisoarea (45,5%), urmat\u0103 de libertatea supravegheat\u0103 (17%) (10).<\/p>\n De asemenea, \u00een ponderea medie a principalelor infrac\u0163iuni comise de minori \u00een perioada 1989- 1999, cele de t\u00e2lh\u0103rie ocup\u0103 pozi\u0163ia frunta\u015f\u0103 cu 19,6%, urmat\u0103 de furt (18,4%), prostitu\u0163ie (18,8%) \u015fi viol (13%); infrac\u0163iuni grave ce necesit\u0103 imperativ pedeapsa \u00eenchisorii (11).<\/p>\n \u00cen ceea ce prive\u015fte amenda, ca pedeaps\u0103 principal\u0103 aplicabil\u0103 minorilor, aceasta se \u00eent\u00e2lne\u015fte rar \u00een practica judiciar\u0103. \u015ei \u00een acest caz, aidoma pedepsei \u00eenchisorii, limitele sunt reduse la jum\u0103tate. Aceast\u0103 pedeaps\u0103 nu are o finalitate bine stabilit\u0103, \u00eenc\u0103lc\u00e2ndu-se principiul r\u0103spunderii penale personale, \u00een cele mai multe cazuri p\u0103rin\u0163ii fiind aceia care suport\u0103 consecin\u0163ele.<\/p>\n \u00cen orice caz, la alegerea sanc\u0163iunii trebuie s\u0103 fie protejate at\u00e2t interesele minorului, c\u00e2t \u015fi ale societ\u0103\u0163ii, de a fi redat netraumatizat acesteia.<\/p>\n C\u00e2nt\u0103rind motivele pro-contra, sunt pentru men\u0163inerea pedepsei \u00eenchisorii, cu precizarea ca regimul de deten\u0163ie s\u0103 fie bine reglementat, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 vin\u0103 \u00een ajutorul minorului de\u0163inut.<\/p>\n Legiuitorul rom\u00e2n, la redactarea \u00een noul Cod penal a institu\u0163iei minorit\u0103\u0163ii, s-a orientat c\u0103tre reglementarea din sistemul de drept francez, care din anul 1945 aplic\u0103 o justi\u0163ie distinct\u0103 pentru minori. Justi\u0163ia francez\u0103 pentru minori cuprinde magistra\u0163i specializa\u0163i, jurisdic\u0163ii speciale, servicii educative, \u015fi func\u0163ioneaz\u0103 dup\u0103 reguli speciale, adaptate particularit\u0103\u0163ilor minorului (12).<\/p>\n Este de remarcat faptul c\u0103 pe fondul adopt\u0103rii m\u0103surilor legislative aflate \u00een stare de proiect se impune cu necesitate preg\u0103tirea specializat\u0103 a magistra\u0163ilor pentru cauzele cu minori13. \u00cen mod corect penalistul rom\u00e2n Ioan Tanoviceanu observa: \u201cLegiuitorul trebuie s\u0103 fie mai radical \u015fi s\u0103 instituiasc\u0103 tribunalele p\u0103rinte\u015fti pentru minorii p\u00e2n\u0103 la 18 ani. Aceasta e ideea admis\u0103 \u00een general de penali\u015ftii din Statele Unite ale Americii, c\u00e2t \u015fi din Europa.\u201d(14)<\/p>\n Peste 3 ani se \u00eempline\u015fte un secol de la aceast\u0103 deosebit\u0103 remarc\u0103, \u015fi nici p\u00e2n\u0103 azi nu s-au luat m\u0103suri concrete \u015fi eficace.<\/p>\n Note<\/strong><\/p>\n (1) Vintil\u0103 Dongoroz, Explica\u0163ii teoretice ale Codului penal rom\u00e2n, Partea general\u0103, vol. II, Editura Academia Republica Socialist\u0103 Rom\u00e2nia, Bucure\u015fti, 1970, p. 230.
\n(2) V. Dongoroz, op. cit, p. 232.
\n(3) Maria-Crina Kmen, Ruxandra Ra\u0163\u0103, R\u0103spunderea penal\u0103 a minorului, Editura Hamangiu, Bucure\u015fti, 2007, p. 24.
\n(4) Ortansa Brezeanu, Minorul \u015fi Legea penal\u0103, Editura All Beck Bucure\u015fti, 1998, p. 14.
\n(5) Ioan Pitulescu, Criminalitatea Juvenil\u0103, Editura Na\u0163ional, Bucure\u015fti, 2000, p. 79.
\n(6) Dan Banciu, Sorin M. R\u0103dulescu, Evolu\u0163ii ale delicven\u0163ei juvenile \u00een Rom\u00e2nia, Editura Lumina Lex, Bucure\u015fti, 2002, p. 265.
\n(7) http:\/\/www.monitorulsv.ro\/print\/66651.
\n(8) V. Dongoroz, op. cit, p. 232.
\n(9) Asocia\u0163ia Rom\u00e2n\u0103 de \u0218tiin\u0163e Penale, Revista de drept penal studii \u015fi practic\u0103 judiciar\u0103 (1994-2007), edi\u0163ia a 2-a, rev\u0103zut\u0103 \u015fi \u00eengrijit\u0103 de prof. univ. dr. George Antoniu, Editura Hamangiu, Bucure\u015fti, 2008, p.555.
\n(10) Dan Banciu, Sorin M. R\u0103dulescu, op. cit., p. 254.
\n(11) Dan Banciu, Sorin M. R\u0103dulescu, op. cit., p. 256.
\n(12) Maria-Crina Kmen, Ruxandra Ra\u0163\u0103, op. cit., p. 187.
\n(13) Maria-Crina Kmen, Ruxandra Ra\u0163\u0103, op. cit., p. 177.
\n(14) Ioan Tanoviceanu, Curs de drept penal, vol. I, Atelierele Grafice Socec & Co, Bucure\u015fti, 1912, pp. 755-777.<\/span>