{"id":501,"date":"2010-12-07T22:23:39","date_gmt":"2010-12-07T20:23:39","guid":{"rendered":"http:\/\/aafdutm.ro\/revista\/?p=501"},"modified":"2010-12-07T22:23:39","modified_gmt":"2010-12-07T20:23:39","slug":"sfarsitul-dreptului-international","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.aafdutm.ro\/revista\/anul-ii\/sfarsitul-dreptului-international\/","title":{"rendered":"SF\u00c2R\u015eITUL DREPTULUI INTERNA\u0162IONAL?!"},"content":{"rendered":"

Abstract<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Dreptul interna\u0163ional ar putea fi considerat o disciplin\u0103 fundamental conservatoare impun\u00e2nd un status quo distributiv \u00een interesele sale privind aplicarea normelor \u015fi principiilor sale despre rolul statului \u015fi modul de elaborare a legilor. Interesele tradi\u0163ionale referitoare la suveranitatea \u015fi independen\u0163a total\u0103 a statelor pot fi considerate prin analogie ca cadrul intern echivalent cu interesul exclusiv pentru protec\u0163ia propriet\u0103\u0163ii private \u00eentr-o societate \u00een care exist\u0103 indivizi extrem de boga\u0163i \u015fi indivizi care tr\u0103iesc \u00een s\u0103r\u0103cie. \u00cen ce m\u0103sur\u0103 interesul pentru o justi\u0163ie distributiv\u0103 ar putea afecta sistemul de\u00a0 drept interna\u0163ional. Chiar dac\u0103 sistemul de drept interna\u0163ional nu reprezint\u0103 cauza s\u0103r\u0103ciei (de\u015fi totul depinde de defini\u0163ia personal\u0103 a cauzalit\u0103\u0163ii) este nevoie de o reform\u0103 pentru a eradica s\u0103r\u0103cia? Ce fel de reforme sunt necesare?<\/em><\/span><\/p>\n

<\/strong><\/span><\/p>\n

<\/strong>International law might be viewed as a fundamantally conservative, embendding the rule of law in its principles about the role of the state and how is made. Its traditional concerns for executive sovereignity and uncompromised autonomy of states might be viewed as analogous in domestic setting, to an exclusive concern for protecting private property in a society where some are fabulously wealthy while others live in misery. <\/em><\/span><\/p>\n

So, is the international legal system complicit in the immiseration of hundreds of milions? That system, insofar as it emanates from and rigidifies a particular structure of distribution, is part of the problen, but it also can part of the solution. To the extent that the international legal system provides a theoretical framework for ignoring the plight of the poor, i tis part of the problem To the extent that the system provides an institutional structure which to effect distributive justice, i tis part of the solution. Likewise, to the extent that the system provides an analytical framework by which to recognize the plight of the poor and responsability of the wealthy to effect distributive justice, i tis also part of the solution. Finally, i tis important to note that not every ethical obligation, and not every natural law obligation , must be reflected in positive law. Rather, i tis necessary to examine the way in which transposition to positive law affects the value sought to be achieved. <\/em><\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

<\/em><\/span><\/p>\n

Cuvinte cheie\/ Keywords<\/em><\/span><\/p>\n

instrumente juridice interna\u0163ionale\/international legal instruments, dreptul interna\u0163ional public\/ international law, Uniunea European\u0103\/ European Union, Organizatia Natiunilor Unite\/ United Nations; ordine juridic\u0103\/ legal order, tratat international\/ international treaty, modificare\/ modification, \u00eencetare\/termination, suspendare\/suspension<\/em><\/span><\/p>\n

<\/em><\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

1. <\/strong>Argumentum. <\/strong><\/span><\/p>\n

<\/strong>Nu doresc s\u0103 epatez \u015fi nici s\u0103 preiau titlul ori argumenta\u0163ia cuprins\u0103 \u00een cartea lui Alain Gresh „Sf\u00e2r\u015fitul dreptului interna\u0163ional?”, nu sunt fatalist, sunt doar realist \u015fi, dup\u0103 cum se poate vedea exist\u0103 un semn de \u00eentrebare. Nu cred pe de a – \u00eentregul nici \u00een prezicerile nu foarte optimiste ale p\u0103rintelui sociologiei; Auguste Comte[1]<\/a>, f\u0103cute acum 150 de ani conform c\u0103rora dreptul nefiind \u015ftiin\u0163\u0103, va trebui s\u0103 dispar\u0103 \u00eencerc numai s\u0103 trag un semnal de alarm\u0103 asupra prezentului, dar mai ales, viitorului dreptului interna\u0163ional! De ce?<\/span><\/p>\n

Tr\u0103im \u00eentr-o lume mereu \u00een mi\u015fcare \u015fi no\u0163iunile abstracte \u00ee\u015fi schimb\u0103 con\u0163inutul. Cum este de pild\u0103 cea despre moralitate \u00een via\u0163\u0103, politic\u0103 \u015fi, mai ales \u00een drept. Nu-i nimic b\u0103tut \u00een cuie \u201eceea ce a mai fost, aceea va mai fi, \u015fi ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat se va mai petrece, c\u0103ci nu este nimic nou sub soare\u201d spune Eclesiastul[2]<\/a>. Ce era ieri deplin moral \u015fi justificat, \u00een virtutea anumitor principii de drept, f\u0103r\u0103 ca principiile s\u0103 sufere vreo modificare, devine inacceptabil, din pricin\u0103 c\u0103 (uneori \u015fi nedeclarat) se consider\u0103 c\u0103 nu \u00eentrune\u015fte criteriile de moralitate.<\/span><\/p>\n

Nu putem aborda, succint evident, aceast\u0103 vast\u0103 problematic\u0103 f\u0103r\u0103 un minim excurs la istoria recent\u0103 a lumii (ultimele dou\u0103 secole) din perspectiva rela\u0163iilor interna\u0163ionale \u015fi a evolu\u0163iei ordinii mondiale interna\u0163ionale de la apari\u0163ia dreptului interna\u0163ional p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre \u015fi o previzibil\u0103 evolu\u0163ie a acestuia la \u00eenceputul secolului XXI.<\/span><\/p>\n

2. Statul suveran \u015fi dreptul interna\u0163ional<\/strong><\/span><\/p>\n

Dou\u0103 fapte constante domin\u0103 ultimele dou\u0103 secole de via\u0163\u0103 interna\u0163ional\u0103 \u015fi permit reunirea lor \u00eentr-o singur\u0103 perioad\u0103 juridic\u0103. Primul este persisten\u0163a statului suveran. Aceast\u0103 persisten\u0163\u0103 antreneaz\u0103 pe aceea a sistemului interstatal. Al doilea rezult\u0103 din transform\u0103rile profunde \u015fi succesive provocate \u00een lume de c\u0103tre cauze ce nici nu mai trebuie amintite: revolu\u0163ii politice, tehnice \u015fi industriale, r\u0103zboaie \u015fi mai ales cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale pe parcursul a mai pu\u0163in de o genera\u0163ie, decoloniz\u0103ri, inventarea armei nucleare.<\/span><\/p>\n

\u00cen societatea interna\u0163ional\u0103, vast\u0103 dar compact\u0103 \u00een acela\u015fi timp gra\u0163ie progreselor tehnice, aceste transform\u0103ri au influen\u0163at via\u0163a tuturor popoarelor \u015fi le-au trezit sentimentele de unitate \u015fi de interdependen\u0163\u0103. F\u0103r\u0103 nici o \u00eendoial\u0103, opozi\u0163iile, tensiunile \u015fi conflictele \u00eentre state nu dispar \u015fi chiar se agraveaz\u0103 adeseori. Aceste aspecte ale rela\u0163iilor interna\u0163ionale sunt tradi\u0163ionale \u015fi caracteristice societ\u0103\u0163ii, \u00eenc\u0103 din Antichitate. Ceea ce este nou \u015fi se amplific\u0103 este con\u015ftientizarea, \u00een aproape toate domeniile, a existen\u0163ei intereselor comune, pe scurt, a solidarit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale.<\/span><\/p>\n

\u00cen dou\u0103 sute de ani, cum a influen\u0163at aceast\u0103 a doua constant\u0103 dreptul interna\u0163ional? \u00cen toate epocile, dincolo de forma pasiv\u0103 a unei simple con\u015ftientiz\u0103ri, solidaritatea interna\u0163ional\u0103 a condus la na\u015fterea cooper\u0103rii \u015fi a efortului colectiv pentru a putea g\u0103si solu\u0163ii la problemele de interes comun. Ori, acestea s\u2013au succedat f\u0103r\u0103 \u00eencetare fie \u00een secolul al XIX-lea, fie \u00een secolul al XX-lea, de la inventarea ma\u015finii cu aburi \u015fi p\u00e2n\u0103 la supra-dezvoltarea tehnico-economic\u0103 din zilele noastre. \u00cen mod evident, dreptul interna\u0163ional, care tocmai \u015fi-a definitivat forma \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care raporturile interna\u0163ionale erau esen\u0163ial politice, nu putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acela\u015fi, \u00een fa\u0163a nevoilor noi \u015fi multiple ale unei lumi aflate \u00een plin av\u00e2nt. Pentru a r\u0103spunde cerin\u0163elor imperative de solidaritate interna\u0163ional\u0103, el trebuie s\u0103 se perfec\u0163ioneze, s\u0103 se \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103, s\u0103 se adapteze.<\/span><\/p>\n

\u00cenc\u0103 de la \u00eenceputul secolului al XIX-lea, statele lumii au fost con\u015ftiente de aceste nevoi. De la acea dat\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, istoria dreptului interna\u0163ional este marcat\u0103 de eforturile de a remedia insuficien\u0163ele \u015fi punctele slabe ale dreptului interna\u0163ional clasic, tradi\u0163ional. Totu\u015fi, \u00een virtutea suveranit\u0103\u0163ii lor, ele au p\u0103strat \u015fi dominat \u00een orice moment regulile jocului. Amploarea \u015fi ritmul amelior\u0103rilor \u015fi transform\u0103rilor au depins at\u00e2t de buna lor voin\u0163\u0103 \u015fi de \u00een\u0163elegerea dintre ele, c\u00e2t \u015fi de cre\u015fterea solidarit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale.<\/span><\/p>\n

\u00cen ciuda acestor obstacole, progrese substan\u0163iale s-au \u00eenregistrat at\u00e2t pe planul institu\u0163ional<\/em> c\u00e2t \u015fi pe planul normativ. <\/em>Aceste progrese au fost mult mai rapide \u00een secolul al XX-lea dec\u00e2t \u00een secolul precedent. Rezultatele ob\u0163inute au fost re\u0163inute de c\u0103tre doctrin\u0103<\/em>, care \u015fi le-a \u00eensu\u015fit \u015fi le-a teoretizat.<\/span><\/p>\n

3. Evolu\u0163ia societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale<\/strong><\/span><\/p>\n

Principiul na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor, \u00een sine, care ordona trecerea de la Stat princiar la Stat na\u0163ional, ar putea ap\u0103rea ca o amenin\u0163are pentru societatea interstatal\u0103, al c\u0103rui fundament monarhic tradi\u0163ional era garantul stabilit\u0103\u0163ii.<\/span><\/p>\n

Totu\u015fi, de\u015fi revolu\u0163ionar\u0103, noua ideologie a suveranit\u0103\u0163ii na\u0163ionale reie\u015fit\u0103 din revolu\u0163iile american\u0103 \u015fi francez\u0103 de la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XVIII-lea, nu produce nici un r\u0103u nici Statului suveran \u015fi nici sistemului interstatal. Principiul suveranit\u0103\u0163ii na\u0163ionale vizeaz\u0103 originea puterii \u00een stat \u015fi nu puterea statului. Dar, dac\u0103 statul nu a disp\u0103rut, atunci el \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie posesia prin\u0163ului, pentru a se identifica cu na\u0163iunea \u015fi a fuziona cu ea. Astfel, el nu mai este statul princiar \u015fi patrimonial, el devine statul na\u0163ional, \u015fi ca atare, el este \u00een serviciul na\u0163iunii, ale c\u0103rei aspira\u0163ii \u015fi nevoi, el trebuie s\u0103 le realizeze. Identific\u00e2ndu-se cu na\u0163iunea, statul preia bine\u00een\u0163eles condi\u0163ia sa juridic\u0103. Ori, schimb\u00e2ndu-\u015fi titulatura, suveranitatea nu-\u015fi schimb\u0103 sensul. Ea sus\u0163ine \u00een continuare c\u0103 suveranul, fie na\u0163iunea, fie regele, nu este supus nici unei puteri superioare, nici \u00een interior \u015fi nici \u00een exterior. Noul stat na\u0163ional mo\u015ftene\u015fte deci toate atributele statului princiar. Pe plan interna\u0163ional, r\u0103m\u00e2ne \u00een continuare un stat suveran ca \u015fi predecesorul s\u0103u. Revolu\u0163ia \u015fi Fostul Regim se reg\u0103sesc \u00een acela\u015fi cult al individualismului statal.<\/span><\/p>\n

Principiul na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor, care a traversat foarte repede grani\u0163ele statului francez, aduce Statului na\u0163ional, pe de alt\u0103 parte, \u015fi o justificare ra\u0163ional\u0103 universal\u0103. Conform acestui principiu, care conduce la dreptul oamenilor de a dispune de ei \u00een\u015fi\u015fi, pentru ca suveranitatea s\u0103 fie efectiv\u0103, fiecare na\u0163iune are dreptul s\u0103 se constituie \u00een stat independent. Trebuie s\u0103 existe at\u00e2tea state c\u00e2te na\u0163iuni exist\u0103. Frontierele unui stat trebuie s\u0103 coincid\u0103 cu acelea ale na\u0163iunii. Dac\u0103 un stat existent \u00eenglobeaz\u0103 mai multe na\u0163iuni, el se expune riscului de dezintegrare. \u00cen mod invers, dac\u0103 o aceea\u015fi na\u0163iune este divizat\u0103 \u00een mai multe p\u0103r\u0163i, \u00eencorporate \u00een state diferite, ele posed\u0103 dreptul de a-\u015fi reface uniunea \u00een s\u00e2nul aceluia\u015fi stat. Ca \u015fi principiul suveranit\u0103\u0163ii na\u0163ionale, principiul na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor este \u00een acela\u015fi timp revolu\u0163ionar \u015fi conservator. Este revolu\u0163ionar at\u00e2t timp c\u00e2t el se opune ordinii europene stabilite de c\u0103tre statele monarhice pe baza cuceririlor sau a eredit\u0103\u0163ii. El este conservator imediat ce legitim\u00e2nd statul na\u0163ional, el legitimeaz\u0103 statul suveran tradi\u0163ional.<\/span><\/p>\n

Pe acest fundament, secolul al XIX-lea este prin excelen\u0163\u0103, epoca na\u0163ionalismului european. Conform principiilor revolu\u0163ionare, Napoleon a adoptat principiul na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor ca o baz\u0103 a politicii sale externe. Dar noile state na\u0163ionale europene nu au ap\u0103rut dec\u00e2t dup\u0103 domnia sa. \u00cen 1831 \u015fi 1832, rebeliunea belgienilor \u00eempotriva olandezilor \u015fi cea a grecilor \u00eempotriva Imperiului Otoman s-au sf\u00e2r\u015fit cu na\u015fterea statului belgian, respectiv grec. Programul na\u0163ionalist al Revolu\u0163iei de la 1848 suscit\u0103 o nou\u0103 recrudescen\u0163\u0103 a revendic\u0103rilor. Apari\u0163ia a noi state \u00een spa\u0163iul eliberat de sub tutela imperiului otoman, precum \u015fi unificarea Germaniei \u015fi a Italiei, nu opresc cursa revendic\u0103rilor na\u0163ionaliste \u00een Europa. \u00cen secolul al XX-lea, \u00eentre cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale, au ap\u0103rut noi state na\u0163ionale europene (Cehoslovacia, Statele Balcanice, Statele Baltice), \u00een timp ce statul polonez, divizat anterior \u00een numele echilibrului, a fost reinstaurat.<\/span><\/p>\n

3.1. Decolonizarea \u015fi re\u00eennoirea interstatalismului<\/strong><\/em>. <\/strong><\/span><\/p>\n

Punerea \u00een practic\u0103 \u00een mod continuu a principiului dreptului popoarelor de a dispune de ele \u00eensele trebuia s\u0103 aib\u0103 ca rezultat o \u00eenmul\u0163ire a statelor na\u0163ionale \u00een urma celor trei valuri succesive de decolonizare. \u00cen consecin\u0163\u0103, interetatismul sau interstatalismul se generalizeaz\u0103 \u015fi se densific\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen numele principiului na\u0163iunilor, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul sec. al XIX-lea, noi state na\u0163ionale s-au \u00eenfiin\u0163at \u00een America, dup\u0103 ce fostele colonii spaniole \u015fi portugheze \u015fi-au c\u00e2\u015ftigat independen\u0163a. Era de asemenea, o nou\u0103 raliere la sistemul interstatal. \u00cenc\u0103 de la intrarea lor \u00een societatea interna\u0163ional\u0103, aceste state vor cere ca \u201cdreptul public european\u201d s\u0103 se aplice \u015fi \u00een America, \u015fi s\u0103 fie tratate ca entit\u0103\u0163i suverane \u015fi egale cu statele tradi\u0163ionale. Declara\u0163ia pre\u015fedintelui Monroe \u00een 1823 care interzice statelor europene s\u0103 intervin\u0103 \u00een America, urm\u0103re\u015fte exact acela\u015fi lucru. \u00centr-un alt context, egalitatea statutelor votate de c\u0103tre Parlamentul din Westminster \u00een 1931 a permis dominioanelor britanice dispersate \u00een lumea \u00eentreag\u0103 s\u0103 devin\u0103 state complet suverane.<\/span><\/p>\n

Noile state contest\u0103 \u00een parte un drept ce a fost elaborat \u00eenainte ca ele s\u0103-\u015fi dob\u00e2ndeasc\u0103 independen\u0163a, dar sunt departe de a refuza bazele interstatale ale sistemului clasic, cer\u00e2nd chiar o accentuare a acestuia \u015fi v\u0103d \u00een afirmarea \u015fi aprofundarea no\u0163iunii de suveranitate un mijloc de a se face ascultate pe scena interna\u0163ional\u0103.<\/span><\/p>\n

Pe de-o parte \u00eentr-adev\u0103r, ele constat\u0103 c\u0103, spre deosebire de vechile state sau de origine european\u0103, suveranitatea lor este \u201cextracentral\u0103\u201d \u015fi \u201cpar\u0163ial\u0103\u201d \u015fi c\u0103 ele nu pot exersa \u00een mod concret competen\u0163ele care decurg din aceasta, sau care ar trebui s\u0103 decurg\u0103, \u00een special \u00een domeniul economic. La fel cum suveranitatea statelor europene s-a afirmat \u00eempotriva preten\u0163iilor Papei \u015fi a \u00cemp\u0103ratului, la fel \u015fi noile state insist\u0103 pe conceptul de suveranitate \u00eempotriva imperialismului ale c\u0103rui victime se autoconsider\u0103.<\/span><\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, interstatalismul, pe care aceast\u0103 atitudine \u00eel \u00eent\u0103re\u015fte, favorizeaz\u0103 legea num\u0103rului, pentru c\u0103 statele lumii a treia de\u0163in majoritatea \u00een cadrul societ\u0103\u0163ii interstatale \u015fi pot \u00eentoarce mecanismele func\u0163ionale, \u00eempotriva puterilor mai vechi. Repliate \u00een defensiv\u0103, statele industrializate, \u00ee\u015fi reafirm\u0103 la r\u00e2ndul lor \u015fi cu for\u0163a sporit\u0103, ata\u015famentul lor pentru principiul suveranit\u0103\u0163ii. Mai mult, atunci c\u00e2nd s-ar fi crezut c\u0103 lumea s-a des\u0103v\u00e2r\u015fit, cu grani\u0163e quasi-imuabile \u00eentre state, reunificarea german\u0103, dezmembrarea U.R.S.S. \u015fi a Yugoslaviei, stau m\u0103rturie pentru remarcabila for\u0163\u0103 a principiului na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor \u015fi aspira\u0163ia popoarelor de a se constitui \u00een state. \u00cen mod paralel, afirmarea drepturilor minorit\u0103\u0163ilor \u015fi a popoarelor autohtone, ca \u015fi no\u0163iunea de \u201ccet\u0103\u0163enie european\u0103\u201d (distinct\u0103 de na\u0163ionalitate) prev\u0103zute prin tratatul de la Maastricht, sunt marcate de c\u0103tre noile tendin\u0163e care ar putea limita puterea suprem\u0103 a omniprezentului Stat \u00een sfera interna\u0163ional\u0103.<\/span><\/p>\n

3.2. Teoria statului socialist. <\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 re\u00eennoire a interstatalismului este cu at\u00e2t mai marcant\u0103 cu c\u00e2t statele ce se reclam\u0103 socialiste contribuie puternic la acest fapt, f\u0103r\u0103 nici un paradox. Conform cu proiectele sale ini\u0163iale precum \u015fi dup\u0103 analiza lui Engels, – \u201cStatul nu este abolit, el este sl\u0103bit\u201d (Socialismul utopic \u015fi socialismul \u015ftiin\u0163ific) – , Revolu\u0163ia din Octombrie constituie o amenin\u0163are \u00een acela\u015fi timp la adresa statului c\u00e2t \u015fi \u00eempotriva ideii na\u0163ionale ce \u00eei servea de suport. Sigur, Lenin scria \u00een \u201cStatul \u015fi revolu\u0163ia\u201d c\u0103 dup\u0103 triumful Revolu\u0163iei, forma statal\u0103 r\u0103m\u00e2nea necesar aceea\u015fi, ca mijloc de realizare a dictaturii proletariatului. Totu\u015fi el ad\u0103uga c\u0103 nu era vorba dec\u00e2t de o form\u0103 de o dispens\u0103 de am\u00e2nare, statul urm\u00e2nd s\u0103 dispar\u0103, c\u00e2nd socialismul se va fi instalat definitiv. Pe m\u0103sur\u0103 ce Revolu\u0163ia se apropia de acest obiectiv final, statul va intra \u00een perioada de sl\u0103bire progresiv\u0103, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la dispari\u0163ia sa complet\u0103.<\/span><\/p>\n

Or, statul sovietic s-a afirmat, \u00een timp ce alte state socialiste ap\u0103reau \u015fi se afirmau \u00een cadrul societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale. Stalin a justificat men\u0163inerea statului prin necesitatea p\u0103str\u0103rii unui mijloc de consolidare a \u201csocialismului \u00eentr-o singur\u0103 \u0163ar\u0103\u201d. Dar ata\u015famentul Uniunii Sovietice pentru coexisten\u0163a pacifist\u0103 a statelor av\u00e2nd regimuri politice \u015fi sociale diferite trebuie s\u0103 fie interpretat\u0103 ca o acceptare a diviz\u0103rii lumii \u00een mai multe state. Triumful Revolu\u0163iei Socialiste a dat na\u015ftere unei noi structuri, statul socialist coexist\u00e2nd cu statul na\u0163ional. Totu\u015fi, aceast\u0103 raliere la no\u0163iunea de \u201csuveranitate a poporului\u201d, considerat\u0103 ca fiind compatibil\u0103 cu dictatura proletariatului, a permis \u00een mod rapid anularea ezit\u0103rilor. Suveranitatea statului a fost deci considerat\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u, \u015fi \u00een raport cu teoria \u201crealist\u0103\u201d a statului, ca un mijloc de consolidare \u015fi protec\u0163ie a acestei dictaturi, adic\u0103 a statului socialist. \u00cen mod progresiv, toate statele socialiste au recunoscut c\u0103 suveranitatea statului, conform dreptului interna\u0163ional, este un atribut indispensabil statului.<\/span><\/p>\n

Defini\u0163ia acestei suveranit\u0103\u0163i, propus\u0103 de c\u0103tre autorii sovietici este identic\u0103 cu cea tradi\u0163ional\u0103. Este deci\u201c o putere suprem\u0103 care nu este limitat\u0103 de c\u0103tre nici o alt\u0103 putere \u015fi care este autonom\u0103 \u00een interiorul statului \u015fi independen\u0163\u0103 \u00een rela\u0163iile cu celelalte state.\u201d<\/span><\/p>\n

Vom g\u0103si deci \u00een acela\u015fi timp suveranitate \u00een cadrul statului \u015fi suveranitatea statului. Mai \u00eent\u00e2i Uniunea Sovietic\u0103 \u015fi mai t\u00e2rziu \u015fi celelalte state socialiste ap\u0103rute dup\u0103 al doilea R\u0103zboi mondial, au contestat anumite reguli \u201ccapitaliste\u201d \u015fi \u201cburgheze\u201d \u015fi au cerut crearea altor reguli necesare unei coexisten\u0163e pacifiste. Ca popoarele decolonizate, ei nu vizau totu\u015fi dec\u00e2t con\u0163inutul dreptului clasic, \u015fi nu structura sistemului s\u0103u. \u00cen mod contrar, consecin\u0163\u0103 a suveranit\u0103\u0163ii sale, autorii sovietici afirmau cu t\u0103rie c\u0103 statul socialist nu se \u00eenclin\u0103 dec\u00e2t \u00een fa\u0163a legilor scrise sau cutumiare, la care el a consim\u0163it \u00een mod efectiv. De altfel, principiile de coexisten\u0163\u0103 pacifist\u0103 formulate de c\u0103tre statele socialiste deriv\u0103 din aceste baze ale ordinii interna\u0163ionale clasice, la consolidarea c\u0103rora ele au contribuit.<\/span><\/p>\n

3.3. Dep\u0103\u015firea interstatalismului?<\/strong><\/em><\/span><\/p>\n

Anarhia suveranit\u0103\u0163ilor \u015fi cooperare interna\u0163ional\u0103. \u2013 anarhia, care rezult\u0103 din juxtapunerea suveranit\u0103\u0163ilor pe plan interna\u0163ional, nu faciliteaz\u0103 cooperarea. Statele au c\u0103utat s\u0103 remedieze caren\u0163a institu\u0163ional\u0103 a societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale, f\u0103r\u0103 s\u0103 renun\u0163e totu\u015fi la sistemul interstatal clasic, \u00een care ele v\u0103d cel mai bun garant al suveranit\u0103\u0163ii lor.<\/span><\/p>\n

\u00centr-o prim\u0103 perioad\u0103, adaptarea la necesitatea de a coopera, a rezultat din \u201cfor\u0163a lucrurilor\u201d: f\u0103r\u0103 mandat, marile puteri \u015fi-au rezervat dreptul de a regla ele \u00eensele chestiunile de interes comun. Astfel s-a format de facto<\/em>, un sistem bazat pe preponderen\u0163a lor.<\/span><\/p>\n

Totu\u015fi, suveranitatea puterilor mici \u015fi mijlocii nu era avantajoas\u0103. \u00cen plus, izbucnirea primului r\u0103zboi mondial, a relevat limitele eficacit\u0103\u0163ii unui astfel de sistem. Mi\u015fcarea de organizare ra\u0163ional\u0103 a societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale la care statele lumii s-au angajat \u00eenc\u0103 din primul sfert de veac al sec. XIX-lea s-a accelerat dup\u0103 primul r\u0103zboi mondial \u015fi din nou apoi, dup\u0103 cel de al doilea, sub presiunea noilor imperative economice \u015fi politice. Dar dac\u0103 noul sistem institu\u0163ional face progrese considerabile \u015fi pare ireversibil, el este \u00eenc\u0103 departe de a fi dep\u0103\u015fit sistemul rela\u0163ional tradi\u0163ional \u015fi s\u0103 satisfac\u0103 exigen\u0163ele sus\u0163in\u0103torilor societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale organizate.<\/span><\/p>\n

Punerea la \u00eencercare a suveranit\u0103\u0163ii statului prin solidaritate interna\u0163ional\u0103 a condus, dup\u0103 aproape dou\u0103 secole de evolu\u0163ie, la o pluralitate de sisteme, pluralitate care face s\u0103 dispar\u0103 nu sistemul interstatal clasic, ci numai monopolul s\u0103u. Trebuie s\u0103 not\u0103m de asemenea ca organiza\u0163ia interna\u0163ional\u0103 a\u015fa cum este ea conceput\u0103 ast\u0103zi, nu neag\u0103 suveranitatea \u015fi nici nu o limiteaz\u0103; ea \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte fundamentul \u00een voin\u0163a statelor \u015fi ea urm\u0103re\u015fte doar s\u0103 permit\u0103 o existen\u0163\u0103 de suveranit\u0103\u0163ii c\u00e2t mai armonios posibil.<\/span><\/p>\n

3.4. Guvernarea de fapt a marilor puteri. <\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Distinc\u0163ia \u00eentre marile \u015fi micile puteri aduce o veritabil\u0103 atingere principiilor tradi\u0163ionale ale suveranit\u0103\u0163ii \u015fi egalit\u0103\u0163ii \u00eentre state, atunci c\u00e2nd marile puteri \u00ee\u015fi atribuie ele-\u00eensele un rol preponderent \u00een rezolvarea problemelor de interes comun. Analiza juridic\u0103 le conferea \u00een acest caz calitatea de \u201cguvernare de fapt\u201d a societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale.<\/span><\/p>\n

Apari\u0163ia unei astfel de puteri interna\u0163ionale de fapt constituie o schimbare important\u0103 \u015fi un progres \u00een m\u0103sura \u00een care marile puteri, con\u015ftiente de responsabilit\u0103\u0163ile lor, \u00ee\u015fi exercit\u0103 ac\u0163iunea lor colectiv\u0103 \u00een scopul interesului general. Aceast\u0103 \u201cputere\u201d remediaz\u0103 deci caren\u0163a institu\u0163ional\u0103 a societ\u0103\u0163ii statelor suverane \u015fi apari\u0163ia sa ar putea fi interpretat\u0103 ca o etap\u0103 de tranzi\u0163ie c\u0103tre organiza\u0163ia interna\u0163ional\u0103 \u015fi c\u0103tre \u201csupra \u2013 etatismul de drept\u201d. Putem considera de asemenea c\u0103 acest exerci\u0163iu al puterii interna\u0163ionale de fapt, \u00eenf\u0103ptuit de c\u0103tre marile puteri, constituie \u201cstadiul suprem\u201d al interetatismului, \u00een care suveranitatea, \u00een principiu recunoscut\u0103 tuturora, nu poate fi exersat\u0103 \u00een mod concret dec\u00e2t de c\u0103tre unii. Departe de a favoriza organiza\u0163ia interna\u0163ional\u0103 pe o baz\u0103 universal\u0103, aceast\u0103 concentrare a puterii interna\u0163ionale \u00eentre c\u00e2teva foarte mari puteri, o fac s\u0103 devin\u0103 particular aleatoare \u015fi precar\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cenc\u0103 de la \u00eenceputul sec. al XIX-lea, evenimentele au deschis calea exercit\u0103rii acestei ac\u0163iuni colective a marilor puteri. Aceasta, dup\u0103 ce a \u00eembr\u0103cat provizoriu forma unui Directorat european s\u2013a \u00eentins \u00een decursul \u00eentregului secol sub forma Concertului European. Secolul XX a continuat \u015fi accentuat aceast\u0103 tendin\u0163\u0103. \u00cen secolul XIX n\u0103scut din ac\u0163iunea comun\u0103 \u00een ultima faz\u0103 a r\u0103zboaielor napoleoniene, Directoratul european este institu\u0163ionalizat prin articolul 6 din Tratatul de la Paris din 20 nov.1815: \u201cpentru a facilita executarea prezentului tratat \u015fi consolidarea raporturilor intime ce unesc ast\u0103zi pe to\u0163i suveranii \u00eenspre binele lumii, \u00cenaltele P\u0103r\u0163i Contractante au convenit s\u0103 re\u00eennoiasc\u0103, \u00een epoci determinate, fie sub auspiciile imediate ale suveranilor, fie prin mini\u015ftrii lor respectivi, aceste reuniuni consacrate marilor interese comune \u015fi examin\u0103rii m\u0103surilor ,\u00een fiecare din epoci, vor fi g\u0103site cele mai salutare pentru pacea \u015fi bun\u0103starea popoarelor \u015fi pentru men\u0163inerea p\u0103cii \u00een Europa.\u201d<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 dispozi\u0163ie determina deci compozi\u0163ia grupului de state dominante: Tetrachie<\/em> format\u0103 din Anglia, Austria, Prusia \u015fi Rusia, care devine Pentarchie c\u00e2nd Fran\u0163a regelui Louis XVIII este \u015fi ea admis\u0103, \u00een urma Congresului de la Aix-la-Chapelle din 1818. Ea \u00eei fixeaz\u0103 adev\u0103rate func\u0163iuni guvernamentale, care trebuie puse \u00een aplicare pentru a asigura men\u0163inerea ordinii monarhice \u00een spiritul Sfintei Alian\u0163e a monarhiilor de drept divin. \u00cen fine, acest tratat confer\u0103 marilor puteri europene ale momentului, un rudiment de organiza\u0163ie, prin intermediul congreselor periodice \u015fi mijloace de ac\u0163iune care merg p\u00e2n\u0103 la interven\u0163ia militar\u0103. Acest prim \u201cguvern interna\u0163ional de fapt\u201d nu va tr\u0103i prea mult, din cauza reticen\u0163elor Angliei, \u015fi unitatea de ac\u0163iune va fi imposibil de f\u0103cut \u00een fa\u0163a resurgen\u0163ei mi\u015fc\u0103rilor na\u0163ionaliste.<\/span><\/p>\n

Totu\u015fi, exista ideea c\u0103 marile puteri ar trebui s\u0103 se concentreze asupra marilor probleme puse de presiunea mi\u015fc\u0103rilor de emancipare na\u0163ional\u0103 \u015fi de c\u0103tre expansiunea colonial\u0103 \u00een Africa. Sub o form\u0103 mai pragmatic\u0103 dec\u00e2t precedenta, prin reuniunea conferin\u0163elor atunci c\u00e2nd chestiuni de interes general o reclam\u0103, \u201cConcertul european\u201d aduce permanen\u0163a acestei nevoi de ac\u0163iune colectiv\u0103. \u00cen cur\u00e2nd, cele 5 sau 6 mari puteri europene \u00ee\u015fi arog\u0103 monopolul de a reprezenta comunitatea interna\u0163ional\u0103; mai degrab\u0103, ele au aerul s\u0103 ac\u0163ioneze \u00een cadrul sistemului interstatal clasic \u015fi accept\u0103 l\u0103rgirea listei participan\u0163ilor cu statele mijlocii sau extra-europene (Congresul de la Paris din 1856, dup\u0103 r\u0103zboiul Crimeei; Conferin\u0163a de la Berlin din 1885 asupra chestiunilor coloniale; De fapt, ele joac\u0103 mereu un rol preponderent \u00een preg\u0103tirea, convocarea, organizarea acestor conferin\u0163e \u015fi \u00een cadrul negocierilor care se deruleaz\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/em>\u00cen secolul XX conferin\u0163ele deschise puterilor interesate au devenit procedee normale de reglementare colectiv\u0103 a marilor probleme interna\u0163ionale. Exemplele abund\u0103. \u00cen timp de criz\u0103, marile puteri comport\u00e2ndu-se \u00een mod evident ca ni\u015fte guverne interna\u0163ionale de facto au continuat s\u0103 recurg\u0103 la forma \u201cdirectorial\u0103\u201d.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 \u00eencheierea Conferin\u0163ei de la Versailles din 1919, Alia\u0163ii au decis s\u0103-\u015fi continue lucr\u0103rile, \u00een scopul de a urm\u0103ri aplicarea tratatelor de pace \u00eencheiate. \u00cen acest scop ei au \u00eenfiin\u0163at Consiliul suprem interaliat, oferindu-i o anumit\u0103 periodicitate, \u015fi secund\u00e2ndu-l prin Conferin\u0163a ambasadorilor (Fran\u0163a, Anglia, Italia, Japonia \u015fi apoi Belgia). Era un nou directorat interna\u0163ional \u201cinstituit\u201d. \u00centre cele dou\u0103 r\u0103zboaie, Conferin\u0163a de la M\u00fcnchen din 1938 la care participau Fran\u0163a, Germania, Anglia \u015fi Italia a decis soarta Cehoslovaciei f\u0103r\u0103 ca aceasta s\u0103 fie de fa\u0163\u0103 \u015fi mai mult, f\u0103r\u0103 Uniunea Sovietic\u0103.<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 conferin\u0163\u0103 se apropie foarte mult de proiectul lui Mussolini din 18 martie 1933 la care au fost prezente Fran\u0163a, Germania , Anglia \u015fi Italia, \u015fi al c\u0103rui prim articol suna \u00een felul urm\u0103tor: \u201cCele patru puteri occidentale Germania, Fran\u0163a, Anglia, Italia se angajeaz\u0103 s\u0103 realizeze \u00eentre ele o politic\u0103 efectiv\u0103 de colaborare, \u00een scopul men\u0163inerii p\u0103cii \u015fi se angajeaz\u0103 sa ac\u0163ioneze \u00een cadrul rela\u0163iilor europene, ca aceast\u0103 politic\u0103 de pace s\u0103 fie adoptat\u0103 \u00een caz de necesitate \u015fi de c\u0103tre celelalte state\u201d. \u00cen mod vizibil, era o \u00eencercare de resuscitare a Directoratului european, ceea ce presa francez\u0103 din epoc\u0103 nu a ezitat s\u0103-i califice ca fiind un \u201cclub al m\u0103celarilor\u201d.<\/span><\/p>\n

\u00cen fine, \u00een timpul \u015fi dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul celui de al doilea r\u0103zboi mondial, sistemul reapare \u00een func\u0163ie de modalit\u0103\u0163ile \u201cinstitu\u0163ionale\u201d, ceea ce reaminte\u015fte o dat\u0103 \u00een plus de modelul Directoratului european. Imediat dup\u0103 30 octombrie 1943, dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea lor de la Moscova, cei trei \u2013 SUA, Anglia, URSS \u2013 public\u0103 o declara\u0163ie comun\u0103 \u015fi acceptat\u0103 \u015fi de c\u0103tre China, anun\u0163\u00e2ndu-\u015fi angajamentul de a prelungi ac\u0163iunea lor comun\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi pentru restabilirea \u015fi men\u0163inerea p\u0103cii. G\u0103sim \u00een protocolul lucr\u0103rilor de la Yalta din 11 februarie 1945 adoptat de c\u0103tre Anglia, SUA \u015fi URSS, o list\u0103 impresionant\u0103 cu temele dezb\u0103tute. \u00cen cea de a XIII-a parte a acestui document, cei trei mari au decis c\u0103 mini\u015ftrii lor de Afaceri Externe \u201cse vor \u00eent\u00e2lni \u00een viitor c\u00e2t mai des posibil, cel mai probabil o dat\u0103 la 3 sau 4 luni.\u201d<\/span><\/p>\n

\u00cen continuare, dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul r\u0103zboiului, s-a constituit un \u201cConsiliu de mini\u015ftri ai Afacerilor Externe\u201d, la care a aderat \u015fi Fran\u0163a. De aceast\u0103 dat\u0103 este vorba de un organism permanent av\u00e2nd sediul la Londra \u015fi un secretariat permanent. Este chiar prev\u0103zut\u0103 \u015fi o distinc\u0163ie foarte clar\u0103 \u00eentre acest nou organism \u00een patru, \u015fi \u00eent\u00e2lnirile trilaterale instituite prin protocolul de la Yalta.<\/span><\/p>\n

Semnifica\u0163ia real\u0103 a acestor \u00eent\u00e2lniri repetate este ast\u0103zi ca \u015fi ieri aceea\u015fi, \u015fi anume c\u0103 marile puteri \u00ee\u015fi rezerv\u0103 rolul decisiv \u00een cadrul rela\u0163iilor interna\u0163ionale. \u00cen fa\u0163a numeroaselor probleme care asaltau societatea interna\u0163ional\u0103 actual\u0103, ac\u0163iunea lor comun\u0103 a p\u0103rut ca fiind singura alternativ\u0103 posibil\u0103 \u00een organiza\u0163ia mondial\u0103.<\/span><\/p>\n

R\u0103m\u00e2ne numai de v\u0103zut dac\u0103 puterile de azi nu sunt cumva exact acelea\u015fi cu cele de ieri. \u00cen mod oficial, membri permanen\u0163i \u00een cadrul Consiliului de Securitate al ONU ei sunt \u00een num\u0103r de cinci: China, SUA, Fran\u0163a, Anglia \u015fi Rusia. Puterea interna\u0163ional\u0103 care era de\u0163inut\u0103 de c\u0103tre Europa, cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 la primul r\u0103zboi mondial, s-a universalizat dup\u0103 al doilea r\u0103zboi mondial. La origine, determinarea celor cinci a fost fondat\u0103 pe rolul lor jucat \u00een r\u0103zboiul \u00eempotriva Japoniei \u015fi Germaniei \u015fi \u015fi-a g\u0103sit justificarea ulterioar\u0103 \u00een faptul c\u0103 aceste 5 state sunt \u015fi singurele care de\u0163in arma nuclear\u0103. Totu\u015fi, \u00een realitate, datorit\u0103 pierderii coloniilor \u015fi relativei mici \u00eentinderi a teritoriilor lor na\u0163ionale, statele europene au cedat preponderen\u0163a celor dou\u0103 superputeri, SUA \u015fi URSS, aceasta din urm\u0103 \u015fterg\u00e2ndu-se ea \u00eens\u0103\u015fi \u00een favoarea celei dint\u00e2i, fapt foarte apreciat de SUA, c\u0103reia c\u0103derea imperiului sovietic \u015fi sl\u0103biciunea politic\u0103 a Europei i-au asigurat o domin\u0163ia incontestabil\u0103 \u00een via\u0163a interna\u0163ional\u0103.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 domina\u0163ia americano-sovietic\u0103, a urmat la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201980 un sistem unipolar, \u00een s\u00e2nul c\u0103ruia \u00een lipsa de contrapondere, SUA a f\u0103cut s\u0103 triumfe punctul s\u0103u de vedere, gra\u0163ie unei indiscutabile superiorit\u0103\u0163i militare, chiar dac\u0103 suprema\u0163ia lor economic\u0103, cople\u015fitoare dup\u0103 cel de al doilea r\u0103zboi mondial, a fost repede echilibrat\u0103 de c\u0103tre cre\u015fterea \u00een putere a Europei, a Japoniei \u015fi chiar a c\u00e2torva state din Asia de Sud – Est cum ar fi Coreea de Sud.<\/span><\/p>\n

O viziune exclusiv unipolar\u0103 a rela\u0163iilor interna\u0163ionale ar fi abuziv simplist\u0103. Trei elemente \u00een special le fac mult mai complexe. Pe de-o parte China, de\u015fi ea se ap\u0103r\u0103, printr-un joc abil de echilibru \u015fi gra\u0163ie numeroasei popula\u0163ii apare din ce \u00een ce mai des ca o mare putere de care trebuie s\u0103 se \u0163in\u0103 cont. Pe de alt\u0103 parte, anumite puteri p\u0103streaz\u0103 sau au cucerit un rol regional foarte important chiar dac\u0103 nu au sau nu mai au responsabilit\u0103\u0163i mondiale; este cazul Japoniei \u00een Pacific, Angliei \u00een Commonwealth, sau cu prec\u0103dere este cazul Fran\u0163ei \u00een Africa. \u00cen fine, practica \u00eent\u00e2lnirilor frecvente \u00eentre principalele state occidentale le permite o sincronizare continu\u0103, fapt ce se reflect\u0103 \u015fi din echilibrul pe cale s\u0103 se restabileasc\u0103 \u00eentre America \u015fi alia\u0163ii s\u0103i( Europa, Japonia).<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 sincronizare \u00een domeniul politicii \u015fi strategiei g\u0103se\u015fte de acum \u00eenainte \u015fi o dat\u0103 cu destr\u0103marea URSS, un cadru favorabil pentru 3 sau 5 membri permanen\u0163i \u00een Consiliul de Securitate al ONU ( SUA Fran\u0163a Anglia; aceia\u015fi \u015fi \u00een plus China \u015fi Rusia).<\/span><\/p>\n

Pe partea lor, \u015fi \u0163\u0103rile lumii a treia au stabilit, mai ales cu mi\u015fcarea de nealiniere (din 1961) \u015fi Grupul celor 77 (din 1964) grupuri de presiune influen\u0163\u0103, un fel de contragreut\u0103\u0163i la scar\u0103 mondial\u0103, constituite \u00een acela\u015fi timp pentru a contrabalansa bipolarizarea c\u00e2t \u015fi pentru a fi luate \u00een considerare problemele statelor s\u0103race: \u00een lipsa puterii, juc\u00e2nd cu rivalitatea superputerilor, mi\u015fcarea lor devine din ce \u00een ce mai slab\u0103, unitatea lor este amenin\u0163at\u0103 de c\u0103tre diferen\u0163ele din ce \u00een ce mai evidente dintre \u0163\u0103rile lumii a treia: \u00een timp ce Africa devine din ce \u00een ce mai subdezvoltat\u0103, America Latin\u0103 cunoa\u015fte o relansare democratic\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a rezolva problemele economice, \u00een timp ce dezvoltarea Asiei sau m\u0103car a c\u00e2torva state din Asia, este deja o realitate tangibil\u0103.<\/span><\/p>\n

4. Eforturi de institu\u0163ionalizare <\/strong><\/span><\/p>\n

Ideea de a organiza politic societatea interna\u0163ional\u0103 s-a n\u0103scut ca reac\u0163ie la anarhia ce rezult\u0103 din conflictele interna\u0163ionale \u015fi insuficien\u0163a doctrinei echilibrului. Ea are ca scop integrarea tuturor statelor lumii \u00eentr-un sistem unitar, care cuprinde anumite institu\u0163ii capabile s\u0103 previn\u0103 \u015fi rezolve conflictele de interese \u00eentre partenerii s\u0103i.<\/span><\/p>\n

Pentru a dep\u0103\u015fi realmente interetatismul, trebuie s\u0103 existe cel pu\u0163in o organiza\u0163ie politic\u0103 centralizat\u0103, dispun\u00e2nd de mijloace de constr\u00e2ngere sau de convingere asupra statelor \u015fi de putere de coordonare a institu\u0163iilor tehnice \u015fi regionale. De fapt, toate eforturile realizate p\u00e2n\u0103 acum, nu au permis apropierea de aceast\u0103 \u00a0\u00a0\u00a0 schem\u0103 teoretic\u0103. Toate alegerile decisive marcheaz\u0103 voin\u0163a statelor de a p\u0103stra sistemul interstatal. Sigur, numeroase organiza\u0163ii au fost create, dar chiar num\u0103rul lor mare evoc\u0103 grija de a le plasa \u00een pozi\u0163ie de inferioritate \u00een raport cu marile puteri. Dispersia responsabilit\u0103\u0163ilor, \u00eentrep\u0103trunderea domeniilor de ac\u0163iune a organiza\u0163iilor face \u015fi mai dificil\u0103 coordonarea lor \u015fi justific\u0103 refuzul de a le recunoa\u015fte o putere de decizie autoritar\u0103. Aceast\u0103 atitudine negativ\u0103 a statelor are \u015fi excep\u0163ii, mai ales la nivel regional, unde solidarit\u0103\u0163ile sunt mai marcante \u015fi mai evidente.<\/span><\/p>\n

\u00cen ciuda regreselor temporare, tendin\u0163a general\u0103 merge spre o coerent\u0103 \u015fi o eficacitate sporit\u0103 a organismelor interna\u0163ionale. Crizele \u015fi tensiunile societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale, demonstr\u00e2nd insuficien\u0163ele cooper\u0103rii interstatale, oblig\u0103 fortificarea re\u0163elei de organiza\u0163ii \u015fi s\u0103 le fie \u00eencredin\u0163at\u0103 solu\u0163ionarea problemelor din ce \u00een ce mai dificile.<\/span><\/p>\n

<\/em>\u00cenainte de al doilea R\u0103zboi Mondial apelurile \u00een favoarea unei organiza\u0163ii structurate \u00een rela\u0163iile interna\u0163ionale au r\u0103mas mult timp de domeniul doctrinei sau al propagandei. Triumful interstatalismului p\u0103rea oamenilor de stat incompatibil cu orice sacrificiu al suveranit\u0103\u0163ii. Astfel, primele ini\u0163iative au vizat doar ameliorarea procedurilor tradi\u0163ionale de cooperare.<\/span><\/p>\n

\u015eocul primului r\u0103zboi mondial a permis luarea \u00een calcul a unei adev\u0103rate revolu\u0163ii, prin construirea unei puteri interna\u0163ionale de drept, superioare statelor: Societatea Na\u0163iunilor este creat\u0103 prin Conferin\u0163a de pace de la Versailles din 28 aprilie 1919, \u00een scopul de a men\u0163ine \u00een perioada de pace solidaritatea popoarelor democratice \u015fi de a \u00eempiedica un nou r\u0103zboi civil.<\/span><\/p>\n

4.1. Expansiunea normativ\u0103. <\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Intensificarea rela\u0163iilor interna\u0163ionale, con\u015ftientizarea interdependen\u0163elor existente au favorizat \u015fi mai mult progresul cantitativ al dreptului interna\u0163ional dec\u00e2t dezvoltarea organiza\u0163iilor interna\u0163ionale. Totu\u015fi, cele dou\u0103 fenomene sunt legate \u00eentre ele, pentru c\u0103 func\u0163ionarea acestor organiza\u0163ii a dat na\u015ftere unei mi\u015fc\u0103ri conven\u0163ionale importante \u015fi unei ramuri specifice complementare dreptului interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

Mult timp aflat\u0103 sub influen\u0163a ritmurilor specifice ale procesului cutumiar \u015fi conven\u0163iilor bilaterale, \u00eembog\u0103\u0163irea normelor interna\u0163ionale se accelereaz\u0103 \u015fi se ra\u0163ionalizeaz\u0103 odat\u0103 cu procedura de codificare \u015fi cu generalizarea conven\u0163iilor multilaterale la nivelul diferitelor ramuri ale dreptului interna\u0163ional. Intrarea pe scena interna\u0163ional\u0103 a mai mult de o sut\u0103 de noi state d\u0103 un nou suflu acestei tendin\u0163e, \u00een acela\u015fi timp \u00eentr-un sens revizionist, c\u00e2t \u015fi \u00een sensul extinderii tuturor aspectelor ale vie\u0163ii sociale.<\/span><\/p>\n

\u00cen secolul al XIX-lea <\/em>evolu\u0163ia r\u0103m\u00e2ne destul de lent\u0103. Sunt cu prec\u0103dere vizate dreptul r\u0103zboiului \u015fi cel al comunica\u0163iilor interna\u0163ionale, \u015fi \u00eentr-o mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103 \u015fi destul de tardiv, dreptul umanitar \u015fi dreptul comercial. Acesta este caracteristic unui drept elaborat de c\u0103tre \u015fi pentru marile puteri ale epocii, aflate \u00eenc\u0103 sub influen\u0163a doctrinelor mercantiliste.<\/span><\/p>\n

Dreptul r\u0103zboiului s-a \u00eembog\u0103\u0163it cu reglementarea de neutralitate permanent\u0103 (Elve\u0163ia, 1815; Belgia, 1831) \u015fi cu reglementarea r\u0103zboiului maritim, prin Tratatul de la Paris din 1856. Prevederea conflictelor \u015fi anticiparea lor se bazeaz\u0103 pe o resuscitare a tehnicii arbitrajului.<\/span><\/p>\n

Dreptul comunica\u0163iilor se dezvolt\u0103 \u00een paralel cu progresul tehnic: cre\u015fterea intensit\u0103\u0163ii traficului maritim \u015fi nevoile marilor puteri au condus la impunerea principiului libert\u0103\u0163ii str\u00e2mtorilor \u015fi a canalelor interoceanice. Principiul libert\u0103\u0163ii m\u0103rilor fusese deja definit de o manier\u0103 extensiv\u0103, \u00een cazul fluviilor interna\u0163ionale. Sunt reglementate \u00een mod progresiv transporturile feroviare, rela\u0163iile po\u015ftale \u015fi telegrafice.<\/span><\/p>\n

Prima tentativ\u0103 de umanizare a dreptului r\u0103zboiului a fost luat\u0103 cu ocazia Conven\u0163iei Crucii Ro\u015fii \u00een 1864. A trebuit s\u0103 se a\u015ftepte p\u00e2n\u0103 la Conven\u0163ia din 1890 pentru a se da curs declara\u0163iei de inten\u0163ie de abolire a sclavajului, enun\u0163at\u0103 \u00eenc\u0103 din 1815. Progresul este evident, prin adoptarea ulterioar\u0103 a \u201etratatelor-lege\u201d multilaterale, pentru protec\u0163ia s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii, propriet\u0103\u0163ii industriale (Paris 1883), a operelor literale \u015fi artistice (Berna, 1886). Contrar acestui progres, procedeul tradi\u0163ional al tratatelor bilaterale r\u0103m\u00e2ne \u00een continuare valabil \u015fi utilizat \u00een rezolvarea chestiunilor comerciale interna\u0163ionale \u015fi se realizeaz\u0103 aici de o manier\u0103 indirect\u0103, prin inser\u0163ia clauzei na\u0163iunii celei mai favorizate, fapt ce autorizeaz\u0103 generalizarea dispozi\u0163iilor cele mai recente.<\/span><\/p>\n

\u00cenceputul secolului al XX-lea este marcat \u00een mod special de dezvoltarea dreptului r\u0103zboiului. \u201eJus in bello\u201d a avut dou\u0103 mari Conferin\u0163e la Haga, \u00een 1889 \u015fi 1907, ce au elaborat trei, respectiv 13 conven\u0163ii asupra prevenirii r\u0103zboiului, desf\u0103\u015fur\u0103rii ostilit\u0103\u0163ilor \u015fi asupra regimului de neutralitate. S-au \u00eenregistrat progrese \u015fi \u00een domeniul umanitar. \u201eJus ad bellum\u201d marcheaz\u0103 prohibi\u0163ia par\u0163ial\u0103 (Pactul Societ\u0103\u0163ii Na\u0163iunilor) \u015fi mai apoi total\u0103 (Pactul Briand-Kellogg din 28 august 1928) referitoare la agresiunea armat\u0103. Marile organiza\u0163ii (Societatea Na\u0163iunilor \u015fi O.I.T.) favorizeaz\u0103 negocierea a numeroase conven\u0163ii tehnice \u015fi sociale \u015fi deschid calea primelor \u00eencerc\u0103ri de codificare \u00een dreptul interna\u0163ional (Geneva, 1930).<\/span><\/p>\n

Totu\u015fi, criza din 1929 \u015fi reac\u0163iile protec\u0163ioniste pe care ea le-a declan\u015fat ne demonstreaz\u0103 inconvenientele absen\u0163ei unei ordini economice interna\u0163ionale. Gravele atingeri ale drepturilor fundamentale ale individului dovedesc caracterul destul de teoretic al normelor conven\u0163ionale \u015fi \u00een acela\u015fi timp insuficien\u0163a procedurilor de control exercitate de c\u0103tre organismele interna\u0163ionale[3]<\/a>.<\/span><\/p>\n

<\/em>Epoca contemporan\u0103, dup\u0103 cel de-al doilea r\u0103zboi mondial, cunoa\u015fte o asemenea expansiune \u00een domeniul normelor interna\u0163ionale c\u0103 se poate vorbi de o veritabil\u0103 \u201eexplozie\u201d normativ\u0103 \u015fi este oportun s\u0103 se divid\u0103 dreptul interna\u0163ional \u00eentr-un anumit num\u0103r de ramuri, dac\u0103 nu chiar de discipline autonome: dreptul r\u0103zboiului \u015fi neutralit\u0103\u0163ii, dreptul m\u0103rilor, dreptul aerian, dreptul diplomatic \u015fi consular, dreptul tratatelor, sectoare tradi\u0163ionale, trebuie ad\u0103ugate teme complet sau par\u0163ial inedite, dreptul spa\u0163ial, protec\u0163ia drepturilor anului, dreptul interna\u0163ional al economiei \u015fi al dezvolt\u0103rii, drept administrativ interna\u0163ional, drept al organiza\u0163iilor interna\u0163ionale, dreptul mediului, dreptul cooper\u0103rii \u015ftiin\u0163ifice \u015fi tehnice etc. Discipline pe care le credeam deja \u201estabilizate\u201d \u015fi deci \u00eentr-o foarte mic\u0103 m\u0103sur\u0103 \u00eendreptate spre o \u00eembog\u0103\u0163ire conven\u0163ional\u0103 substan\u0163ial\u0103 sunt repuse \u00een discu\u0163ie; de aici, un nou av\u00e2nt al procesului cutumiar \u015fi conven\u0163ional. Ilustr\u0103rile cele mai frapante ale acestui fenomen sunt dreptul m\u0103rilor \u015fi dreptul interna\u0163ional economic \u015fi \u00eentr-o mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103 dreptul tratatelor sau cel al mediului.<\/span><\/p>\n

Nu trebuie s\u0103 fim mira\u0163i de o astfel de situa\u0163ie; ea r\u0103spunde unei nevoi de coeren\u0163\u0103 \u015fi siguran\u0163\u0103 juridic\u0103, care se resim\u0163ea deja \u00eentr-o comunitate interna\u0163ional\u0103 redus\u0103 la circa 60 de state. Autorii Cartei Na\u0163iunilor Unite nu \u015fi-au fixat ca obiectiv codificarea \u015fi dezvoltarea dreptului interna\u0163ional (art. 13). Aceast\u0103 nevoie nu putea fi dec\u00e2t amplificat\u0103 \u00eentr-o societate ce num\u0103r\u0103 aproape 200 de state.<\/span><\/p>\n

5. Adaptarea calitativ\u0103 a dreptului interna\u0163ional<\/strong><\/span><\/p>\n

Relativa pacificare a societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale contemporane conduce la punerea accentului pe rela\u0163iile din timp de pace, care au un caracter esen\u0163ial economic. Pe m\u0103sur\u0103 ce se m\u0103re\u015fte comunitatea interna\u0163ional\u0103 accentul se deplaseaz\u0103 de la problemele comerciale \u015fi monetare ale marilor puteri spre cele de dezvoltare economic\u0103. Se observ\u0103 o inversare a raporturilor de prioritate \u00eentre men\u0163inerea p\u0103cii \u015fi dezvoltarea economic\u0103 \u015fi social\u0103; pentru autorii Cartei Organiza\u0163iei Na\u0163iunilor Unite, stabilirea unei ordini economice interna\u0163ionale eficace este o garan\u0163ie pentru securitatea interna\u0163ional\u0103; pentru majoritatea actual\u0103 a statelor, rela\u0163iile pacifiste reprezint\u0103 condi\u0163ia prealabil\u0103 a unei dezvolt\u0103ri economice.<\/span><\/p>\n

Obiectivele dreptului interna\u0163ional s-au diversificat: men\u0163inerea p\u0103cii trebuie corelat\u0103 cu decolonizarea, lupta \u00eempotriva rasismului \u015fi a apartheidului, cu dezarmarea, protec\u0163ia drepturilor omului, a mediului \u015fi a resurselor naturale, cu exigen\u0163ele unei dezvolt\u0103ri rapide. Fiecare din aceste preocup\u0103ri antreneaz\u0103 anumite ramifica\u0163ii complementare diverselor ramuri ale dreptului interna\u0163ional; astfel, prevenirea polu\u0103rii ac\u0163ioneaz\u0103 asupra dreptului m\u0103rilor, dreptului fluvial interna\u0163ional, dreptului aerian, dreptului interna\u0163ional economic etc.<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 con\u015ftientizare a interdisciplinarit\u0103\u0163ii are consecin\u0163e vizibile asupra metodelor de elaborare a dreptului. Procesul de codificare organizat \u015fi trasat de Carta Organiza\u0163iei Na\u0163iunilor Unite a ap\u0103rut, timp de 20 de ani, bine adaptat demersului de domina\u0163ie juridic\u0103. Dar ast\u0103zi, el se arat\u0103 insuficient de dinamic. \u00cen domeniul economic, at\u00e2t pentru dreptul m\u0103rilor, c\u00e2t \u015fi pentru dreptul mediului, statele prefer\u0103 s\u0103 impun\u0103 un anumit num\u0103r de principii fundamentale din care se vor deduce reglement\u0103rile conven\u0163ionale, \u00een loc s\u0103 urmeze metoda inductiv\u0103 tradi\u0163ional\u0103, de la particular la general. Aceast\u0103 abordare prezint\u0103 anumite caracteristici. Statele, mult mai con\u015ftiente de implica\u0163iile alegerilor lor, ezit\u0103 s\u0103 \u00eencalce regulile de baz\u0103 \u015fi se angajeaz\u0103 s\u0103 le respecte[4]<\/a>.<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 atitudine este cu prec\u0103dere evident\u0103 \u00een privin\u0163a angajamentelor cu caracter financiar, cum ar fi cele de asisten\u0163\u0103 pentru statele subdezvoltate sau reglementare monetar\u0103 interna\u0163ional\u0103, \u015fi are \u015fi un caracter mai general: pentru c\u0103 trebuie s\u0103 se adapteze realit\u0103\u0163ilor unei schimb\u0103ri continue, regulile dreptului interna\u0163ional economic nu prezint\u0103 \u00een general rigoarea \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in rigiditatea normelor ce ac\u0163ioneaz\u0103 \u00een domeniile mai \u201etradi\u0163ionale\u201d. Mai maleabile \u015fi mai flexibile, aceste norme sunt scrise inten\u0163ionat la condi\u0163ional-optativ \u015fi constituie mai mult ni\u015fte \u00eendemnuri dec\u00e2t comenzi, descriu obiective dezirabile \u015fi nu obliga\u0163ii de rezultat \u015fi comportament. Recurgerea la instrumente juridice mai pu\u0163in constr\u00e2ng\u0103toare, cum ar fi recomand\u0103rile organiza\u0163iilor interna\u0163ionale, acordurile informale, angajamentele subcondi\u0163ionate, \u201ecodurile de conduit\u0103\u201d, permit asigurarea cooper\u0103rii \u00eentre state, p\u0103str\u00e2ndu-i intact\u0103 suveranitatea.<\/span><\/p>\n

\u00cen schimb, un interes cel pu\u0163in egal celui ar\u0103tat formul\u0103rii normelor abstracte este ar\u0103tat \u015fi amelior\u0103rii continue a reglement\u0103rilor ini\u0163iale \u015fi controlului efectu\u0103rii lor. Aceasta se traduce mai \u00eent\u00e2i prin acceptarea conceptului \u201edualit\u0103\u0163ii normelor\u201d, dac\u0103 nu chiar a \u201epluralit\u0103\u0163ii normelor\u201d. Aceast\u0103 \u00eenc\u0103lcarea a regulii de drept tradi\u0163ional\u0103, evident\u0103 mai ales \u00een dreptul dezvolt\u0103rii, a fost necesar\u0103 datorit\u0103 diversific\u0103rii subiectelor vizate, aceste norme nu puteau regla raporturi \u00eentre \u0163\u0103rile dezvoltate cu \u0163\u0103rile \u00een curs de dezvoltare, raporturi \u00eentre acestea din urm\u0103, raporturi \u00eentre \u0163\u0103rile grav atinse de criza economic\u0103 cu celelalte categorii de state. Aceasta conduce la \u00eenscrierea fiec\u0103rei etape de reglementare \u00eentr-o schem\u0103 de termen mediu sau lung, denumite dup\u0103 caz \u201estrategie interna\u0163ional\u0103\u201d sau \u201eprogram integrat\u201d. Se pun deci \u00een practic\u0103 proceduri de informare \u015fi control, adoptate fiec\u0103rui caz \u00een spe\u0163\u0103, de la formulele cele mai oficioase \u015fi p\u00e2n\u0103 la reglarea arbitrar\u0103 sau jurisdic\u0163ional\u0103 interna\u0163ional\u0103.<\/span><\/p>\n

Va fi deci chiar posibil s\u0103 se prevad\u0103 mecanisme de sanc\u0163iuni mai eficace dec\u00e2t modalit\u0103\u0163ile tradi\u0163ionale ce f\u0103ceau apel la responsabilitate interna\u0163ional\u0103 \u00eentre state. Aceste sanc\u0163iuni, \u00een raport cu regulile pe care le vizeaz\u0103 \u015fi trebuiesc respectate, sunt graduale \u015fi suple: dezbateri \u00een contradictoriu, publicarea de rapoarte, amenin\u0163\u0103ri de excludere (BIRD \u015fi FMI), arbitraj, recurs jurisdic\u0163ional excep\u0163ional (Curtea de Justi\u0163ie a Uniunii Europene).<\/span><\/p>\n

Vedem ast\u0103zi concretizarea progresiv\u0103 a no\u0163iunii de \u201eresponsabilitate comun\u0103 a Statelor fa\u0163\u0103 de comunitatea interna\u0163ional\u0103\u201d, traducere juridic\u0103 a faptului c\u0103 solidaritatea \u015fi interdependen\u0163a statelor sunt \u00een cre\u015ftere. Astfel, Charta drepturilor \u015fi obliga\u0163iilor economice ale statelor<\/em> (1974) stabile\u015fte ca responsabilit\u0103\u0163i comune exploatarea fundului m\u0103rilor, \u201epatrimoniu comun al umanit\u0103\u0163ii\u201d, \u015fi protec\u0163ia mediului. Punctul final \u00een evolu\u0163ia dreptului interna\u0163ional \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie s-ar traduce prin recunoa\u015fterea unei ierarhii a normelor \u015fi prin extinderea conceptului de crim\u0103 interna\u0163ional\u0103 asupra tuturor atingerilor grave aduse normelor superioare (agresiune, domina\u0163ie colonial\u0103, genocid, poluare masiv\u0103 a atmosferei \u015fi a m\u0103rilor). Totu\u015fi, statele ezit\u0103 \u00eenc\u0103 s\u0103 se angajeze pe aceast\u0103 direc\u0163ie, care ar consacra un recul net al interetatismului.<\/span><\/p>\n

De altfel, nu au disp\u0103rut \u00eenc\u0103 toate obstacolele politice \u015fi tehnice care au fr\u00e2nat p\u00e2n\u0103 aici apari\u0163ia unui drept interna\u0163ional coerent \u015fi structurat. Procedurile de adoptare \u015fi intrare \u00een vigoare a celor mai importante angajamente conven\u0163ionale r\u0103m\u00e2n lente \u015fi greoaie, \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103 c\u0103 ameliorarea acestor proceduri a devenit preocuparea comun\u0103 a organiza\u0163iilor universale. Este necesar \u00een special dezvoltarea celor mai flexibile tehnici de adaptare continu\u0103 a tratatelor, \u0163in\u00e2nd cont de ritmul rapid al progresului tehnic. \u00cen ceea ce prive\u015fte metodele \u201emoderne\u201d de elaborare a dreptului, ele prezint\u0103 ni\u015fte dezavantaje: incertitudini asupra st\u0103rii dreptului pozitiv, fapt ce favorizeaz\u0103 violarea sa; riscuri cresc\u00e2nde \u00een ceea ce prive\u015fte incompatibilitatea normelor interna\u0163ionale \u00eentre ele. Acest risc de incompatibilitate provine nu numai din multiplicarea regulilor de drept interna\u0163ional, dar poate c\u00e2t mai ales, din regionalismul juridic.<\/span><\/p>\n

6. Consolidarea dreptului interna\u0163ional regional[5]<\/strong><\/a><\/strong>.<\/span><\/p>\n

Dezbaterea asupra regionalismului interna\u0163ional prezint\u0103 multiple fa\u0163ete, politice, economice, ideologice, juridice. Din acest ultim punct de vedere, \u00eentrebarea care se impune este dac\u0103 regionalismul juridic este oportun din punct de vedere interna\u0163ional general: favoriz\u00e2nd institu\u0163iile regionale \u015fi d\u00e2nd putere \u201ecorpului\u201d normelor regionale, ar putea p\u0103rea c\u0103 se dore\u015fte evitarea mecanismelor universale \u015fi fr\u00e2narea adopt\u0103rii regulilor generale; dar \u00een acela\u015fi timp, dispunem astfel de un \u201elaborator de idei \u015fi practic\u0103\u201d, \u015fi gra\u0163ie acestei anticip\u0103ri experimentale au fost realizate noi progrese la nivel mondial.<\/span><\/p>\n

De 30 ani \u00eencoace, tendin\u0163a de regionalizare s-a \u00eent\u0103rit \u015fi generalizat \u00een urma a dou\u0103 fenomene majore: decolonizarea \u015fi \u00eencerc\u0103rile de integrare politic\u0103 \u015fi economic\u0103. Decolonizarea a f\u0103cut ca \u0163\u0103rile continentelor african \u015fi asiatic s\u0103 aib\u0103 acelea\u015fi preocup\u0103ri ca cele avute de America Latin\u0103 de la \u00eenceputul secolului al XIX-lea: toate noile state \u00eencearc\u0103 s\u0103 elaboreze la nivel regional reguli pe care ele le vor ap\u0103ra \u00een mod colectiv \u00een fa\u0163a instan\u0163elor universale, \u00een domeniul luptei \u00eempotriva colonialismului succesiunii statelor, reglement\u0103rii diferendelor teritoriale, dezvolt\u0103rii. Marile puteri \u015fi statele europene nu mai sunt \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 \u00eempiedice finalizarea acestor revendic\u0103ri \u015fi vor fi de aici \u00eencolo \u015fi ele tentate de strategia regional\u0103, ca tactic\u0103 defensiv\u0103. Modalit\u0103\u0163ile de elaborare a dreptului m\u0103rilor \u00een cursul ultimilor 20 de ani demonstreaz\u0103 \u00een mod clar acest fenomen. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dezvoltarea dreptului regional \u00eemprumut\u0103 metode complexe, unde se combin\u0103 procesul cutumiar tradi\u0163ional \u2013 a c\u0103rui legitimitate a fost admis\u0103 de jurispruden\u0163a interna\u0163ional\u0103 \u2013 cu diploma\u0163ia \u201eparlamentar\u0103\u201d \u00een cadrul conferin\u0163elor \u015fi organiza\u0163iilor regionale. Dar regionalismul nu este numai o reac\u0163ie de protec\u0163ie \u00eempotriva unui mediu interna\u0163ional ostil \u015fi defavorabil. Este, de asemenea, un fenomen pozitiv, care dezv\u0103luie solidarit\u0103\u0163i mai puternice dec\u00e2t la nivel universal. El d\u0103 na\u015ftere, cel pu\u0163in, unei re\u0163ele foarte dense de rela\u0163ii de cooperare \u015fi de mecanisme de control constr\u00e2ng\u0103toare pentru state (protec\u0163ia drepturilor omului \u00een cadrul Consiliului Europei sau al O.S.C.E.). \u00cen anumite conjuncturi speciale, regionalismul permite apari\u0163ia unor ordine juridice at\u00e2t de specifice, \u00eenc\u00e2t cu greu pot fi detectate \u00een ele elemente ale dreptului interna\u0163ional. Aceste ordini juridice se caracterizeaz\u0103 prin: importan\u0163a ocupat\u0103 de actele unilaterale \u201eautoritare\u201d, adic\u0103 a normelor juridice elaborate de \u015fi \u00een numele organiza\u0163iei regionale, prin importan\u0163a procedurilor jurisdic\u0163ionale de control a comportamentului statelor membre, \u015fi eventual prin efectul direct al normelor respective ce se manifest\u0103 asupra indivizilor.<\/span><\/p>\n

Av\u00e2nd \u00een majoritatea timpului ca obiectiv crearea unei uniuni vamale sau economice, aceste organiza\u0163ii integrate se bazeaz\u0103 pe politici economice comune, care supun statele membre unei ordini economice interna\u0163ionale mult mai coerent\u0103 \u015fi eficace dec\u00e2t cea existent\u0103 pe plan universal. Astfel, regionalismul poate p\u0103rea ca un \u201econtra-model\u201d, susceptibil de a \u00eempiedica \u00eencerc\u0103rile actuale de reorganizare a ordinii economice interna\u0163ionale. Dar este de asemenea o bun\u0103 ocazie de a testa anumite \u00eencerc\u0103ri de reform\u0103 \u00een raporturile dintre statele \u00een curs de dezvoltare sau \u00een raporturile dintre statele dezvoltate \u015fi cele subdezvoltate.<\/span><\/p>\n

At\u00e2t timp c\u00e2t nu este vorba dec\u00e2t de o cooperare regional\u0103, raporturile \u00eentre ordinea juridic\u0103 regional\u0103 \u015fi dreptul interna\u0163ional general r\u0103m\u00e2n conforme problematicii tradi\u0163ionale: se convine s\u0103 se aplice regulile obi\u015fnuite asupra compatibilit\u0103\u0163ii cutumelor \u015fi a conven\u0163iilor particulare, cu cutumele \u015fi conven\u0163iile de uz general. Apari\u0163ia organiza\u0163iilor \u201esuprana\u0163ionale\u201d oblig\u0103 la o reconsiderare a acestei problematici, at\u00e2t pe plan cantitativ, c\u00e2t \u015fi calitativ. Cazul Uniunii Europene este un bun exemplu: U.E. se substituie statelor sale membre, ca actor pe scena interna\u0163ional\u0103, \u00eentr-un num\u0103r din ce \u00een ce mai mare de domenii (vam\u0103, comer\u0163, pescuit maritim, protec\u0163ia mediului etc.) \u015fi aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 va fi \u015fi mai accentuat\u0103 odat\u0103 cu accelerarea integr\u0103rii (politic\u0103 social\u0103, imigrare, rela\u0163ii externe etc.). Se \u00eenmul\u0163esc ipotezele care sus\u0163in concilierea imperativelor de drept comunitar cu cele ale dreptului interna\u0163ional (\u00een special dreptul tratatelor).<\/span><\/p>\n

Dar \u00eentrebarea se pune mai ales din punct de vedere calitativ \u015fi \u00een termeni inedi\u0163i: raporturile \u00eentre dreptul interna\u0163ional \u015fi dreptul comunitar trebuie reglate dup\u0103 problematica dreptului interna\u0163ional general sau dup\u0103 aceea a raporturilor drept interna\u0163ional – drept na\u0163ional? Jurispruden\u0163a comunitar\u0103 caut\u0103 cu pruden\u0163\u0103 un r\u0103spuns la aceast\u0103 \u00eentrebare: ea \u00eencearc\u0103 s\u0103 salveze autonomia normativ\u0103 a dreptului comunitar, respect\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp principiul superiorit\u0103\u0163ii dreptului interna\u0163ional general asupra ordinelor juridice par\u0163iale.<\/span><\/p>\n

7. Analiz\u0103 doctrinal\u0103<\/strong><\/span><\/p>\n

\u00cen mod natural, evolu\u0163ia doctrinei se explic\u0103 \u00een mod clar prin evolu\u0163ia vie\u0163ii interna\u0163ionale \u00eens\u0103\u015fi, evolu\u0163ie pe care dreptul pretinde c\u0103 o \u00eencadreaz\u0103. Cinismul voluntarismului pozitiv, care pretinde s\u0103 descrie dreptul a\u015fa cum este el, f\u0103r\u0103 s\u0103 se ocupe de finalit\u0103\u0163i sau de moral\u0103, este dominant pe parcursul \u00eentregului secol XIX. Dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial \u015fi conform spiritului Societ\u0103\u0163ii Na\u0163iunilor, doctrina va \u00eencerca s\u0103 explice de o manier\u0103 ra\u0163ional\u0103 mecanismele dreptului interna\u0163ional, f\u0103r\u0103 a ceda tenta\u0163iei amoraliste, dar f\u0103r\u0103 a rezista celei abstrac\u0163ioniste.<\/span><\/p>\n

De la 1945, se disting cu prec\u0103dere dou\u0103 tendin\u0163e, \u00een ciuda marii diversit\u0103\u0163ii de opinii: o parte a doctrinei reia latura pozitivist\u0103, dar debaras\u00e2ndu-se de dogmatismul voluntarist ce o caracteriza, \u00een timp ce la pol opus, se situeaz\u0103 al\u0163i autori ce adopt\u0103 militantismul juridic. Trebuie s\u0103 realiz\u0103m \u00eens\u0103, c\u0103 aceast\u0103 clasificare este simplist\u0103: vechi curente continu\u0103 s\u0103 existe s\u0103 reapar\u0103 \u015fi mul\u0163i autori combin\u0103 \u00een mod con\u015ftient sau nu, doctrine \u00een aparen\u0163\u0103 foarte diferite, dar statul \u015fi func\u0163iunile sale r\u0103m\u00e2n mereu \u00een centrul tuturor controverselor;<\/span><\/p>\n

7.1. Pozitivismul<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Pozitivismul este o no\u0163iune ambigu\u0103. \u00cen sensul propriu, sus\u0163in\u0103torii s\u0103i se limiteaz\u0103 s\u0103 descrie dreptul \u00een vigoare, \u015fi \u00een aceast\u0103 accep\u0163iune pu\u0163ini interna\u0163ionali\u015fti recuz\u0103 termenul \u015fi calificativul de „pozitivi\u015fti”. Totu\u015fi, pentru o lung\u0103 perioad\u0103 de timp \u015fi mai ales ast\u0103zi, acest sens ini\u0163ial, original, a fost ocultat, de aici confiscarea pozitivismului de c\u0103tre voluntarism, care reprezint\u0103 o reconstruc\u0163ie a realit\u0103\u0163ii plec\u00e2nd de la un postulat discutabil precum acela care spune c\u0103 voin\u0163a statului constituie fundamentul cu caracter obligatoriu al regulilor de drept. Sub aceast\u0103 form\u0103, „pozitivismul”, a devenit de la Vatel \u00eencoace doctrina dominant\u0103 \u015fi a r\u0103mas astfel p\u00e2n\u0103 c\u0103tre primul sfert al secolului XX. Continu\u00e2nd s\u0103 exercite o mare influen\u0163\u0103, el a suferit apoi o oarecare eroziune sub efectul mai multor fenomene: rena\u015fterea, dreptului natural \u015fi apari\u0163ia militantismului juridic, c\u00e2t \u015fi diversificarea doctrinal\u0103 \u00eempreun\u0103 cu contest\u0103rile Kelviene, obiective \u015fi pragmatice.<\/span><\/p>\n

<\/em>Dup\u0103 Moser \u015fi G.F. Martens, tradi\u0163ia pozitivist\u0103 s-a instaurat pu\u0163in c\u00e2te pu\u0163in, pentru a deveni c\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea marea \u015fcoal\u0103 pozitivist\u0103 clasic\u0103. Ea a ap\u0103rut ca urmare a introducerii pozitivismului \u00een \u015ftiin\u0163ele sociale, deci \u00een cea juridic\u0103 de asemenea, \u015fi mai ales datorit\u0103 lucr\u0103rilor a doi autori germani: Jellinek, teoretician de drept public general \u015fi Triepel, interna\u0163ionalist \u015fi fost decan al Facult\u0103\u0163ii de drept din Berlin. Pozitivismul clasic se define\u015fte prin dou\u0103 tr\u0103s\u0103turi caracteristice: el este etatist \u015fi voluntarist, pentru c\u0103 admite c\u0103 statul este unica izvoare de drept \u015fi \u00een consecin\u0163\u0103 acesta nu depinde dec\u00e2t de voin\u0163a sa. Plec\u00e2nd de la aceste premize, el nu are nici o dificultate \u00een a g\u00e2ndi precum Vattel \u015fi s\u0103 conserve ca \u015fi el, sistemul interstatal edificat de c\u0103tre fostul regim. El \u00eel modernizeaz\u0103 totu\u015fi prin completa eliminare a dreptului natural \u015fi printr-o analiz\u0103 sistematic\u0103, \u015ftiin\u0163ific f\u0103cut\u0103 gra\u0163ie unei cre\u015fteri sporite a datelor practice \u015fi a progresului metodologiei.<\/span><\/p>\n

La \u00eenceputul sec XX, italienii Anzilotti \u015fi Cavaglieri s-au ad\u0103ugat acestora. Cu ei, efortul de sistematizare se dezvolt\u0103 \u015fi mai mult. Pentru ei, obiectul \u015ftiin\u0163ei dreptului este dreptul pozitiv; func\u0163ia sa principal\u0103 este s\u0103 determine \u015fi s\u0103 explice regulile \u00een vigoare „compun\u00e2ndu-le \u00eentr-o form\u0103 de sistem logic”. O parte a doctrinei franceze contemporane se str\u0103duie\u015fte s\u0103 re\u00eennoiasc\u0103 abordarea voluntarist\u0103 tradi\u0163ional\u0103, abordare cea sedus \u015fi un mare num\u0103r de autori din Lumea a III-a.<\/span><\/p>\n

Totu\u015fi, incapacitatea statelor de a men\u0163ine pacea \u015fi incapacitatea sistemului interstatal fondat pe respectul suveranit\u0103\u0163ii, de a se adapta pe deplin exigen\u0163elor solidarit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale au antrenat regresiunea acestui „pozitivism” format de altfel din realit\u0103\u0163i ale vie\u0163ii interna\u0163ionale, realit\u0103\u0163i pe care el se mul\u0163ume\u015fte \u00een a le descrie. Din aceast\u0103 cauz\u0103 pozitivismul clasic va fi \u0163inta a dou\u0103 tipuri de atacuri chiar din partea acelora ce accept\u0103 postulatul anti-idealist.<\/span><\/p>\n

Se presupune substituirea teoriei voluntarismului juridic cu alte teorii; acesta este scopul urm\u0103rit de \u015fcoala normativist\u0103 condus\u0103 de Hans Kelsen pe de o parte \u015fi de \u015fcoala obiectivist\u0103 sau sociologic\u0103 condus\u0103 de G. Scelle pe de alt\u0103 parte. Ambele \u00eencearc\u0103 s\u0103 de o explica\u0163ie celor dou\u0103 concepte – cheie ale pozitivismului clasic, statul \u015fi suveranitatea, propun\u00e2nd ni\u015fte alternative.<\/span><\/p>\n

7.2. Normativismul<\/strong><\/em>. <\/strong><\/span><\/p>\n

Teoria normativist\u0103 a lui Kelsen, care \u00eempreun\u0103 cu Alfred Verdross \u015fi Joseph l. Kunz au fondat „\u015ecoala de la Viena” se caracterizeaz\u0103 prin dorin\u0163a de a debarasa dreptul de toate „impurit\u0103\u0163ile sale”. El \u00eensu\u015fi o caracterizeaz\u0103 ca fiind „teoria pur\u0103” a dreptului.<\/span><\/p>\n

Definindu-se pozitivi\u015fti, Kelsen \u015fi \u015fcoala sa recunosc existen\u0163a statului, dar de o manier\u0103 au totul diferit\u0103 de cea a pozitivi\u015ftilor clasici. Definind dreptul ca un complex ordonat de norme asimilabile statului, ei deduc din acest postulat dispari\u0163ia suveranit\u0103\u0163ii. \u00cen plus, spre deosebire de pozitivi\u015ftii clasici, normativi\u015fti nu recunosc statelor calitatea de subiecte directe \u015fi exclusiviste de drept interna\u0163ional \u015fi acord\u0103 o importan\u0163\u0103 decisiv\u0103 no\u0163iunii de sanc\u0163iune.<\/span><\/p>\n

<\/em>Ca \u015fi Kelsen, George Scelle respinge no\u0163iunea de suveranitate statal\u0103, dar din motive diferite. Inspir\u00e2ndu-se din temele lui Duquit, Scelle extinde concep\u0163ia solidarist\u0103 a acestuia asupra societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale \u015fi observ\u0103 c\u0103 solidaritatea social\u0103 exist\u0103 \u015fi aici, ca \u015fi \u00een societatea intern\u0103. Dup\u0103 p\u0103rerea sa, nu exist\u0103 nici o diferen\u0163\u0103 de natur\u0103 (esen\u0163\u0103) \u00eentre cele dou\u0103, pentru c\u0103 ambele sunt dou\u0103 „societ\u0103\u0163i-indivizi”.<\/span><\/p>\n

„Societatea interna\u0163ional\u0103 rezult\u0103 nu din coexisten\u0163a \u015fi juxtapunerea statelor, ci din contr\u0103, din \u00eentrep\u0103trunderea popoarelor gratie comer\u0163ului interna\u0163ional (\u00een sens larg). Ar fi foarte curios ca fenomenul de sociabilitate, care se afl\u0103 la baza societ\u0103\u0163ii statale, s\u0103 se opreasc\u0103 la frontierele statului”. Odat\u0103 f\u0103cute aceste constat\u0103ri, Georges Scelle poate contrabalansa pozitivismul clasic \u015fi spune c\u0103 dreptul interna\u0163ional este, ca \u015fi dreptul intern, un drept care se aplic\u0103 indivizilor, ace\u015ftia fiind deja membri \u00een diferite societ\u0103\u0163i na\u0163ionale. Nu exist\u0103 drept interstatal. Dreptul interna\u0163ional trebuie s\u0103 se numeasc\u0103 „dreptul oamenilor”, cuv\u00e2ntul „oameni” fiind folosit \u00een sensul de „indivizi”.<\/span><\/p>\n

\u00cencep\u00e2nd chiar de atunci, societatea interna\u0163ional\u0103 universal\u0103 de\u0163ine singur\u0103 suveranitatea \u015fi inexisten\u0163a organelor interna\u0163ionale superioare statelor relev\u0103 o „caren\u0163\u0103 institu\u0163ional\u0103”, fapt ce este u\u015for \u015fi mai ales necesar de remediat.<\/span><\/p>\n

Al\u0163i autori, abord\u00e2nd analiza sociologic\u0103 ca \u015fi Georges Scelle, ajung la ni\u015fte concluzii mai pu\u0163in revolu\u0163ionare. \u00cen toate lucr\u0103rile lor, accentul este pus pe ansamblul realit\u0103\u0163ilor sociale, \u00een primul r\u00e2nd pe ac\u0163iunea puterii politice, ca factor de formare \u015fi transformare a dreptului. Sub rezerva c\u0103 nu-\u015fi refuz\u0103 nici anumite investiga\u0163ii \u00een afara dreptului, acest curent „realist” se asem\u0103n\u0103 \u00eentr-o larg\u0103 m\u0103sur\u0103 cu neopozitivismul pragmatic.<\/span><\/p>\n

7.3. Pozitivismul pragmatic<\/strong><\/em>. <\/strong><\/span><\/p>\n

\u00cen fa\u0163a acestor teorii atr\u0103g\u0103toare \u015fi contradictorii, toate fondate pe postulate neverificabile, un mare num\u0103r de autori g\u00e2ndesc c\u0103 „teoriile generale” nu corespund unei atitudini \u015ftiin\u0163ifice \u015fi refuz\u0103 s\u0103 se lase \u00eencadra\u0163i \u00eentr-un anume sistem teoretic. Pentru ei, este posibil\u0103 doar descrierea statului de drept pozitiv, printr-un examen sistematic \u015fi o prezentare ordonat\u0103 a con\u0163inutului diverselor izvoare de drept, jurispruden\u0163ei \u015fi a practicii diplomatice. Dac\u0103 ei r\u0103m\u00e2n pozitivi\u015fti, ei o fac f\u0103r\u0103 s\u0103 acorde importan\u0163\u0103 unui concept dec\u00e2t numai \u00een m\u0103sur\u0103 \u00een care este deja \u015ftiut c\u0103 acel concept domin\u0103 practic\u0103 interna\u0163ional\u0103. Pornind deci de la o abordare pragmatic\u0103 – de aici numele de „\u015ftiin\u0163\u0103 empiric\u0103” – ei ajung s\u0103 recunosc valoarea explicativ\u0103 a dou\u0103 no\u0163iuni: suveranitatea statului, supunerea sa \u00een fa\u0163a dreptului interna\u0163ional. Doctrina francez\u0103 \u00een marea sa majoritate, s-a raliat la aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 preconizat\u0103 de J. Basdevant \u015fi G. Gidel \u00eentre cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale. Acest fapt a fost sus\u0163inut \u015fi de o parte a doctrinei anglo-saxone \u015fi de al\u0163i numero\u015fi autori importan\u0163i de diverse na\u0163ionalit\u0103\u0163i. De\u015fi \u00eenc\u0103 incomplet stabilizat\u0103, doctrina \u0163\u0103rilor din Est de dup\u0103 „perestroika” pare s\u0103 se orienteze de asemenea cu prec\u0103dere \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie .<\/span><\/p>\n

7.4. Rena\u015fterea dreptului natural<\/strong><\/em>. <\/strong><\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 rena\u015ftere este o nou\u0103 reac\u0163ie \u00eempotriva pozitivismului clasic. Din punct de vedere filosofic ea se situeaz\u0103 \u00een curentul anti-pozitivist \u015fi idealist. Din punct de vedere obiectiv, ea se bazeaz\u0103 pe necesitatea de a lupta \u00eempotriva efectelor nefaste cauzate de anarhia suveranit\u0103\u0163ilor statale. Dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial, un compatriot al lui Grotius, care compar\u0103 sistemul lui Vattel cu o „baz\u0103 fals\u0103”” spune c\u0103 \u00een ziua de 4 august 1914 a murit „nu dreptul oamenilor \u00een sine, nu tot dreptul oamenilor, ci acel amalgam de ipocrizie, de cinism, de repetare continu\u0103 \u015fi de acceptare a \u00eendatoririlor imperiale ale statelor \u015fi clemen\u0163\u0103 pentru fiecare fapt reprobabil comis de c\u0103tre un stat”.<\/span><\/p>\n

Preced\u00e2nd acest curent de opinie, peste tot \u00een lume, mul\u0163i autori au contribuit la revalorizarea acestui „ireductibil” drept natural. Scriind \u00een sec. XX, to\u0163i ace\u015fti autori nu confund\u0103, cum a f\u0103cut odat\u0103 Vitoria, dreptul natural cu dreptul oamenilor. Urm\u00e2nd lui Grotius, ei disting cu precizie dreptul natural \u015fi dreptul pozitiv, \u015fi, contrar lui Pufendorf, ei acord\u0103 \u00een studiile lor un loc foarte important dreptului pozitiv. Se ridic\u0103 mereu voci autorizate care regret\u0103 faptul c\u0103 noii partizani ai dreptului natural au adoptat o pozi\u0163ie pu\u0163in \u015ftiin\u0163ific\u0103, introduc\u00e2nd prin intermediul dreptului natural, morala \u00een drept. Totu\u015fi, prin num\u0103rul \u015fi calitatea adep\u0163ilor s\u0103i, jus-naturalismul s-a impus ca o tendin\u0163\u0103 persisten\u0163\u0103 a doctrinei contemporane.<\/span><\/p>\n

7.5. Apari\u0163ia militantismului juridic<\/strong><\/em>.<\/span><\/p>\n

A\u015fa cum e de net\u0103g\u0103duit c\u0103 politica domin\u0103 via\u0163a interna\u0163ional\u0103, tot astfel, e de preferat s\u0103 nu se confunde politica interna\u0163ional\u0103 cu dreptul interna\u0163ional. Astfel a fost formulat postulatul pozitivismului, sus\u0163inut de c\u0103tre „tendin\u0163\u0103 politic\u0103”: pentru autorii ata\u015fa\u0163i de aceast\u0103 abordare, „neutralitatea” pozitivismului nu este dec\u00e2t o aparen\u0163\u0103 sau o ipocrizie; \u00een plus, refuz\u00e2nd s\u0103 asocieze dreptul cu politica, pozitivi\u015ftii \u00ee\u015fi interzic o analiza realist\u0103 a fenomenelor juridice interna\u0163ionale.<\/span><\/p>\n

Autorii acestei tendin\u0163e nu se mul\u0163umesc s\u0103 preconizeze mereu o metod\u0103 de analiz\u0103 mai deschis\u0103, impregnat\u0103 cu date din \u015ftiin\u0163e politice, a\u015fa cum au f\u0103cut autorii ce se autoreclam\u0103 „autorii realismului sociologic”. Dup\u0103 Hobbes, dar \u00een func\u0163ie de orient\u0103ri ideologice foarte variante \u015fi chiar contradictorii, ei \u00eencearc\u0103 adeseori s\u0103 fac\u0103 din doctrina dreptului interna\u0163ional, un instrument de ac\u0163iune politic\u0103. G\u0103sim autori reprezentativi \u015fi \u00een Vest, \u015fi \u00een Est, \u015fi \u00een Lumea a III-a.<\/span><\/p>\n

\u00cen Occident<\/em>, \u00een umbra unei abord\u0103ri „realiste”, militantismul este net perceptibil \u00eentr-un curent al doctrinei anglo-saxone ilustrat de c\u0103tre englezul Georg Schwarzenberger \u015fi americanul Myres S. Mc Dougal, care insist\u0103 pe func\u0163iunea ideologic\u0103 a dreptului.<\/span><\/p>\n

Succesul acestei abord\u0103ri \u00een lumea anglo-saxon\u0103 nu trebuie s\u0103 mire: ea corespunde unei anumite tradi\u0163ii britanice \u2013 ata\u015farea dreptului interna\u0163ional asupra studiului rela\u0163iilor interna\u0163ionale \u2013 \u015fi faptului c\u0103 \u015ftiin\u0163ele politice sunt \u00een mare vog\u0103 \u00een Statele Unite.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 ace\u015fti autori, dreptul interna\u0163ional nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een serviciul politicii, ce este un factor privilegiat dac\u0103 nu chiar exclusiv al rela\u0163iilor interna\u0163ionale. Pentru Schwarzenberg func\u0163ia principal\u0103 a dreptului interna\u0163ional „este de a ajuta la men\u0163inerea suprema\u0163iei for\u0163ei \u015fi a ierarhiilor stabilite pe baza puterii”. Mc Dougal critic\u0103 juri\u015ftii de drept interna\u0163ional care persist\u0103 \u00een punerea accentului de o manier\u0103 excesiv\u0103 asupra regulilor tehnice, disociindu-le de politic\u0103, ca factor de inspira\u0163ie a deciziilor”. Combinat\u0103 cu o mic\u0103 doz\u0103 de idealism – spre exemplu ideea c\u0103 scopul dreptului interna\u0163ional este de a salva libertatea \u015fi demnitatea uman\u0103, \u2013 o astfel de abordare ia cu u\u015furin\u0163\u0103 o tent\u0103 ideologic\u0103, \u00een spe\u0163\u0103 anticomunist\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen \u0163\u0103rile din Est<\/em>. Acest militantism poate, abord\u00e2nd alte postulate, \u00eencerca s\u0103 fac\u0103 din dreptul interna\u0163ional nu un instrument de men\u0163inere a acestui status quo interna\u0163ional, ci o unealt\u0103 pentru a contesta. Drumul a fost deschis de c\u0103tre juri\u015ftii din \u0163\u0103rile comuniste \u00eenc\u0103 de la apari\u0163ia U.R.S.S., \u00eentr-un context interna\u0163ional ostil acestui tip inedit de regim politic. O societate interna\u0163ional\u0103 dominat\u0103 de c\u0103tre statele burgheze, structural orientate spre imperialism este inacceptabil\u0103 \u015fi dreptul care o define\u015fte trebuie s\u0103 fie comb\u0103tut. \u00cen formularea sa contemporan\u0103, aceast\u0103 doctrin\u0103 \u00ee\u015fi fixeaz\u0103 ca scop de a face din dreptul interna\u0163ional un drept al „coexisten\u0163ei pacifiste”, concept imaginat pentru a r\u0103spunde exigen\u0163elor politicii de relaxare. Ambi\u0163ia m\u0103rturisit\u0103 a acestor autori este s\u0103 contribuie la reculul influen\u0163ei ideologiilor liberale \u015fi capitaliste \u00een rela\u0163iile interna\u0163ionale.<\/span><\/p>\n

\u00cen Lumea a III-a<\/em>. Aceast\u0103 combina\u0163ie de realism \u015fi ideologie socializat\u0103 tinde s\u0103 c\u00e2\u015ftige cercuri din ce \u00een ce mai largi, \u015fi este dominant\u0103 la autori din Lumea a III-a. Obiectivul este totu\u015fi altul \u015fi vizeaz\u0103 mai ales promovarea instaur\u0103rii unei noi ordini interna\u0163ionale, \u00een principal \u00een domeniul economic. Contestarea dreptului interna\u0163ional tradi\u0163ional \u00eembrac\u0103 la ace\u015ftia forme foarte diverse, care merg de la analize marxiste mai mult sau mai pu\u0163in tradi\u0163ionale sau de la o formulare „partizan\u0103” obiectivismului sociologic p\u00e2n\u0103 la abord\u0103ri puternic impregnate cu empirismul anglo-saxon sau francez. Anumi\u0163i scriitori occidentali se raliaz\u0103 acestui curent, care a exercitat o influen\u0163\u0103 important\u0103 asupra majorit\u0103\u0163ii autorilor din \u0163\u0103rilor francofone \u00een dezvoltare.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 Ch. Chanmont, care \u015fi-a fondat teoria pe o analiz\u0103 a contradic\u0163iilor care traverseaz\u0103 via\u0163a interna\u0163ional\u0103, el reg\u00e2nde\u015fte sistemul interna\u0163ional dintr-o perspectiv\u0103 critic\u0103: „\u00een fa\u0163a viziunii abstracte a dreptului interna\u0163ional conceput ca o armonizare a societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale printr-o solidaritate \u015fi o cooperare aparente se plaseaz\u0103 con\u015ftientizarea datelor imediate a rela\u0163iilor interna\u0163ionale \u015fi care sunt mai \u00eent\u00e2i formate din contradic\u0163ii”.<\/span><\/p>\n

„Obliga\u0163ia juridic\u0103 nu are con\u0163inut normativ autonom, ci acest con\u0163inut este reflexul unei situa\u0163ii care se exprim\u0103 prin manifest\u0103ri de voin\u0163\u0103. Nu este vorba de o voin\u0163\u0103 difuz\u0103, cu at\u00e2t mai pu\u0163in de o voin\u0163\u0103 mondial\u0103”. Este deci vorba mai \u00eent\u00e2i de o \u00eencercare de demitificare a dreptului interna\u0163ional, de denun\u0163are a caracterului pervers a dreptului interna\u0163ional clasic, \u015fi mai apoi de efortul de a-l transforma \u00eentr-un instrument de „democratizare” a vie\u0163ii interna\u0163ionale.<\/span><\/p>\n

8. Dreptul interna\u0163ional – \u00a0un drept aplicabil unor entit\u0103\u0163i suverane.<\/strong><\/span><\/p>\n

A\u015fa cum o demonstreaz\u0103 multe studii, chiar sumare, curentele de opinii care divizeaz\u0103 doctrina, chestiunea statului domin\u0103 toate controversele. Din acest punct de vedere nu este u\u015for s\u0103 vedem aceste entit\u0103\u0163i, care se vor „suverane peste tor”, „deasupra tuturor” capabile s\u0103 se supun\u0103 dreptului, iar libertatea lor de ac\u0163iune limitat\u0103 de c\u0103tre acest \u015fi acela\u015fi drept.<\/span><\/p>\n

\u00cen plan teoretic, problema se pune cu aceea\u015fi, dac\u0103 nu cu \u015fi mai mult\u0103 acuitate \u00een ceea ce prive\u015fte dreptul public intern, despre a c\u0103rui existen\u0163\u0103, P. Weil spunea c\u0103 „\u0163ine de domeniul miracolului”: suveranitatea statului nu depinde de nimic. Acest lucru nu se petrece la fel \u00een cadrul societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale. \u00cen cadrul acesteia, coexist\u0103 entit\u0103\u0163i egale, av\u00e2nd acelea\u015fi preten\u0163ii \u00een cadrul exerci\u0163iului unei suveranit\u0103\u0163i absolute. Dreptul interna\u0163ional este regulatorul indispensabil pentru aceast\u0103 coexisten\u0163\u0103 \u015fi \u00een ordinea interna\u0163ional\u0103, dreptul, departe de a fi incompatibil cu suveranitatea statelor, el reprezint\u0103 corolarul necesar: statul nu se concepe \u00een mod izolat \u015fi este tocmai ceea ce-l deosebe\u015fte de imperiu; de atunci, conceptul de suveranitate nu poate, primi un sens absolut, ci semnific\u0103 faptul c\u0103 statul nu este subordonat nici unui altui stat, dar c\u0103 el trebuie s\u0103 respecte regulile minimale garant\u00e2nd acela\u015fi privilegiu tuturor celorlalte state. Acesta este obiectivul principal \u015fi fundamentul dreptului interna\u0163ional modern.<\/span><\/p>\n

A\u015fa cum spunea Baschevant, „punctul de plecare \u00een ordinea juridic\u0103 interna\u0163ional\u0103 actual\u0103 se afl\u0103 \u00een principiul suveranit\u0103\u0163ii”. Acest element are ca urmare nota predominant\u0103 a structurii de coordonare \u00een societatea interna\u0163ional\u0103, chiar dac\u0103 apar \u015fi elemente ale unui drept de subordonare.<\/span><\/p>\n

Mul\u0163i autori au constatat c\u0103 al\u0103turi de dreptul clasic, „rela\u0163ional”, \u015fi paralel cu el, func\u0163ioneaz\u0103 un alt drept „institu\u0163ional”, cu o structur\u0103 diferit\u0103. Dar apari\u0163ia acestei noi structuri \u00een ordinea interna\u0163ional\u0103 nu cauzeaz\u0103 dispari\u0163ia primei. Dac\u0103 s-ar produce o astfel de evolu\u0163ie, nu am mai putea vorbi de un drept interna\u0163ional specific \u015fi distinct de drepturile na\u0163ionale: nu ar mai exista dec\u00e2t un drept „mondial”, drept intern al unei comunit\u0103\u0163i interna\u0163ionale integrate \u015fi ipotetice. A\u015fa cum scria Anzilotti: „des\u0103v\u00e2r\u015firea dreptului interna\u0163ional prin constituirea unei puteri statale superioare diverselor state – Statul federal universal \u2013 ar semnifica \u00een realitate sf\u00e2r\u015fitul dreptului interna\u0163ional; acesta ar fi \u00eenlocuit cu dreptul public intern al noului Stat”.<\/span><\/p>\n

\u00cen starea actual\u0103, o simpl\u0103 observare a faptelor ne arat\u0103 coexisten\u0163a a dou\u0103 categorii juridice distincte; pe de-a parte o pluralitate a drepturilor na\u0163ionale, ce sunt cadrele \u015fi reflec\u0163iile societ\u0103\u0163ilor strict integrate \u015fi ierarhizate \u015fi pe de alt\u0103 parte dreptul interna\u0163ional, care se adreseaz\u0103 \u00eenainte de toate, entit\u0103\u0163ilor suverane. Aceast\u0103 concuren\u0163\u0103 a suveranit\u0103\u0163i egale confer\u0103 dreptului oamenilor caractere foarte particulare care \u00eel disting \u00een mod net de drepturile na\u0163ionale \u015fi care conduc la ideea foarte controversat\u0103 a fundamentului s\u0103u.<\/span><\/p>\n

9. Ordinea juridic\u0103 interna\u0163ional\u0103<\/strong><\/span><\/p>\n

Mult mai mult dec\u00e2t dreptul intern fa\u0163\u0103 de care disputele doctrinale au disp\u0103rut aproape complet, \u00een favoarea savantelor discu\u0163ii de natur\u0103 tehnic\u0103, dreptul interna\u0163ional face ast\u0103zi obiectul unor pasionante confrunt\u0103ri \u00eentre „\u015fcolile” rivale.<\/span><\/p>\n

Totu\u015fi, dac\u0103 opozi\u0163iile r\u0103m\u00e2n acute \u00een anumite puncte, intensitatea polemicilor asupra teoriei juridice are o evident\u0103 tendin\u0163a de diminuare, chiar dac\u0103 rumorile continu\u0103 s\u0103 existe. Trebuie s\u0103 vedem \u00een aceasta o dovad\u0103 de maturitate, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103: atunci c\u00e2nd la originile dreptului interna\u0163ional, prima preocupare a autorilor de drept a fost afirmarea suveranit\u0103\u0163ii Prin\u0163ului, doctrina s-a preocupat mai apoi, \u00een contrabalans, de g\u0103sirea justific\u0103rilor teoretice asupra supunerii statului \u00een fa\u0163a dreptului interna\u0163ional, cadru necesar pentru coexisten\u0163a suveranit\u0103\u0163ilor. Aceast\u0103 etap\u0103 este ast\u0103zi dep\u0103\u015fit\u0103: sub rezerva unor ultime dispute duse \u00een general de c\u0103tre speciali\u015fti \u00een discipline non-juridice, existen\u0163a dreptului – interna\u0163ional nu mai este ast\u0103zi contestat\u0103 \u00een mod serios, \u00een pofida unei fluctua\u0163ii doctrinale ce subzist\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte raporturile \u00eentre ordinile juridice interna\u0163ionale \u015fi interne.<\/span><\/p>\n

Av\u00e2nd originile \u00een ideile lui Hobbes \u015fi Spinoza, curentul „negator” al dreptului interna\u0163ional apare \u00een orice timpuri. El adun\u0103 filosofi \u015fi juri\u015fti de renume. Persisten\u0163a r\u0103zboaielor \u015fi frecventa violare a acestui drept au alimentat \u00eendoielile asupra naturii sale juridice, adic\u0103 asupra existen\u0163ei sale pe post de cadru de reguli obligatorii. \u00cen zilele noastre, noi „negatori” se recruteaz\u0103 din \u015ftiin\u0163a politic\u0103 \u00een plin av\u00e2nd.<\/span><\/p>\n

\u00cen mod curios, atunci c\u00e2nd speciali\u015ftii acestei noi discipline se afirm\u0103, observatorii aten\u0163i ai realit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale, \u00een numele postulatelor abstracte, ei pierd aceast\u0103 realitate din vedere \u00een ceea ce prive\u015fte existen\u0163a dreptului interna\u0163ional, chiar atunci c\u00e2nd via\u0163a interna\u0163ional\u0103 este profund impregnat\u0103 cu acest drept interna\u0163ional<\/span><\/p>\n

Nu f\u0103r\u0103 paradox, negatorii dreptului interna\u0163ional \u00eei contest\u0103 existen\u0163a \u00een numele unei defini\u0163ii abuziv exigent\u0103 a dreptului. Baz\u00e2ndu-se pe principiul c\u0103 nu este drept dec\u00e2t acel drept care prezint\u0103 acelea\u015fi caractere \u015fi chiar aceea\u015fi structur\u0103 ca dreptul intern, ei constat\u0103 c\u0103 nu este cazul dreptului interna\u0163ional, \u015fi „deci”, el nu constituie un ordin juridic valabil. Acesta nu ar trebui s\u0103 existe, deci el nu exist\u0103. \u00cens\u0103 el exist\u0103 cu adev\u0103rat, dar este diferit; diferit at\u00e2t \u00een ceea ce prive\u015fte elaborarea regulilor, c\u00e2t \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte aplicarea lor, sau mai exact, el prezint\u0103 din aceste dou\u0103 puncte de vedere ni\u015fte caracteristici care nu sunt necunoscute dreptului intern, dar care nu au aceea\u015fi intensitate sau nu se produce cu aceea\u015fi frecven\u0163\u0103 statistic\u0103. \u00cen rest este destul de \u00eendoielnic ca el s\u0103 tind\u0103 c\u0103tre dreptul intern. \u00cen realitate, el evolueaz\u0103 conform logicii sale interne \u015fi g\u0103se\u015fte \u00een no\u0163iunea de suveranitate un factor esen\u0163ial de diferen\u0163iere.<\/span><\/p>\n

10. Negarea dreptului interna\u0163ional<\/strong><\/span><\/p>\n

Obiec\u0163iile comune ridicate \u00eempotriva dreptului interna\u0163ional deriv\u0103 dintr-o concep\u0163ie general\u0103 de drept. Dreptul constituie o serie de reguli obligatorii. Dar, pentru a fi complet, o defini\u0163ie a dreptului ar trebui s\u0103 indice \u00een plus \u015fi modalitatea de a face acele norme, efectiv obligatorii. Imediat dup\u0103 aceea, societatea de drept trebuie s\u0103 posede o organiza\u0163ie care s\u0103 cuprind\u0103 autorit\u0103\u0163i superioare: un legislator care stabile\u015fte regula de drept, un judec\u0103tor care rezolv\u0103 diferendele legate de aplicarea regulilor \u015fi un jandarm care sanc\u0163ioneaz\u0103 viol\u0103rile acestor reguli, la nevoie chiar prin constr\u00e2ngeri materiale.<\/span><\/p>\n

Existen\u0163a acestor institu\u0163ii superioare c\u00e2t \u015fi a constr\u00e2ngerii materiale joac\u0103 un rol at\u00e2t de decisiv \u00een via\u0163a dreptului, \u00eenc\u00e2t ele se \u00eensereaz\u0103 \u00een defini\u0163ia acestuia, din care ele fac parte integrant\u0103. Astfel, \u00een cadrul Statului, dreptul intern este „drept” pentru c\u0103 statul este o societate institu\u0163ionalizat\u0103, dotat\u0103 cu o organiza\u0163ie juridic\u0103 superioar\u0103 indivizilor \u015fi distinct\u0103 de ei.<\/span><\/p>\n

De la aceste premize tragem concluzia c\u0103 existen\u0163a dreptului interna\u0163ional este condi\u0163ionat\u0103 de existen\u0163a unei organiza\u0163ii suprastatale a societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale. Ori, o asemenea organiza\u0163ie este complet incompatibil\u0103 cu suveranitatea statului. Nu poate exista deci, \u015fi de fapt nici nu exist\u0103 \u00een societatea interna\u0163ional\u0103 nici legislator, nici judec\u0103tor \u015fi nici jandarm. \u00cen lipsa acestei trinit\u0103\u0163i necesare, dreptul interna\u0163ional nu ar fi dec\u00e2t un mit.<\/span><\/p>\n

11. Natura dreptului interna\u0163ional. <\/strong><\/span><\/p>\n

F\u0103r\u0103 drept interna\u0163ional, ar fi via\u0163a interna\u0163ional\u0103 complet anarhic\u0103? Uni\u0163i \u00een motiva\u0163iile lor, negatorii s-au separat \u00een fa\u0163a acestei \u00eentreb\u0103ri. C\u00e2\u0163iva autori nu dau \u00eenapoi \u00een fa\u0163a perspectivei anarhiei. \u00cen calitate de discipoli ai lui Hobbes \u015fi Spinoza, ei \u00eenglobeaz\u0103 societatea interna\u0163ional\u0103 unei societ\u0103\u0163i de natur\u0103 \u015fi raporturile \u00eentre statele suverane unor raporturi de for\u0163\u0103. \u00cen virtutea suveranit\u0103\u0163ii lor, statele pot recurge \u00een mod deliberat la r\u0103zboi. \u00cen loc s\u0103 formuleze reguli de drept stabile, tratatele semnate \u00eentre state nu exprim\u0103 dec\u00e2t reguli de pruden\u0163\u0103 bazate pe starea de moment a raporturilor de for\u0163\u0103 \u00eentre p\u0103r\u0163i \u015fi dureaz\u0103 at\u00e2t timp c\u00e2t se precizeaz\u0103 \u00een tratat. Orice stat poate abroga \u00een mod unilateral tratatele devenite contrare intereselor sale, dac\u0103, dispune cel pu\u0163in de for\u0163a necesar\u0103 de a-\u015fi impune decizia.<\/span><\/p>\n

C\u0103tre finele secolului XIX, germanul Adolf Lasson era reprezentatul cel mai cunoscut al acestui curent de opinie, fapt ce coincide \u00een mod bizar cu conceptul rela\u0163iilor \u00eentre monarhii absolu\u0163i ai fostelor regimuri. Cu pu\u0163in \u00eenainte de declan\u015farea celui de al doilea R\u0103zboi Mondial, suedezul Landstedt exprima o opinie similar\u0103. Printre autorii \u015ftiin\u0163ei politice contemporane \u00eei cit\u0103m \u00een special pe Raymond Aron („Pace \u015fi r\u0103zboi \u00eentre na\u0163iuni”) care insist\u0103 pe caracterul normal al violen\u0163ei \u00een rela\u0163iile interna\u0163ionale, \u015fi pe Hans J. Morgenthau, care constata \u015fi el la r\u00e2ndul s\u0103u, fragilitatea tratatelor.<\/span><\/p>\n

Au ap\u0103rut \u015fi teze moderne: pentru polonezul Gumplo Wicz, \u00een rela\u0163iile lor pacifiste, statele observ\u0103 doar un ansamblu de forme, iar pentru englezul John Austin, „dreptul interna\u0163ional” se reduce la reguli de moral\u0103 interna\u0163ional\u0103 sau de curtoazie interna\u0163ional\u0103 c\u0103rora le lipse\u015fte caracterul juridic obligatoriu, care sunt pozitive \u00een sensul c\u0103 ele se aplic\u0103 \u00een fapt a\u015fa cum sunt \u015fi nu cum ar trebui s\u0103 fie. \u00cen Germania, Binder \u00eei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea p\u0103rerea \u015fi ad\u0103uga ideea existen\u0163ei mesajelor interna\u0163ionale n\u0103scute dintr-o practic\u0103 constant\u0103.<\/span><\/p>\n

12. Dreptul interna\u0163ional redus la dreptul public extern al statului<\/strong><\/span><\/p>\n

Un loc important trebuie rezervat unei alte categorii de negatori. Contrar predecesorilor, ei recunosc c\u0103 rela\u0163iile interna\u0163ionale sunt bine reglate de regulile juridice. Numai c\u0103, \u00een loc s\u0103 constituie un drept interna\u0163ional propriu-zis, aceste reguli fac parte din dreptul statului ca drept public aplicat rela\u0163iilor sale externe. Dreptul public statal se subdivizeaz\u0103 astfel \u00een dou\u0103 ramuri: dreptul public intern \u015fi dreptul public extern, cel din urm\u0103 fiind tocmai dreptul interna\u0163ional. \u00cen plus, s-a precizat c\u0103 acest drept public extern al Statului nu este dec\u00e2t un aspect al dreptului s\u0103u constitu\u0163ional. \u00centr-adev\u0103r acesta este cel care determin\u0103 autorit\u0103\u0163ile statale av\u00e2nd competen\u0163a \u00een a reprezenta statul \u00een raporturile sale cu celelalte state.<\/span><\/p>\n

La fel pentru regulile c\u0103rora le sunt supuse rela\u0163iile interna\u0163ionale fiind stabilite prin procedura tratatelor, vom g\u0103si \u00een dreptul constitu\u0163ional intern dispozi\u0163iile ce desemneaz\u0103 autorit\u0103\u0163ile statale \u00eens\u0103rcinate cu \u00eencheierea acestor tratate \u015fi traseaz\u0103 procedurile de urmat, pentru a face pe acestea din urm\u0103 obligatorii (ratificare). Astfel, dup\u0103 Albert Zorn, „dreptul oamenilor nu este juridic de drept, dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care el devine drept constitu\u0163ional”. Astfel, nu vor fi at\u00e2tea drepturi publice extern c\u00e2te state exist\u0103 \u00een lume, din fericire, pentru c\u0103 dac\u0103 ar fi a\u015fa, aceasta ar echivala \u00een mod evident cu nega\u0163ia dreptului interna\u0163ional ca drept unic, distinct de dreptul statal.<\/span><\/p>\n

<\/em>13. Existen\u0163a dreptului interna\u0163ional<\/strong><\/span><\/p>\n

Dovada cea mai evident\u0103 \u015fi probabil cea mai conving\u0103toare a existen\u0163ei dreptului interna\u0163ional este furnizat\u0103 de observarea, chiar superficial\u0103, a vie\u0163ii \u015fi a rela\u0163iilor interna\u0163ionale: dreptul interna\u0163ional exist\u0103 pentru c\u0103 statele, oamenii politici, curentele de opinie, organiza\u0163iile interna\u0163ionale guvernamentale sau nu, \u00eel recunosc \u015fi \u00eel invoc\u0103, \u015fi pentru c\u0103 ar fi complet de neconceput ca at\u00e2t de mul\u0163i oameni consacr\u0103 at\u00e2t timp, energie, inteligen\u0163\u0103 \u015fi uneori bani, \u00een urm\u0103rirea unei himere.<\/span><\/p>\n

Guvernele, \u00een mod special, \u0163in cont de dreptul interna\u0163ional \u2013 ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 neap\u0103rat c\u0103 \u00eel \u015fi respect\u0103; dar aceasta este o cu totul alt\u0103 problem\u0103. Guvernele creeaz\u0103 consilii \u2013 \u00een special prin \u00eenfiin\u0163area Direc\u0163iei afacerilor juridice \u00een cadrul Ministerului Afacerilor Externe \u2013 \u00een scopul de a determina conduita de urmat fie pentru a pune \u00een practic\u0103 preceptele sale, fie pentru a le interpreta \u00een modul cel mai avantajos posibil, fie pentru a se ap\u0103ra \u00eempotriva acuza\u0163iilor ce le sunt aduse, fie pentru a modifica regulile sau a crea altele noi. A\u015fa cum a remarcat G. de Lacharri\u00e8re, statele au o „Politic\u0103 juridic\u0103 extern\u0103”, la fel cum au \u015fi o politic\u0103 extern\u0103 \u00een domeniile militar, economic sau cultural, adic\u0103 „o politic\u0103 despre drept \u015fi nu neap\u0103rat determinat\u0103 de c\u0103tre drept”; Statele \u00eencearc\u0103 deci s\u0103 ac\u0163ioneze asupra lui \u015fi s\u0103-l utilizeze cu cel mai bun randament \u00een interesul lor na\u0163ional.<\/span><\/p>\n

Dreptul interna\u0163ional este un drept pozitiv, pentru c\u0103 este recunoscut ca atare de c\u0103tre state, at\u00e2t de cele supuse primului \u015fef, de c\u0103tre judec\u0103tori na\u0163ionali \u015fi interna\u0163ionali, c\u00e2t \u015fi de statele care trebuie s\u0103 asigure aplicarea sa. Statele recunosc de manier\u0103 diferit\u0103 supunerea lor \u00een fa\u0163a dreptului interna\u0163ional, fie c\u0103 e vorba de dreptul cutumiar sau de cel conven\u0163ional.<\/span><\/p>\n

Recunoa\u015fterea prin Constitu\u0163iile statelor. Aproape toate Constitu\u0163iile elaborate dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul celui de al doilea R\u0103zboi Mondial, \u00een perioada de plin av\u00e2nt a dreptului interna\u0163ional, au adoptat aceast\u0103 recunoa\u015ftere, la fel \u015fi \u00een cazul Rom\u00e2niei dup\u0103 1989.<\/span><\/p>\n

De o manier\u0103 general\u0103, \u00een cadrul dezbaterilor diplomatice, statele \u00eencearc\u0103 mere s\u0103-\u015fi \u00eent\u0103reasc\u0103 pozi\u0163iile sprijinindu-se pe argumente bazate pe reguli de drept interna\u0163ional. \u00cen cadrul ministerelor Afacerilor Externe din aproape toate statele lumii (inclusiv socialiste), exist\u0103 c\u00e2te o direc\u0163ie a afacerilor juridice.<\/span><\/p>\n

Participarea la organiza\u0163iile interna\u0163ionale \u015fi mai ales la O.N.U. obliga\u0163ia principal\u0103 pe care toate organiza\u0163iile interna\u0163ionale impun membrilor lor, este respectul dreptului interna\u0163ional. La 18 septembrie 1934 c\u00e2nd U.R.S.S. a fost admis\u0103 la Societatea Na\u0163iunilor, puterile occidentale au tras concluzia \u00eencurajant\u0103 c\u0103 U.R.S.S. accept\u0103 s\u0103 se conformeze dreptului interna\u0163ional existent \u00eenainte de na\u015fterea sa ca stat. Preambulul Pactului preciza c\u0103 este important „s\u0103 se observe \u00een mod riguros prescrip\u0163iile dreptului interna\u0163ional, recunoscute de acum \u00eenainte ca fiind reguli efective de conduit\u0103 a guvernelor”.<\/span><\/p>\n

Ast\u0103zi, \u00een preambulul Cartei Na\u0163iunilor Unite, „popoarele Na\u0163iunilor Unite” spun c\u0103 sunt hot\u0103r\u00e2te s\u0103 „creeze condi\u0163iile necesare men\u0163inerii justi\u0163iei \u015fi a respectului pentru obliga\u0163iile n\u0103scute din tratate sau din alte izvoare de drept interna\u0163ional”. Primul articol, paragraful I al C\u0103r\u0163ii specific\u0103 c\u0103 unul din scopurile O.N.U. este men\u0163inerea p\u0103cii \u015fi securit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale, realiz\u00e2nd „prin mijloace pacifiste, conform principiilor de justi\u0163ie \u015fi drept interna\u0163ional, medierea sau reglarea diferendelor”. \u00cen plus, articolul 4 cere ca statele care solicit\u0103 s\u0103 fie admise s\u0103 se angajeze \u00een actul lor de candidatur\u0103 s\u0103 accepte „obliga\u0163iile prezentei Carte”. Acceptarea acestor obliga\u0163ii de c\u0103tre 190 State membre c\u00e2te num\u0103r\u0103 \u00een prezent O.N.U., echivaleaz\u0103 cu recunoa\u015fterea quasi-universal\u0103 a dreptului interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

14. Aplicarea efectiv\u0103 a dreptului interna\u0163ional<\/strong> de c\u0103tre tribunale na\u0163ionale este fondat\u0103 pe recunoa\u015fterea direct\u0103 a statelor respective de a c\u0103ror putere \u0163in. Dac\u0103 Constitu\u0163ia \u0163\u0103rii lor nu furnizeaz\u0103 o baz\u0103 juridic\u0103 scris\u0103 ac\u0163iunii tribunalului, atunci ele caut\u0103 aceast\u0103 baz\u0103 juridic\u0103 \u00een regula de origine aglo-saxon: „Interna\u0163ional law is a part of the law of the land”, considerat\u0103 demult timp deja ca o regul\u0103 cutumiar\u0103 cu valoare constitu\u0163ional\u0103 universal acceptat\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen ceea e prive\u015fte tribunalele interna\u0163ionale, ele au fost constituite exact \u00een scopul de a aplica dreptul interna\u0163ional. Conven\u0163iile de la Haga asupra rezolv\u0103rii pacifiste a conflictelor interna\u0163ionale din 1899 (art.15) \u015fi din 1907 (art.37) spun c\u0103: „Arbitrajul are ca obiect rezolvarea litigiilor \u00eentre state de c\u0103tre judec\u0103tor pe baza respect\u0103rii dreptului”. \u00cen sentin\u0163a dat\u0103 pe 13 octombrie 1922 \u00een afacerea „reclama\u0163ii norvegiene \u00eempotriva U.S.A.”, Curtea permanent\u0103 de arbitraj declar\u0103 c\u0103 ea „e liber\u0103 s\u0103 verifice dac\u0103 legile U.S.A. sunt conforme cu tratatele \u00eencheiate de U.S.A., sau cu principiile bine stabilite de drept interna\u0163ional, inclusiv dreptul cutumiar”. Pe de alt\u0103 parte, articolul 38 din Statutul Cur\u0163ii Interna\u0163ionale de Justi\u0163ie specific\u0103 c\u0103 misiunea acesteia „este de a regla conform dreptului interna\u0163ional orice diferend care i se aduce la cuno\u015ftin\u0163\u0103”. De\u015fi aceast\u0103 precizare nu figura \u00een statutul fostului C.P.J.I. se g\u0103seam acolo totu\u015fi \u015fi alte dispozi\u0163ii foarte clare, spre exemplu articolul 2 (confirmat de statutul actual) conform c\u0103ruia judec\u0103torii de la Curte trebuie s\u0103 posede „o competen\u0163\u0103 notorie \u00een drept interna\u0163ional”. \u00cen consecin\u0163\u0103, nu exist\u0103 nici m\u0103car o singur\u0103 decizie a celor dou\u0103 \u00eenalte Cur\u0163i Inten\u0163ionale care s\u0103 nu aminteasc\u0103 explicit sau implicit caracterul obligatoriu al dreptului interna\u0163ional (conven\u0163ional sau cutumiar) \u00een fa\u0163a statelor.<\/span><\/p>\n

Din pozitivitatea dreptului interna\u0163ional putem trage o concluzie de baz\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte dezbaterea ce a divizat doctrina. Chiar dac\u0103 aceast\u0103 pozitivitate nu a dezarmat to\u0163i negatorii s\u0103i \u00een planul juridic, ea \u00eenl\u0103tur\u0103 definitiv orice baz\u0103 a obiec\u0163iilor lor. Ra\u0163ionamentul teoretic \u00eenv\u0103\u0163\u0103mintele practicii.<\/span><\/p>\n

15. Particularit\u0103\u0163ile dreptului interna\u0163ional <\/strong><\/span><\/p>\n

Se poate evoca absen\u0163a legislatorului \u00een societatea interna\u0163ional\u0103 numai dac\u0103 avem asupra acestei institu\u0163ii o viziune „internist\u0103”, rigid\u0103 \u015fi restrictiv\u0103. E adev\u0103rat c\u0103 nu exist\u0103 organ specializat \u00een editarea normelor; dar, ca \u00een orice ordine juridic\u0103, normele interna\u0163ionale fac obiectul unui proces formal de elaborare \u00een care intervin deopotriv\u0103 statele \u00een principal c\u00e2t \u015fi autorii \u015fi destinatarii principali ai acestor reguli (la fel ca pentru dreptul intern unde p\u0103r\u0163ile unui contact sunt \u015fi autori \u015fi destinatari). Este ceea ce G. Scelle numea „dedublare func\u0163ional\u0103” a statului, apelativ imperfect dup\u0103 el, din cauz\u0103 „caren\u0163ei institu\u0163ionale” a societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale.<\/span><\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, a\u015fa cum au observat autorii pozitivi\u015fti clasici, nici istoria, nici sociologia nu confirm\u0103 concomiten\u0163a \u00eentre drept pe de-o parte \u015fi legislator \u015fi judec\u0103tor de cealalt\u0103 parte. \u00cen orice societate, dreptul cutumiar exist\u0103 \u00eenaintea dreptului scris. \u00cen lipsa unui legislator instituit, societ\u0103\u0163ile primitive erau supuse unui drept cutumiar ie\u015fit direct din gruparea social\u0103 \u015fi recunoscut de c\u0103tre aceasta. Aceste constat\u0103ri se aplic\u0103 societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale. Diferitele state care o compun, supuse fiind regulilor de drept ca \u015fi \u00een colectivit\u0103\u0163ile primitive, particip\u0103 \u00eempreun\u0103 la elaborarea lor \u015fi nu au deloc nevoie de a institui un legislator. \u00cen rest, dreptul feudal, nu reie\u015fea dintr-un anume organ superior, ci din pactele \u00eencheiate \u00eentre suverani \u015fi vasali.<\/span><\/p>\n

Argumentele negatorilor dreptului interna\u0163ional \u00een leg\u0103tur\u0103 cu problematica, sanc\u0163iunilor sunt foarte contradictorii: pentru unii, inexisten\u0163a dreptului oamenilor \u0163ine de absen\u0163a mecanismelor represive \u00een sfera interna\u0163ional\u0103, pentru al\u0163ii, aceast\u0103 absen\u0163\u0103 reiese din contr\u0103, din faptul c\u0103 rela\u0163iile interna\u0163ionale nu cunosc dec\u00e2t legea celui mai puternic \u015fi sunt deci exclusiv bazate pe raporturi de for\u0163\u0103. Sunt deci teze opuse \u015fi la extreme, dar nici una nu este conving\u0103toare: chiar dac\u0103 ambele con\u0163in un s\u00e2mbure de adev\u0103r, ambele sunt lipsite de pertinen\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte a doua tez\u0103 – primatul for\u0163ei \u00een rela\u0163iile interna\u0163ionale \u2013 este adev\u0103rat c\u0103 raporturile de for\u0163\u0103 constituie elementul dominant al vie\u0163ii interna\u0163ionale. Dar acest lucru nu contravine nu nimic existen\u0163ei unei ordini juridice. Ba chiar dimpotriv\u0103, a\u015fa cum arat\u0103 autorii marxi\u015fti, orice drept este reflexul unor raporturi de for\u0163\u0103. Destul de bine ascuns\u0103 pe plan intern datorit\u0103 caracterului „poli\u0163ienesc” al societ\u0103\u0163ii na\u0163ionale, aceast\u0103 eviden\u0163\u0103 apare mult mai clar \u00een sfera interna\u0163ional\u0103, dar aceast\u0103 nu aduce nici o diferen\u0163\u0103 de nuan\u0163\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 ordini juridice: dreptul este, \u015fi \u00eentr-un caz \u015fi cel\u0103lalt, expresia echilibrului existent, la un moment dat, \u00eentre for\u0163ele prezente.<\/span><\/p>\n

Argumentul bazat pe „inexisten\u0163a sanc\u0163iunii” este la prima vedere \u015fi mai st\u00e2njenitor. Aplicat societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale tradi\u0163ionale, el nu se mai aplica deloc: descentraliz\u0103rii normative, \u00eei corespundea descentralizarea sanc\u0163iunii. Respectarea dreptului era asigurat\u0103 chiar de c\u0103tre statele implicate, de care Kelsen spunea c\u0103 recurg\u00e2nd la represalii sau la r\u0103zboi, statele ac\u0163ionau prin delegarea ordinii juridice interna\u0163ionale (ceea ce r\u0103m\u00e2ne totu\u015fi o viziune optimist\u0103 asupra lucrurilor, respectul dreptului fiind mai degrab\u0103 un pretext dec\u00e2t un obiectiv al conflictelor armate).<\/span><\/p>\n

El nu se mai aplic\u0103 a\u015fa \u00een zilele noastre: limitarea recurgerii la for\u0163\u0103 \u00een rela\u0163iile interna\u0163ionale interzice, \u00een principiu, statelor s\u0103-\u015fi fac\u0103 singure dreptate; \u00een paralel, societatea interna\u0163ional\u0103 a promovat un sistem coerent de securitate colectiv\u0103, centrat \u015fi axat pe O.N.U. care beneficiaz\u0103 \u00een principiu de monopolul total asupra competen\u0163elor \u00een ceea ce prive\u015fte recurgerea la constr\u00e2ngere acest lucru realiz\u00e2ndu-se prin for\u0163ele militare pe care statele le pun la dispozi\u0163ia O.N.U. Dar mai este ceva. Ne putem pune \u00eentr-adev\u0103r \u00eentreb\u0103ri asupra pertinen\u0163ei problematicii sanc\u0163iunilor, pentru a r\u0103spunde \u00eentreb\u0103rilor asupra existen\u0163ei dreptului interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

Aplicarea sanc\u0163iunii este condi\u0163ia eficacit\u0103\u0163ii dreptului, nu a existen\u0163ei sale. Anumite ramuri ale dreptului intern, \u015fi mai ales dreptul constitu\u0163ional, sunt adeseori lipsite de sanc\u0163iuni, chiar c\u00e2nd nimeni nu contest\u0103 caracterul lor juridic. La fel este \u015fi \u00een cazul dreptului oamenilor. \u00cen mod contrar a ceea ce se sus\u0163ine c\u00e2teodat\u0103, nu sanc\u0163iunea – represiune este simbolul dreptului, ci „sentimentul de obligativitate” pe care \u00eel resimt destinatarii regulilor de drept, \u00een mod distinct de orice judecat\u0103 de valoare.<\/span><\/p>\n

<\/em>16. Raporturi \u00eentre ordinea juridic\u0103 interna\u0163ional\u0103 \u015fi intern\u0103 <\/strong><\/span><\/p>\n

Raporturile \u00eentre cele dou\u0103 sisteme juridice pot fi v\u0103zute sub unghiul material \u00een ceea ce prive\u015fte reparti\u0163ia materiilor \u00eentre cele dou\u0103 ordini juridice. Din punct de vedere formal, diferen\u0163ele evidente \u00een procedurile de elaborare \u015fi de aplicare a normelor interna\u0163ionale pe de o parte \u015fi a normelor interne pe de alt\u0103 parte, fac s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m de existen\u0163a unei eventuale ierarhii \u00eentre aceste norme, de posibilitatea unei autorit\u0103\u0163i dintr-o alt\u0103 ordine juridic\u0103, sau de obliga\u0163ia ei de a fi aplicat\u0103. Aceast\u0103 abordare formulat\u0103 trebuie privilegiat\u0103 aici \u00een m\u0103sura \u00een care solu\u0163iile aduse au o inciden\u0163\u0103 direct\u0103 asupra regimului izvoarelor de drept interna\u0163ional (tratate, cutume), asupra modalit\u0103\u0163ilor de procedur\u0103 contencioas\u0103 interna\u0163ional\u0103) asupra regimului responsabilit\u0103\u0163ilor interna\u0163ionale, asupra oric\u0103ror chestiunii fundamentale din punct de vedere teoretic.<\/span><\/p>\n

Prin r\u0103spunsurile date de doctrin\u0103 acestor probleme, se contureaz\u0103 sensul unei evolu\u0163ii progresive c\u0103tre un drept de subordonare, \u00een favoarea unei anumite ierarhiz\u0103ri a dreptului interna\u0163ional \u015fi a drepturilor na\u0163ionale, dar \u015fi c\u0103tre o ordine juridic\u0103 mai institu\u0163ionalizat\u0103, mai \u201esanc\u0163ionat\u0103\u201d.<\/span><\/p>\n

\u00cen situa\u0163ia actual\u0103, subordonarea ordinilor juridice na\u0163ionale dreptului interna\u0163ional, nu este numai imperfect\u0103, ci este contestat\u0103 \u00een principiu de c\u0103tre to\u0163i cei ce recuz\u0103 sensul unei asemenea evolu\u0163ii. Nu este deci de mirare c\u0103 pozi\u0163iile sunt divergente asupra acestui punct de vedere, \u00een leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu pozi\u0163iile contrastante ale autorilor aspra naturii \u015fi fundamentului dreptului interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, doctrina care refuz\u0103 s\u0103 accepte unitatea diverselor ordini juridice ar putea da dovad\u0103 de o mare indiferen\u0163\u0103 \u00een fa\u0163a problematicii ierarhiei normelor interne \u015fi interna\u0163ionale, recuz\u00e2nd existen\u0163a problemei \u015fi utilitatea \u00eentreb\u0103rii. \u00cen mod invers, succesul abord\u0103rii moniste a fost legat de \u00eencercarea de a impune dreptul interna\u0163ional, solu\u0163ie ce nu putea fi ap\u0103rat\u0103 dec\u00e2t prin impunerea \u00een prealabil a unit\u0103\u0163ii fundamentale a diverselor ordini juridice.<\/span><\/p>\n

17. Unitatea sau dualitatea ordinilor juridice<\/strong><\/span><\/p>\n

Pentru unii, dreptul interna\u0163ional este de aceea\u015fi natur\u0103 ca \u015fi dreptul intern: \u00eentre ele nu exist\u0103 dec\u00e2t o diferen\u0163\u0103 de grad indiscutabil, at\u00e2t sunt de evidente imperfec\u0163iunile tehnice ale dreptului interna\u0163ional \u00een raport cu drepturile statelor. Lumea juridic\u0103 este cu adev\u0103rat unitar\u0103, pentru c\u0103 dreptul este unul singur: o dubl\u0103 defini\u0163ie a dreptului este de neconceput. Partizanii acestei teze au fost denumi\u0163i \u00een mod tradi\u0163ional, moni\u015fti.<\/span><\/p>\n

Partizanii dualismului \u00ee\u015fi bazeaz\u0103 convingerile pe diferen\u0163ele fundamentale pe care ei le observ\u0103 \u00eentre dreptul interna\u0163ional \u015fi dreptul intern, diferen\u0163e care \u00eei fac ireductibili unul altuia. Dintr-o perspectiv\u0103 extern\u0103, sunt dou\u0103 ordini juridice „diferite una alteia” care nu au puncte de contact, dec\u00e2t responsabilitatea interna\u0163ional\u0103. Ori, acest element de drept interna\u0163ional nu intervine cu nimic \u00een validitatea normelor de drept intern, conform acestui drept intern.<\/span><\/p>\n

Teoria monist\u0103 sus\u0163ine c\u0103 dreptul interna\u0163ional intr\u0103 \u00een mod direct \u00een ordinea juridic\u0103 a statelor pentru c\u0103 raport\u0103rile lor sunt raporturi de \u00eentrep\u0103trundere, posibile datorit\u0103 apartenen\u0163ei lor la un sistem unic bazat pe densitatea subiec\u0163ilor (indivizi) \u015fi izvoarelor de drept (un fundament „obiect” \u015fi nu proceduri pun\u00e2nd \u00een practic\u0103 voin\u0163a statelor).<\/span><\/p>\n

\u0162in\u00e2nd cont de aceste postulate, nimic nu se opune faptului c\u0103 dreptul interna\u0163ional gireaz\u0103 raporturile juridice ale indivizilor. De asemenea, este inutil, sau cel pu\u0163in ambiguu, s\u0103 se stabileasc\u0103 proceduri proprii dreptului intern pentru a se asigura aplicarea normelor interna\u0163ionale \u00een ordinea intern\u0103: partizanii monismului recuz\u0103 orice „recep\u0163ie” formal\u0103 a normelor interna\u0163ionale \u00een ordinile juridice interne. \u00cen fine, pentru c\u0103 exist\u0103 o „\u00eentrep\u0103trundere” a dou\u0103 ordini juridice, pot ap\u0103rea situa\u0163ii de conflict; este deci imperativ \u015fi necesar \u015fi posibil s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 \u00een unul sau cel\u0103lalt sistem de reguli solu\u0163ia acestor incompatibilit\u0103\u0163i \u00eentre norme.<\/span><\/p>\n

Pentru partizanii dualismului, nu pot exista conflicte \u00eentre normele referitoare la cele dou\u0103 ordini, intern\u0103 \u015fi interna\u0163ional\u0103. Aceste norme nu au acela\u015fi obiect, ele nu reglementeaz\u0103 acelea\u015fi raporturi sociale. O asemenea situa\u0163ie nu este nici imposibil\u0103, nici ilogic\u0103, nici \u015focant\u0103, deoarece normele interne se aplic\u0103 exclusiv \u00een cadrul statului \u015fi nu p\u0103r\u00e2nd \u00een calitate de norm\u0103, \u00een ordinea juridic\u0103 interna\u0163ional\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen al doilea r\u00e2nd, comunic\u0103rile \u00eentre cele dou\u0103 ordini juridice nu se pot face dec\u00e2t \u00een virtutea procedurilor proprii fiec\u0103rei ordini juridice \u015fi prin transformarea unei norme caracteristice unei ordini juridice \u00eentr-o alt\u0103 norm\u0103, caracteristic\u0103 celeilalte ordini.<\/span><\/p>\n

\u00cen fine, subiec\u0163ii de drept nu pot fi aceia\u015fi \u00een cele dou\u0103 ordini juridice. Fiecare are un c\u00e2mp de aplica\u0163ie bine delimitat, unul raporturilor interstatale, cel\u0103lalt raporturilor interindividuale. Dreptul interna\u0163ional nu poate gira rela\u0163iile \u00eentre indivizi \u00een cadrul intern.<\/span><\/p>\n

Pe c\u00e2t de u\u015for este s\u0103 vedem implica\u0163iile acestei controverse asupra ordinii juridice interne, pe at\u00e2t este delicat s\u0103 tran\u015f\u0103m \u00een favoarea uneia sau celeilalte teza din perspectiva raporturilor interna\u0163ionale. Dreptul interna\u0163ional trateaz\u0103 cu indiferen\u0163\u0103 implica\u0163iile acestor dezbateri, cu at\u00e2t mai mult c\u0103 liniile de demarca\u0163ie \u00een problemele tehnice str\u0103bat \u015fi categoria moni\u015ftilor, c\u00e2t \u015fi delimiteaz\u0103 pe duali\u015fti de moni\u015fti. Indiferen\u0163a \u00een primul r\u00e2nd fa\u0163\u0103 de proceduri interne de „recep\u0163ie” a normelor interna\u0163ionale, ceea este compatibil\u0103 cu abordarea dualist\u0103, ca \u015fi cu tezele moniste, chiar dac\u0103 justific\u0103rile nu sunt acelea\u015fi. Cele dou\u0103 abord\u0103ri nu ajung la concluzii foarte divergente asupra c\u00e2mpului de aplica\u0163ie a dreptului interna\u0163ional, respectiv dreptului interni; exist\u0103 un destul de larg consens \u00een ceea ce prive\u015fte \u00eentinderea „domeniului rezervat” statului, adic\u0103 asupra materiilor relevate de reglement\u0103rile na\u0163ionale. La fel, majoritatea teoriilor moniste se reg\u0103sesc cu partizanii duali\u015fti \u00een eforturile lor de a limita efectul direct \u015fi invocarea direct\u0103 a normelor interna\u0163ionale \u00een ordinea intern\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/em>18. Ierarhia normelor interne \u015fi interna\u0163ionale<\/strong><\/span><\/p>\n

\u00cen mod logic, problema nu se poate pune dec\u00e2t dac\u0103 se admite teza unit\u0103\u0163ii celor dou\u0103 ordini juridice, altfel spus, dac\u0103 se recuz\u0103 abordarea dualist\u0103. Totu\u015fi, nici o abordare nu poate face abstrac\u0163ie de realitatea conflictelor \u00eentre norme. Duali\u015ftii vor \u00eencerca s\u0103 le rezolve fie \u00een cadrul dreptului interna\u0163ional \u2013 dac\u0103 acesta este pertinent, de exemplu un litigiu interstatal, fie \u00een cadrul dreptului intern, de exemplu c\u00e2nd problema se pune \u00een fa\u0163a unei jurisdic\u0163ii na\u0163ionale. Riscul este s\u0103 se ajung\u0103 la solu\u0163ii divergente primordialitatea dreptului interna\u0163ional nefiind admis\u0103 dec\u00e2t \u00eentr-o perspectiv\u0103 interna\u0163ional\u0103.<\/span><\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, partizanii monismului sunt divergen\u0163i \u00een concluziile lor asupra problemei ierarhiei \u00eentre dreptul interna\u0163ional \u015fi dreptul intern. Diversitatea tezelor moniste este at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t nu putem spune c\u0103 ele converg spre primatul dreptului interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

Teoriile abandonate ast\u0103zi de c\u0103tre majoritatea doctrinei, care reduceau dreptul interna\u0163ional la „drept public extern al statului”, afirmau superioritatea dreptului intern asupra dreptului interna\u0163ional. O asemenea solu\u0163ie conduce la negarea dreptului interna\u0163ional \u015fi, dac\u0103 este pus\u0103 vreodat\u0103 \u00een practic\u0103 de c\u0103tre regimurile na\u0163ionaliste, ea nu g\u0103se\u015fte nici un sprijin \u00een jurispruden\u0163a interna\u0163ional\u0103, nici m\u0103car \u00een practica interstatal\u0103.<\/span><\/p>\n

Pentru fondatorii „teoriei pure a dreptului” (H. Kelsen), problema nu are o solu\u0163ie imperativ\u0103: este logic posibil s\u0103 fie luat ca punct de vedere at\u00e2t postulatul primatului dreptului intern, c\u00e2t \u015fi primatul dreptului interna\u0163ional. Dac\u0103 el \u00eensu\u015fi s-a realizat celui de al doilea postulat, a f\u0103cut-o pe o baz\u0103 pragmatic\u0103, \u00een scopul de a garanta pozitivismul dreptului interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

Toat\u0103 doctrina obiectivist\u0103 afirm\u0103 primordialitatea dreptului interna\u0163ional \u00een fa\u0163a dreptului intern. Pentru G. Scelle, \u00eentr-adev\u0103r, monismul juridic este consecin\u0163a monismului „intersocial”, \u015fi primatul interna\u0163ional, consecin\u0163a ierarhiei ordinilor, „orice norm\u0103 intersocial\u0103 primeaz\u0103 \u00een fa\u0163a oric\u0103rei norme interne \u00een contradic\u0163ie cu ea, o modific\u0103 sau o abrog\u0103 ipso-facto”.<\/span><\/p>\n

Dintr-o perspectiv\u0103 interna\u0163ionalist\u0103, chestiunea nu se pune \u00een discu\u0163ie \u015fi este de ajuns s\u0103 facem apel la C.I.J. \u201epe principiul fundamental \u00een dreptul interna\u0163ional de preponderen\u0163\u0103 a acestuia asupra dreptului intern\u201d. Practica diplomatic\u0103 ca \u015fi jurispruden\u0163a interna\u0163ional\u0103 \u015fi chiar \u015fi jurispruden\u0163a na\u0163ional\u0103 din ce \u00een ce mai des, postuleaz\u0103 c\u0103 – \u00een ciuda tuturor viol\u0103rilor dreptului comise de state – dreptul interna\u0163ional nu poate exista f\u0103r\u0103 s\u0103 fie afirmat primatul s\u0103u \u00een fa\u0163a drepturilor na\u0163ionale, Vom \u00eent\u00e2lni numeroase ilustr\u0103ri ale consecin\u0163elor acestui principiu.<\/span><\/p>\n

Trebuie totu\u015fi s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 dreptul interna\u0163ional general prezint\u0103 at\u00e2tea lacune de fond, de proceduri de colaborare \u015fi de control al respect\u0103rii dreptului, \u00eenc\u00e2t principala sanc\u0163iune de drept r\u0103m\u00e2ne responsabilitatea interna\u0163ional\u0103 a statului, atunci c\u00e2nd acesta adopt\u0103 reguli contrare angajamentelor sale interna\u0163ionale. Efectul „direct” al dreptului interna\u0163ional nu conduce dec\u00e2t \u00een mod excep\u0163ional la o recunoa\u015ftere a ilegalit\u0103\u0163ii normei interne, \u015fi eventual, la anularea ei.<\/span><\/p>\n

19. Fundamentul caracterul obligatoriu al dreptului inten\u0163ional<\/strong><\/span><\/p>\n

A c\u0103uta fundamentul dreptului \u00eenseamn\u0103 a se \u00eentreba care este, la originile sale, factorul care explic\u0103 for\u0163a sa obligatorie. Aceast\u0103 \u00eentrebare este pus\u0103 evident, celor care analizeaz\u0103 dreptul. \u00centre ei, acordul este departe de a fi realizat. \u00cen ceea ce prive\u015fte dreptul interna\u0163ional, problema este cu at\u00e2t mai dificil de rezolvat deoarece este vorba de nici mai mult nici mai pu\u0163in g\u0103sirea motivelor pentru care acesta se poate impune \u00een fa\u0163a unor entit\u0103\u0163i suverane cum sunt statele. Un r\u0103spuns satisf\u0103c\u0103tor ar consolida existen\u0163a sa \u015fi ar spori legitimitatea sa.<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 \u00eentrebare are consecin\u0163e practice importante \u015fi se afl\u0103 \u00een centrul unor controverse doctrinale pasionante. Ast\u0103zi, principala delimitare este f\u0103cut\u0103 \u00eentre cei ce caut\u0103 \u00een dreptul \u00eensu\u015fi explica\u0163ia caracterului obligatoriu a regulilor sale \u015fi cei care, recuz\u00e2nd formalismul juridic, sunt de p\u0103rere c\u0103 fundamentul caracterului s\u0103u obligatoriu se afl\u0103 \u00een afara dreptului.<\/span><\/p>\n

Voluntarismul juridic este construit pe baza unei „afirma\u0163ii fundamentale”: regulile de drept sunt produsele voin\u0163ei umane, ele exist\u0103 pentru aceast\u0103 voin\u0163\u0103 \u015fi prin aceast\u0103 voin\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n

Voluntarism \u015fi etatism<\/em> sunt confundate \u00een domeniul juridic. Din combinarea lor rezult\u0103 un sens precis al „pozitivismului juridic<\/em>„: deoarece dreptul este fondat pe voin\u0163a statului, nu exist\u0103 reguli pozitive dec\u00e2t cele fondate pe voin\u0163a statului, cele care au fost \u00een mod expres \u015fi regulat formulate de organele statului \u015fi care au competen\u0163e \u00een a exprima voin\u0163a sa, fie c\u0103 sunt democratic sau autoritar constituite. Altfel spus, criteriul dreptului pozitiv se bazeaz\u0103 , pentru juristul voluntar, pe competen\u0163a organului care \u00eel elaboreaz\u0103 \u015fi pe regularitatea procedurii utilizate \u00een acest scop. Fundamentul dreptului este astfel asociat defini\u0163iei sale institu\u0163ionale, for\u0163a sa obligatorie nu depinde absolut deloc de conformitatea con\u0163inutului s\u0103u cu anumite exigen\u0163e exterioare.<\/span><\/p>\n

\u00centre form\u0103 \u015fi materie, pozitivismul voluntarist alege prima variant\u0103. El nu re\u0163ine dec\u00e2t aspectul formal al dreptului. Desigur, el nu \u00ee\u015fi interzice s\u0103 afirme c\u0103 o anumit\u0103 lege este just\u0103 sau injust\u0103, moral\u0103 sau imoral\u0103, dar el consider\u0103 c\u0103 aceast\u0103 apreciere trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een domeniul extra-juridic \u015fi c\u0103 ea nu poate s\u0103-l conduc\u0103 spre punerea \u00een cauz\u0103 a caracterului juridic obligatoriu al unei reguli „puse” regulamentar.<\/span><\/p>\n

Se ajunge astfel la ultimul caracter \u015fi nu cel mai ne\u00eensemnat al voluntarismului juridic. Voin\u0163a creatoare de drept este neap\u0103rat autonom\u0103. Ea este prin ipotez\u0103 o voin\u0163\u0103 superioar\u0103 \u015fi din moment ce for\u0163a obligatorie a acestui drept nu este subordonat\u0103 con\u0163inutului s\u0103u, ea este superioar\u0103 acestuia. Autonomia acestei voin\u0163e este astfel absolut\u0103.<\/span><\/p>\n

Voluntarismul juridic convine perfect pozitivismului clasic \u00een drept interna\u0163ional, care este construit pe concep\u0163ia absolut\u0103 a suveranit\u0103\u0163ii statului. De la Vattel la Jellineck \u015fi Triepel, p\u0103rerea unanim\u0103 este c\u0103\u00a0 for\u0163a obligatorie a dreptului interna\u0163ional se bazeaz\u0103 pe voin\u0163a statului suveran. Pentru Anzilotti \u015fi Cavaglieri, regulile de drept interna\u0163ional sunt obligatorii pentru c\u0103 ele sunt fondate pe recunoa\u015fterea lor de c\u0103tre state. \u00cen fapt, aceast\u0103 recunoa\u015ftere este un act de liber\u0103 voin\u0163\u0103 a acestor state. Anzilotti spune: „adev\u0103ratul drept interna\u0163ional nu reiese dec\u00e2t din voin\u0163a statelor”.<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 referin\u0163\u0103 la suveranitate plaseaz\u0103 voluntarismul \u00een fa\u0163a unei dileme. \u00cen lipsa unei autorit\u0103\u0163i superioare \u00een ordinea interna\u0163ional\u0103, privat de acest suport institu\u0163ional pe care el se sprijin\u0103 pentru a forma caracterul obligatoriu al dreptului intern, cum poate el s\u0103 explice cu un stat suveran poate s\u0103 se oblige singur, numai \u015fi doar prin voin\u0163a sa? Voluntari\u015ftii au insistat totu\u015fi \u00een teza lor pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103 o justifice.<\/span><\/p>\n

20. Teoria auto-limit\u0103rii statului<\/strong><\/span><\/p>\n

Pentru Jellineck, \u00een ordinea interna\u0163ional\u0103, statul nu poate fi subordonat nici unei alte autorit\u0103\u0163i, voin\u0163a sa care este suveran\u0103 este singura ce poate de na\u015ftere dreptului interna\u0163ional. Totu\u015fi, facultatea de auto-determinare pe care statul o relev\u0103 din suveranitatea sa, cuprinde de asemenea \u015fi calitatea de auto-limitare \u00een virtutea c\u0103reia el se poate ata\u015fa prin voin\u0163\u0103 proprie.<\/span><\/p>\n

\u00cen rela\u0163iile cu alte state, el accept\u0103 s\u0103 se auto-limiteze cre\u00e2nd dreptul interna\u0163ional. Aceast\u0103 auto-limitare este conform\u0103 cu propriul s\u0103 interes, pentru c\u0103, dac\u0103 se oblig\u0103, este pentru a r\u0103spunde nevoilor unei comunit\u0103\u0163i interna\u0163ionale din care el face parte.<\/span><\/p>\n

Teoria voin\u0163ei comune<\/em> (Vereinbarung) – Aceast\u0103 teorie apar\u0163ine lui Triepel. Originalitatea sa rezid\u0103 \u00een faimoasa distinc\u0163ie \u00eentre voin\u0163\u0103 comun\u0103 \u015fi voin\u0163\u0103 izolat\u0103. Acest autor recunoa\u015fte c\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte dreptul intern; „sursa de drept este \u00een primul r\u00e2nd voin\u0163a statului \u2013 \u00eensu\u015fi. De asemenea, \u00een rela\u0163iile \u00eentre state, sursa de drept nu poate fi dec\u00e2t o voin\u0163\u0103 reie\u015fit\u0103 din voin\u0163a statelor”.<\/span><\/p>\n

Iat\u0103 deci profesiunea de credin\u0163\u0103 voluntarist\u0103. El continu\u0103: „dar este evident c\u0103 aceast\u0103 voin\u0163\u0103 care trebuie s\u0103 fie obligatorie pentru o pluralitate de state, nu poate apar\u0163ine unui singur stat. Nici legea unui stat prin ea \u2013 \u00eens\u0103\u015fi, nici legile concordante a mai multor state, nu au calitatea de a impune membrilor egali ai comunit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale reguli obligatorii de conduit\u0103. Dar, dac\u0103 voin\u0163a\u00a0 nici unui stat \u00een particular nu poate crea un drept interna\u0163ional, nu putem s\u0103 ne imagin\u0103m dec\u00e2t un singur lucru: o voin\u0163\u0103 comun\u0103 n\u0103scut\u0103 din uniunea acestor voin\u0163e particulare este capabil\u0103 s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 aceast\u0103 sarcin\u0103. Ea poate constitui singur\u0103 o izvoare de drept interna\u0163ional, dac\u0103 e voin\u0163a comun\u0103 a mai multor state”.<\/span><\/p>\n

Triepel precizeaz\u0103 c\u0103 prin Vereinbarung se realizeaz\u0103 aceast\u0103 fuziune de voin\u0163e care formeaz\u0103 voin\u0163a comun\u0103: „Noi privim Vereinbarung ca pe un mijloc de constituire a acestei uniuni de voin\u0163e, termen de care ne servim \u00een doctrina german\u0103 pentru a desemna adev\u0103ratele uniuni de voin\u0163e \u015fi pentru a le distinge de contracte, care sunt dup\u0103 noi, acorduri pentru mai multe persoane pentru declara\u0163ii de voin\u0163e av\u00e2nd con\u0163inuturi opuse”.<\/span><\/p>\n

\u00cen dreptul interna\u0163ional, Vereinbarung se realizeaz\u0103 \u00een tratate. Pu\u0163in conteaz\u0103 c\u0103 aceste tratate sunt \u00eencheiate \u00eentre un mare num\u0103r de state sau numai \u00eentre dou\u0103 sau trei state. Vereinbarung poate fi tacit: dreptul interna\u0163ional cutumiar a fost creat \u00een acest fel.<\/span><\/p>\n

Formul\u00e2nd teza sa de voin\u0163\u0103 comun\u0103, Triepel nu \u00eencearc\u0103 numai s\u0103-\u015fi justifice voluntarismul, el afirm\u0103 cu aceea\u015fi ocazie concep\u0163ia sa referitoare la dreptul interna\u0163ional. Deoarece orice regul\u0103 de drept interna\u0163ional trebuie s\u0103 rezulte dintr-un Vereinbarung expres (tratat) sau tacit (cutumiar), aceast\u0103 regul\u0103 nu poate fi obligatorie dec\u00e2t pentru participan\u0163ii la aceast\u0103 uniune de voin\u0163e. Nu exist\u0103 deci drept interna\u0163ional cu aplica\u0163ie universal\u0103, ci numai drept interna\u0163ional particular.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 Triepel, Cavaglieri ader\u0103 \u00een mod total la teoria lui. El nu ezit\u0103 s\u0103 declare c\u0103 voin\u0163a comun\u0103 a statelor este „sursa legitim\u0103” a dreptului interna\u0163ional. Doctrina sovietic\u0103 s-a ar\u0103tat foarte apropiat\u0103 de teoria Vereinbarung, acest act fiind mijlocul indicat pentru a crea regulile de drept interna\u0163ional ale coexisten\u0163ei pacifiste.<\/span><\/p>\n

C\u0103utarea unei norme superioare<\/em>. – De partea sa, Anzilotti afirm\u0103 existen\u0163a unei norme superioare, care fondeaz\u0103 regula conform c\u0103reia, \u00een domeniul interna\u0163ional, statul este ancorat prin proprie voin\u0163\u0103. Dup\u0103 ei, aceast\u0103 norm\u0103 superioar\u0103 provine direct din principiul „Pacta sunt servanda”, pe care el o admite ca fiind o ipotez\u0103 nedemonstrabil\u0103.<\/span><\/p>\n

Teoria pur\u0103 a dreptului<\/em> – De\u015fi se consider\u0103 obiectivi \u015fi refuz\u0103 anumite baze de ra\u0163ionamente voluntariste, Kelsen \u015fi \u015fcoala de la Viena, reg\u0103sesc voluntarismul, \u00een m\u0103sura \u00een care ei cultiv\u0103, la un grad extrem, abstrac\u0163ia \u015fi formalismul juridic. Dup\u0103 Kelsen, concep\u0163ia de stat, fiin\u0163\u0103 superioar\u0103, dotat\u0103 cu voin\u0163a, este \u00een \u00eentregime fictiv\u0103. Debarasat de „impurit\u0103\u0163ile” sale, statul nu este dec\u00e2t un element \u015fi procedeu de unificare \u015fi impulsionare a dreptului, Jellinek \u015fi discipolii s\u0103i separ\u0103 statul de drept, subordon\u00e2ndu-l pe al doilea primului. Kelsen refuz\u0103 aceast\u0103 dualitate \u015fi afirm\u0103 ca statul este dreptul \u00eensu\u015fi \u015fi nimic altceva. Acesta este marea noutate. Apoi, deoarece dreptul este deja definit ca un sistem normativ fuziunea Stat – Drept \u00eel face s\u0103 declare \u015fi s\u0103 defineasc\u0103 statul ca un sistem de norme, „o ordonan\u0163\u0103 juridic\u0103” dup\u0103 propria lui declara\u0163ie.<\/span><\/p>\n

\u00cen teoria lui normativist\u0103, Kelsen explic\u0103 fundamentul for\u0163ei obligatorii a dreptului interna\u0163ional, printr-o lege spus\u0103 „lege de normalitate”. Form\u00e2nd un sistem, normele juridice sunt ordonate , ierarhizate. \u00cen virtutea acestei ierarhii, fiecare norm\u0103 \u00ee\u015fi trage for\u0163a sa obligatorie dintr-o norm\u0103 superioar\u0103, \u00een mod invers, afl\u00e2ndu-se la baza ierarhiei, fiecare norm\u0103 serve\u015fte de fundament pentru o norm\u0103 superioar\u0103 fundamental\u0103 sau originar\u0103, care se situeaz\u0103 \u00een v\u00e2rful ierarhiei \u015fi care este fundamentul \u00eentregului sistem. Acesta este deci comparabil cu o piramid\u0103 juridic\u0103”.<\/span><\/p>\n

\u00cen ordinea juridic\u0103 intern\u0103, norma juridic\u0103 fundamental\u0103 este Constitu\u0163ia statului, sub ea pozi\u0163ion\u00e2ndu-se ordinea descresc\u0103toare a autorit\u0103\u0163ii legea ordinar\u0103, regulamentul \u015fi decizia individual\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen ordinea interna\u0163ional\u0103, fundamentul for\u0163ei obligatorii a dreptului conven\u0163ional (conven\u0163ii generale sau particulare, bilaterale sau multilaterale) se bazeaz\u0103 pe principiul pacta sunt servanda<\/em>. Consider\u00e2nd c\u0103 acesta este un principiu de drept interna\u0163ional cutumiar, Kelsen admite c\u0103 dreptul conven\u0163ional, \u00een ierarhia normelor juridice interna\u0163ionale, este situat sub dreptul cutumiar.<\/span><\/p>\n

Care este fundamentul caracterului obligatoriu al cutumei? Kelsen se consider\u0103 obiectivist \u015fi refuz\u0103 ideea de consim\u0163\u0103m\u00e2nt tacit propus\u0103 de c\u0103tre voluntari\u015fti. El m\u0103rturise\u015fte totu\u015fi c\u0103, imposibilitatea de a g\u0103si un alt fundament pozitiv \u00een favoarea cutumei interna\u0163ionale, el nu poate dec\u00e2t s\u0103 \u201epresupun\u0103\u201d c\u0103 aceasta este obligatorie pentru c\u0103 ea se bazeaz\u0103 pe o norm\u0103 superioar\u0103. Norma sa fundamental\u0103 este deci o norm\u0103 ipotetic\u0103 \u201epresupus\u0103\u201d \u015fi nu \u201eimpus\u0103\u201d.<\/span><\/p>\n

Astfel ca \u015fi Anzilotti, \u015fi Kelsen atinge domeniul ipotezei nedemonstrabile. El adaug\u0103 c\u0103 \u015ftiin\u0163a dreptului nu este o \u015ftiin\u0163\u0103 ca \u015ftiin\u0163ele naturii, \u00een care ipotezele pot fi verificate prin experien\u0163\u0103. Dar justificarea sa este \u00een general considerat\u0103 ca o simpl\u0103 experien\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen planul teoretic<\/em>, teza normativist\u0103 nu se dovede\u015fte a fi mai apt\u0103 dec\u00e2t doctrinele normativiste voluntariste \u00een a demonstra argumentarea postulatului abstract pe care ele se bazau. Jurispruden\u0163a interna\u0163ional\u0103 a evitat s\u0103 se pronun\u0163e de o manier\u0103 explicit\u0103 asupra unei chestiuni at\u00e2t de delicate. Voluntari\u015ftii invoc\u0103 \u00een general un anumit pasaj, de astfel foarte contestat, \u00een care C.P.J.I. a declarat: \u201eDreptul interna\u0163ional regleaz\u0103 raporturile \u00eentre statele independente. Regulile de drept care leag\u0103 statele, reies deci din voin\u0163a acestora.\u201d \u00cen realitate, aceast\u0103 declara\u0163ie las\u0103 \u00een continuare f\u0103r\u0103 r\u0103spuns chestiunea major\u0103, a c\u0103rei pertinen\u0163\u0103 este incontestabil\u0103, \u015fi anume de ce statul suveran este legat prin voin\u0163a sa \u015fi de ce odat\u0103 legat (angajat \u00eentr-o anume problem\u0103), el va r\u0103m\u00e2ne astfel pentru totdeauna.<\/span><\/p>\n

Triepel \u00eensu\u015fi recunoa\u015fte c\u0103 vom ajunge mereu la un punct \u201e unde o explica\u0163ie juridic\u0103 cu caracter obligatoriu a dreptului \u00eensu\u015fi, devine imposibil\u0103\u201d. \u015ei mai explicit \u00eenc\u0103, Karl Strupp scria \u201efundamentul dreptului interna\u0163ional este pre\u2013juridic… \u015fi nu \u00een sfera juridic\u0103 vom g\u0103si ultimul fundament al for\u0163ei obligatorii a dreptului: necesitatea de a respecta un drept trebuie c\u0103 a existat cu siguran\u0163\u0103 \u00eenainte de crearea dreptului \u00eensu\u015fi.\u201d.<\/span><\/p>\n

Profesorul Rousseau exprim\u0103 o p\u0103rere asem\u0103n\u0103toare. Formalismul juridic ne conduce la un impas greu de precizat \u015fi de recunoscut. \u00cen fa\u0163a acestui impas, o singur\u0103 concluzie se impune: at\u00e2t timp c\u00e2t r\u0103m\u00e2nem ata\u015fa\u0163i exclusiv de aspectul formal al dreptului \u015fi neglij\u0103m aspectul sau material, adic\u0103 con\u0163inutul s\u0103u, orice tentativ\u0103 de a explica caracterul s\u0103u obligatoriu va fi sortit\u0103 e\u015fecului. \u00cen ciuda eforturilor lor, Kelsen \u015fi voluntari\u015ftii (pe care el \u00eei combate) au c\u0103zut victime unei asemenea metode.<\/span><\/p>\n

\u00cen practic\u0103<\/em>, formalismul \u015fi mai ales voluntarismul, conduc la concluzii inacceptabile. \u00cen primul r\u00e2nd, ele sus\u0163in c\u0103 puterile statului \u00een ordinea interna\u0163ional\u0103 sunt f\u0103r\u0103 limit\u0103: din moment ce el nu s-a angajat printr-un act voluntar, total \u00eei este permis. Conform postulatelor voluntariste, Jellineck nu ezit\u0103 s\u0103 scrie: \u201eorice act ilicit interna\u0163ional ar putea fi ridicat la rangul de drept dac\u0103 el ar face con\u0163inutul unui tratat\u201d. Aceasta ar proclama anarhia \u00een principiu \u015fi ar nega orice posibilitate ordinii juridice interna\u0163ionale.<\/span><\/p>\n

Mai mult, nu este numai \u015focant pe plan moral, este \u015fi contrar, din fericire, \u00eenv\u0103\u0163\u0103mintelor practicii: nici un stat nu pretinde \u015fi nimeni nu ar admite c\u0103 un tratat ar legaliza practicile sclavagiste sau genocidul. No\u0163iunea de \u201ejus cogens\u201d care este timida transpozi\u0163ie a acestei ordini publice \u00een sfera interna\u0163ional\u0103, este traducerea juridic\u0103 a acestei idei.<\/span><\/p>\n

De o manier\u0103 \u015fi mai global\u0103, este de neconceput ca entit\u0103\u0163i fie ele suverane, s\u0103 coexiste f\u0103r\u0103 a avea respectul unui minim de reguli juridice \u015fi care s\u0103 limiteze liberul joc al voin\u0163elor lor: principii ca respectarea bunei credin\u0163e sau interdic\u0163ia abuzului de drept restr\u00e2ng competen\u0163ele statelor respective \u015fi nu sunt puse \u00een discu\u0163ie de c\u0103tre nimeni.<\/span><\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte mai ales, voluntarismul \u015fi normativismul nu \u0163in de loc cont de contractul social \u00een care dreptul interna\u0163ional se formeaz\u0103 \u015fi se aplic\u0103. Suveranitatea, negat\u0103 de Kelsen, este un lucru de observat, chiar dac\u0103 nu este palpabil\u0103, dar invers, voluntari\u015ftii au despre aceasta, o concep\u0163ie abstract\u0103 \u015fi nepalpabil\u0103. Ei neglijeaz\u0103 \u00een mod evident c\u0103 statul, care exprim\u0103 o \u201evoin\u0163\u0103\u201d, ac\u0163ioneaz\u0103 sub presiunea necesit\u0103\u0163ilor economice \u015fi politice determinante \u015fi \u00eentr-un cadru social dat.<\/span><\/p>\n

21. Dep\u0103\u015firea formalismului <\/strong><\/span><\/p>\n

Am examinat deja teoria tradi\u0163ional\u0103 a dreptului natural. Dac\u0103 Vitoria \u015fi Suarez au jucat un rol decisiv \u00een formarea dreptului interna\u0163ional, este pentru c\u0103 au putut s\u0103 \u00eel fondeze pe un element exterior \u015fi superior statelor, dreptul natural, care, la vremea lor avea o autoritate incontestabil\u0103. Grotius a beneficiat de aceast\u0103 mo\u015ftenire pe care geniul s\u0103u a remodelat-o prin crearea dualit\u0103\u0163ii: drept natural, drept voluntar sau pozitiv. Pentru el, dreptul voluntar depinde \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri de dreptul natural: pe de-o parte, el proveni \u00een mod valabil din voin\u0163e statale \u00een virtutea dreptului natural \u201epacta sunt servanda\u201d pe de alt\u0103 parte, el este obligatoriu deoarece con\u0163inutul s\u0103u este conform cu principiile de drept natural. Astfel, admi\u0163\u00e2nd totu\u015fi existen\u0163a unui drept interna\u0163ional voluntar. Grotius nu era voluntarist. Demonstra\u0163ia s se bazeaz\u0103 \u00een acela\u015fi timp pe form\u0103, c\u00e2t \u015fi pe con\u0163inut.<\/span><\/p>\n

Autorii neo-naturali\u015fti ai epocii contemporane adopt\u0103 aceea\u015fi dualitate, dreptul natural, dreptul interna\u0163ional pozitiv. Ei \u00eel bazeaz\u0103 pe cel din urm\u0103 pe primul. Ca \u015fi predecesorii lor, ei asimileaz\u0103 ordinul natural ordinului moral. Anumi\u0163i autori sunt de p\u0103rere c\u0103 nu putem p\u0103stra valorile morale, dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care le \u00eencorpor\u0103m \u00een dreptul pozitiv.<\/span><\/p>\n

Ei ne dau \u015fi exemple: principiul de bun\u0103 credin\u0163\u0103, principiul de justi\u0163ie \u00een reglarea conflictelor, principiile umanitariste recunoscute de jurispruden\u0163a interna\u0163ional\u0103 dreptul natural de legitim\u0103 ap\u0103rare, recunoa\u015fterea prin Conven\u0163ia de la Viena din 1969 \u015fi dreptului tratatelor de a jus cogens<\/em>, care con\u0163in norme de moral\u0103 de la care nici o alt\u0103 conven\u0163ie nu se poate deroga.<\/span><\/p>\n

Reabilit\u00e2nd \u00een mod contestabil concep\u0163ia de drept natural, aceste consacr\u0103ri pozitive nu a convins pe toat\u0103 lumea, numero\u015fi juri\u015fti continu\u00e2nd s\u0103 se \u00eentrebe dac\u0103 simplul apel la valorile morale va fi suficient \u015fi nepericulos, atunci c\u00e2nd scopul este de a fonda o regul\u0103 social\u0103. \u00cen producerea dreptului unei societ\u0103\u0163i, pe l\u00e2ng\u0103 factorii ideali\u015fti, alte elemente joac\u0103 un rol la fel de important. \u00cempins\u0103 la extrem, \u00eencercarea de a realiza un drept natural poate conduce pe alocuri la o exaltare a individualismului, incompatibil\u0103 cu exigen\u0163ele elementare ale vie\u0163ii \u00een societate.<\/span><\/p>\n

Desigur, la origini recursul la drept natural a contribuit eficace la crearea dreptului interna\u0163ional. Dar de asemenea sprijinindu-se pe autoritatea aceluia\u015fi drept natural Vattel a construit propria sa teorie a drepturilor fundamentale ale statului pe care el o asimileaz\u0103 \u00een mod abuziv drepturilor individuale, teorie, care a \u00eempiedicat at\u00e2t de mult progresul dreptului interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 teoreticienii pozitivismului sociologic dreptul este fondat pe necesit\u0103\u0163ile sociale deriv\u0103 caracterul sau obligatoriu \u015fi \u00een acela\u015fi timp con\u0163inutul s\u0103u. Duguit s-a concentrat pe determinarea procesului de tranzi\u0163ie de la necesit\u0103\u0163ile sociale la norma juridic\u0103. Ca punct de plecare \u00een analiza sa, el plaseaz\u0103 acea lege sociologic\u0103 descoperit\u0103 de Aristotel \u015fi niciodat\u0103 dezmin\u0163it\u0103 de atunci, conform c\u0103reia omul este o fiin\u0163\u0103 social\u0103 care nu poate tr\u0103i dec\u00e2t \u00een societate, Astfel, el trebuie s\u0103 se conformeze normelor sociale \u2013 cauzate de necesit\u0103\u0163ile vie\u0163ii \u00een societate, \u015fi al c\u0103ror obiect \u015fi scop este p\u0103strarea bazei oric\u0103rei societ\u0103\u0163i umane, adic\u0103 solidaritatea social\u0103. Orice valoare a acestor norme antreneaz\u0103 dezordinea social\u0103 \u015fi provoac\u0103 \u00een mod inevitabil o reac\u0163ie a colectivit\u0103\u0163ii. Atunci c\u00e2nd aceast\u0103 reac\u0163ie \u00eembrac\u0103 forma concret\u0103 a unei sanc\u0163iuni de tipul unei constr\u00e2ngeri organizate, ne afl\u0103m sub inciden\u0163a unei norme juridice.<\/span><\/p>\n

Transformarea normei sociale \u00een norm\u0103 juridic\u0103 se realizeaz\u0103 c\u00e2nd masa indivizilor ce formeaz\u0103 corpul social \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 ea este at\u00e2t de important\u0103 pentru via\u0163a social\u0103, at\u00e2t de esen\u0163ial\u0103 \u00een ap\u0103rarea solidarit\u0103\u0163ii sociale, \u00eenc\u00e2t interven\u0163ia constr\u00e2ngerii pentru a sanc\u0163iona violarea sa, devine socialmente necesar\u0103, \u015fi atunci dreptul s-a n\u0103scut. Pe acest drept, n\u0103scut direct din necesit\u0103\u0163ile sociale, Duguit \u00eel denume\u015fte \u201edrept obiectiv\u201d pentru c\u0103 el este obligatoriu pentru to\u0163i, \u015fi el se formeaz\u0103 independent de voin\u0163a statal\u0103.<\/span><\/p>\n

Pentru a r\u0103spunde anumitor critici, Duguit introduce \u00een explica\u0163ia sa, no\u0163iunea de \u201ejusti\u0163ie\u201d. Dreptul se va na\u015fte atunci c\u00e2nd sanc\u0163iunea organizat\u0103 de societate \u00eempotriva viol\u0103rii unei norme sociale, va p\u0103rea masei con\u015ftiin\u0163elor sociale nu numai ca fiind necesar\u0103, ci \u015fi just\u0103. Este vorba bine\u00een\u0163eles \u00een g\u00e2ndirea \u015fi sub pana sa, nu de o justi\u0163ie cu con\u0163inut imuabil, ci de o justi\u0163ie obiectiv\u0103, ale c\u0103rei manifest\u0103ri variaz\u0103 \u00een timp \u015fi spa\u0163iu.<\/span><\/p>\n

Trec\u00e2nd la dreptul interna\u0163ional, Duguit aplic\u0103 aceea\u015fi formul\u0103 \u015fi form\u0103rii normei juridice intersociale bazat\u0103 pe necesit\u0103\u0163ile intersociale. Pare dificil s\u0103 se repro\u015feze teoriei sociologice de a fi confundat faptul cu norma f\u0103c\u00e2nd-o pe a doua s\u0103 reias\u0103 \u00een mod direct din primul. Ea a intercalat \u00eentre cele dou\u0103 o judecat\u0103 de valoare. Pe de alt\u0103 parte, procesul reconstituit de Duguit, pe care nimeni nu-l consider\u0103 obscur, nu este deloc diferit de procesul de formare spontan\u0103 a normei cutumiare pozitiv\u0103 pe care, numai pozitivi\u015ftii voluntari\u015fti o reneg\u0103. Totu\u015fi, \u00een dorin\u0163a sa de a elimina orice interven\u0163ie statal\u0103 el a conferit indivizilor un rol excesiv \u015fi exclusiv ceea ce este u\u015for contradictoriu at\u00e2t cu sociologismul s\u0103u, c\u00e2t \u015fi cu locul \u015fi rolul statelor \u00een ordinea interna\u0163ional\u0103 pozitiv\u0103.<\/span><\/p>\n

Adopt\u00e2nd ra\u0163ionamentul lui Duguit, George Scelle \u00eel accentueaz\u0103 sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 respectarea solidarit\u0103\u0163ii sociale, ca baz\u0103 a dreptului, este o necesitate \u201ebiologic\u0103\u201d, pentru c\u0103 nimeni nu o poate compromite f\u0103r\u0103 s\u0103 afecteze via\u0163a societ\u0103\u0163ii sau propria via\u0163\u0103. Astfel, el define\u015fte dreptul, drept intern sau drept interna\u0163ional, \u201e ca fiind un imperativ social ce traduce o necesitate n\u0103scut\u0103 din solidaritatea natural\u0103\u201d. \u00cei lipse\u015fte oare idealul determinismului s\u0103u biologic? Ca \u015fi Duguit, el \u015fi-a apropiat justi\u0163ia \u015fi morala \u00een discursurile sale. Numai c\u0103 el plaseaz\u0103 respectul fa\u0163\u0103 de aceste valori \u00een r\u00e2ndul celorlalte necesit\u0103\u0163i sociale.<\/span><\/p>\n

\u00cen 1948, Georges Scelle scria: \u201eDe unde vin regulile de drept? Din \u00eensu\u015fi faptul social \u015fi din \u00eent\u00e2lnirea eticului cu puterea, produse ale solidarit\u0103\u0163ii sociale\u201d. Introduc\u00e2nd elementul \u201eputere\u201d, teza sa pare mai realist\u0103 dec\u00e2t cea a lui Duguit. Pentru a marca c\u0103 el nu devenise totu\u015fi nici etatist nici voluntarist, Georges Scelle insist\u0103 \u00een mod special pe o alt\u0103 dualitate, drept obiectiv \u015fi drept pozitiv, pe care el o asociaz\u0103 puternic cu distinc\u0163ia \u00eentre izvoarele materiale \u015fi izvoarele formale ale dreptului.<\/span><\/p>\n

Singurele izvoare materiale sunt izvoare creatoare de drept. Izvoarele formale nu sunt dec\u00e2t procedee de \u201ecooptare\u201d a izvoarelor materiale. Chiar de atunci, dac\u0103 normele de drept pozitiv sunt f\u0103cute prin intermediul izvoarelor formale care pot masca interven\u0163ia puterii, caracterul obligatoriu al acestora nu se bazeaz\u0103 pe faptul c\u0103 el reiese din aceste izvoare formale, ci din conformitatea sa cu dreptul obiectiv (deci cu necesit\u0103\u0163ile sociale) care constituie izvoarele sale materiale. Deci nu este fals s\u0103 presupunem de la \u00eenceput aceast\u0103 conformitate (ipoteza binelui legiferat). Dac\u0103 aceasta nu este verificat\u0103, dac\u0103 norma pozitiv\u0103 este \u201eanti-juridic\u0103\u201d, fiind contrar\u0103 dreptului obiectiv, ea va provoca revolu\u0163ii legitime.<\/span><\/p>\n

Deci numai acestei legitim\u0103ri a rebeliunii \u00eempotriva normei \u201eanti-juridice\u201d (el evit\u0103 expresia \u201eregula injust\u0103\u201d at\u00e2t de \u00eendr\u0103git\u0103 de autori de drept natural) \u00eei poate fi conferit \u015fi confirmat aspectul idealist al teoriei lui Georges Scelle. Ea \u00eel expune de asemenea criticelor severe a tuturor celor care chiar dintre ideali\u015fti puri, prefer\u0103 siguran\u0163a \u015fi supunerea fa\u0163\u0103 de dezordine (revolu\u0163ie). Dintr-o perspectiv\u0103 realist\u0103, pe care el o reclam\u0103 de altfel, dificil s\u0103 aderi pe deplin la tezele lui G. Scelle: refuzul s\u0103u de a accepta conceptul de suveranitate este contrazis de observarea vie\u0163ii interna\u0163ionale \u015fi de atunci, sistemul s\u0103u pare o construc\u0163ie intelectual\u0103, seduc\u0103toare, vizionar\u0103 \u00een anumite puncte (p\u0103trunderea individului \u00een sfera dreptului interna\u0163ional), dar distan\u0163at\u0103 de realit\u0103\u0163ile pe care ea pretinde c\u0103 le descrie. R\u0103m\u00e2ne ca abordarea sociologic\u0103 s\u0103 aib\u0103 meritul de a evita s\u0103 fac\u0103 din drept un sistem \u00eenchis, \u015fi situ\u00e2ndu-l \u00een contextul s\u0103u social, s\u0103 fac\u0103 mai bine \u00een\u0163elese resorturile \u015fi concluziile sale.<\/span><\/p>\n

\u201eP\u0103rin\u0163ii fondatori\u201d ai marxismului nu s-au interesat deloc de dreptul interna\u0163ional. Doctrina ulterioar\u0103, chiar ortodox\u0103, a putut s\u0103 dispun\u0103 de o anumit\u0103 libertate de interpretare \u00een interiorul schemei trasate de Lenin. Postulatele de baz\u0103 sunt destul de ambigue \u015fi \u00eencurajeaz\u0103 mai multe abord\u0103ri. Dreptul interna\u0163ional, ca element al suprastructurii sociale, este \u00een cert\u0103 dependen\u0163\u0103 de structura economic\u0103 a societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale, conform unei legi generale a dezvolt\u0103rii societ\u0103\u0163ilor umane, conform materialismului istoric. Dar aceasta nu semnific\u0103 c\u0103 \u00een toate componentele sale dreptul interna\u0163ional ar fi simplu reflex al rela\u0163iilor economice ale sistemului economic mondial. Dup\u0103 cum insist\u0103 asupra uneia sau altei propuneri, autorii marxi\u015fti ajung la dou\u0103 concluzii contrare. Pentru unii, nu exist\u0103 drept interna\u0163ional general, pentru c\u0103 societatea este \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00een dou\u0103 concep\u0163ii socio-economice opuse; dou\u0103 grupe de principii \u015fi norme interna\u0163ionale coexist\u0103, cu titlu tranzitoriu. Conform tendin\u0163ei dominante de ast\u0103zi, existen\u0163a unui drept interna\u0163ional general este incontestabil\u0103 \u015fi se bazeaz\u0103 pe un fundament obiectiv, o \u201elege social\u0103\u201d definit\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103mintele materialismului istoric, cre\u015fterea for\u0163elor productive \u015fi progresul diviziunii interna\u0163ionale a muncii au favorizat multiplicarea raporturilor \u015fi leg\u0103turilor \u00eentre state at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t se impune reglementarea lor prin norme juridice.<\/span><\/p>\n

Odat\u0103 admis acest punct, cum se produce influen\u0163a structurii economice asupra suprastructurii \u015fi implicit asupra dezvolt\u0103rii dreptului interna\u0163ional? \u015ei aici, r\u0103spunsurile sunt divergente. O parte din doctrina marxist\u0103 consider\u0103 societatea interna\u0163ional\u0103 ca un ansamblu specific, \u015fi stabile\u015fte o rela\u0163ie direct\u0103 \u015fi principal\u0103 \u00eentre rela\u0163iile economice interna\u0163ionale \u015fi dreptul interna\u0163ional. Al\u0163i autori, pentru care societatea interna\u0163ional\u0103 nu este altceva dec\u00e2t coexisten\u0163a a dou\u0103 sisteme economice dominante, sunt de p\u0103rere c\u0103 sistemele na\u0163ionale \u015fi suprastructurile lor sunt cele care exercit\u0103 \u00eenc\u0103 influen\u0163a determinant\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen realitate, mult timp preocupat\u0103 \u00een mod exclusiv de interesele U.R.S.S., doctrina marxist\u0103 dominant\u0103 ader\u0103 la tezele foarte apropiate de voluntarismul cel mai clasic \u015fi este paradoxal c\u0103 autori ce se declar\u0103 marxi\u015fti ajung s\u0103 adere la ni\u015fte teorii at\u00e2t de \u00eendep\u0103rtate de realit\u0103\u0163ile concrete.<\/span><\/p>\n

Al\u0163i autori mai credincio\u015fi metodologiei marxiste, aplic\u0103 ra\u0163ionamentul dialectic asupra realit\u0103\u0163ilor interna\u0163ionale \u015fi v\u0103d \u00een regulile de drept interna\u0163ional, solu\u0163ia de moment pentru contradic\u0163iile ce marcheaz\u0103 societatea interna\u0163ional\u0103. (conform \u00een special dezbaterilor denumite \u201e\u00eent\u00e2lnirile de la Reins asupra realit\u0103\u0163ilor dreptului interna\u0163ional contemporan\u201d).<\/span><\/p>\n

Oricare ar fi rezultatul acestor divergen\u0163e doctrinele marele aport al modurilor de g\u00e2ndire marxist\u0103, const\u0103 conform dreptei linii a obiectivismului sociologic, \u00een a stabili (ca orice disciplin\u0103 juridic\u0103) c\u0103 dreptul interna\u0163ional este inseparabil de structura economic\u0103 \u015fi social\u0103 al c\u0103rei reflex el este \u015fi \u00een care el \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte fundamentul.<\/span><\/p>\n

22. Concluzii \u015fi perspective<\/strong><\/span><\/p>\n

<\/strong>Sistemul interna\u0163ional al secolului XXI va fi marcat de o aparent\u0103 contradic\u0163ie: pe de o parte, fragmentare; pe de alta, globalizare cresc\u00e2nd\u0103. La nivelul rela\u0163iilor dintre state, noua ordine va fi mai asem\u0103n\u0103toare sistemului de state european al secolelor XVIII \u015fi XIX dec\u00e2t tiparelor rigide ale r\u0103zboiului rece. Ea va con\u0163ine cel pu\u0163in \u015fase mari puteri, Statele Unite, Europa, China, Japonia, Rusia \u015fi, probabil, India \u2013 precum \u015fi o multitudine de \u0163\u0103ri mijlocii \u015fi mai mici. \u00cen acela\u015fi timp, rela\u0163iile interna\u0163ionale vor fi devenit pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 cu adev\u0103rat globale. Comunica\u0163iile sunt instantanee; economia mondial\u0103 opereaz\u0103 pe toate continentele simultan. Un \u00eentreg set de probleme va fi adus \u00een prim plan faptul c\u0103 nu se poate trata dec\u00e2t la scar\u0103 mondial\u0103 cu chestiuni precum proliferarea nuclear\u0103, mediul \u00eenconjur\u0103tor, explozia demografic\u0103 \u015fi interdependen\u0163a economic\u0103.<\/span><\/p>\n

Europa, singura parte a lumii moderne care a func\u0163ionat vreodat\u0103 \u00een cadrul unui sistem multistatal, a inventat conceptele de stat \u2013 na\u0163iune, suveranitate \u015fi echilibru al puterii. Aceste idei au dominat rela\u0163iile interna\u0163ionale pentru cea mai mare parte a trei secole. Dar niciunul dintre practican\u0163ii europeni de odinioar\u0103 ai acelei raison d\u2019etat<\/em> nu mai sunt acum destul de puternici, pentru a ac\u0163iona ca factori principali ai ordinii interna\u0163ionale pe cale s\u0103 se realizeze. Ei \u00eencearc\u0103 s\u0103 compenseze aceast\u0103 sl\u0103biciune relativ\u0103 prin crearea unei Europe unificate \u2013 un efort care le absoarbe multe energii. \u00cens\u0103, chiar dac\u0103 ar fi s\u0103 reu\u015feasc\u0103, nu ar avea la dispozi\u0163ie nici un ghid pentru comportamentul pe scena mondial\u0103 al unei Europe unificate, de vreme ce o asemenea entitate politic\u0103 nu a mai existat vreodat\u0103[6]<\/a>.<\/span><\/p>\n

C\u00e2nd o nou\u0103 ordine interna\u0163ional\u0103 ia fiin\u0163\u0103, multe c\u0103i de urmat \u00eei stau \u00een fa\u0163\u0103. Dar fiecare alegere restr\u00e2nge universul op\u0163iunilor r\u0103mase. Deoarece complexitatea inhib\u0103 flexibilitatea, primele alegeri sunt absolut cruciale. Dac\u0103 o ordine interna\u0163ional\u0103 este relativ stabil\u0103, precum cea rezultat\u0103 \u00een urma Congresului de la Viena, sau extrem de volatil\u0103 precum cele rezultate \u00een urma P\u0103cii west-falice \u015fi a Tratatului de la Versailles, aceasta depinde de gradul \u00een care poate ea \u00eemp\u0103ca acel ceva care face ca statele constituente s\u0103 se simt\u0103 \u00een siguran\u0163\u0103 cu ceea ce consider\u0103 ele ar fi just.<\/span><\/p>\n

Ordinea ce apare acum va trebui s\u0103 fie construit\u0103 de oameni de stat care reprezint\u0103 culturi cu totul diferite. Ei conduc birocra\u0163ii uria\u015fe de o asemenea complexitate \u00eenc\u00e2t, adeseori, energia acestor oameni de stat este consumat\u0103 mai mult de servirea ma\u015fin\u0103riei administrative dec\u00e2t de definirea\u00a0 unui scop. Ei se \u00eenal\u0163\u0103 pe cele mai de sus pozi\u0163ii \u2013 prin calit\u0103\u0163i care nu sunt neap\u0103rat cele necesare pentru a guverna \u2013 \u015fi sunt chiar \u015fi mai pu\u0163in potrivite pentru construirea unei ordini interna\u0163ionale. Iar unicul model disponibil de sistem multistatal a fost unul construit de societ\u0103\u0163ile occidentale pe care mul\u0163i dintre participan\u0163i \u00eel pot respinge.<\/span><\/p>\n

Studiul istoriei nu constituie un manual cu instruc\u0163iuni care s\u0103 poat\u0103 fi aplicate automat; istoria ne \u00eenva\u0163\u0103 prin analogii; arunc\u00e2nd lumin\u0103 asupra consecin\u0163elor probabile ale situa\u0163iilor comparabile. Dar fiecare genera\u0163ie trebuie s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 singur\u0103 care situa\u0163ii sunt comparabile.<\/span><\/p>\n

Intelectualii analizeaz\u0103 func\u0163ionarea sistemelor interna\u0163ionale; oamenii de stat le construiesc. \u015ei exist\u0103 o mare diferen\u0163\u0103 \u00eentre perspectiva unui analist \u015fi cea a unui om de stat. Analistul poate alege problema pe care dore\u015fte s-o studieze, \u00een vreme ce omului de stat problemele \u00eei sunt impuse. Analistul poate aloca oric\u00e2t timp este nevoie pentru a ajunge la o concluzie clar\u0103; problema cople\u015fitoare a omului de stat este presiune timpului. Analistul nu lucreaz\u0103 cu nici un risc; dac\u0103 se dovede\u015fte c\u0103 a ajuns la concluzii gre\u015fite, el poate scrie un alt tratat. Omului de stat \u00eei este \u00eeng\u0103duit s\u0103 \u00eencerce o singur\u0103 dat\u0103; gre\u015felile sale sunt iremediabile. Analistul dispune de toate faptele; el va fi judecat dup\u0103 for\u0163a lui intelectual\u0103. Omul de stat trebuie s\u0103 ac\u0163ioneze conform unor evalu\u0103ri ce nu pot fi probate \u00een momentul \u00een care le elaboreaz\u0103; el va fi judecat de istorie, dup\u0103 c\u00e2t de bine p\u0103streaz\u0103 pacea. Iat\u0103 motivul pentru care examinarea modului \u00een care oamenii de stat au tratat problema ordinii mondiale \u2013 ce anume a func\u0163ionat sau nu \u015fi de ce \u2013 nu reprezint\u0103 sf\u00e2r\u015fitul \u00een\u0163elegerii dreptului interna\u0163ional contemporan; el poate fi, \u00eens\u0103, \u00eenceputul.[7]<\/a><\/span><\/p>\n

Este evident c\u0103 schimb\u0103rile \u00een diversele aspecte ale societ\u0103\u0163ii interna\u0163ionale determinate de aplicarea dreptului interna\u0163ional vor ar\u0103ta diferit \u00een perioada ini\u0163ial\u0103 procesului fa\u0163\u0103 de desf\u0103\u015furarea lui din plin. Dar aceast\u0103 ultim\u0103 perioad\u0103 nu este foarte departe: este vorba de vreo 20 -30 de ani, adic\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se va ridica noua genera\u0163ie. Problema trebuie analizat\u0103, \u00een special c\u00e2nd se ajunge la m\u0103suri prin care se inten\u0163ioneaz\u0103 s\u0103 se previn\u0103 efectele negative posibile \u015fi previzibile ale procesului \u00een domeniul rela\u0163iilor interna\u0163ionale \u015fi implicit al dreptului interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

O certitudine avem, \u00een contextul \u00a0actualei comunit\u0103\u0163i interna\u0163ionale \u015fi a rela\u0163iilor interna\u0163ionale actuale, care sunt \u00een plin\u0103 schimbare \u015fi de o mare complexitate, dreptul interna\u0163ional se afl\u0103 \u00een plin proces de \u00eennoire \u015fi accentuare a caracterului s\u0103u umanitar. El apare ca o garan\u0163ie juridic\u0103 a p\u0103cii \u015fi a securit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale, a colabor\u0103rii \u00eentre state \u015fi popoare \u015fi a stimul\u0103rii progresului lor[8]<\/a>.<\/span><\/p>\n

Departe de a-\u015fi fi epuizat seva \u015fi izvoarele, dreptul interna\u0163ional va d\u0103inui at\u00e2ta vreme c\u00e2t statele \u00eenc\u0103 vor exista, c\u00e2t armele nu vor t\u0103cea \u015fi c\u00e2t Dumnezeu va hot\u0103r\u00ee acest lucru.<\/span><\/p>\n


\n<\/span><\/p>\n

\n

[1]<\/a> Isidore Marie Auguste Fran\u00e7ois Xavier Comte<\/strong> (17 ianuarie<\/a> 1798<\/a>, Montpellier<\/a> – 5 septembrie<\/a> 1857<\/a>, Paris<\/a>), a fost un sociolog<\/a> \u015fi filosof<\/a> francez<\/a>. Absolvent al \u015ecolii Politehnice, \u00een anii 1817 – 1824 a fost secretar al lui Saint-Simon<\/a> \u015fi a fost profund influen\u0163at de acesta. Saint-Simon<\/a> a \u00eentrebuin\u0163at pentru prima oar\u0103 termenul de filozofie pozitivist\u0103<\/a>. Totu\u015fi lui Comte \u00eei revine meritul de a fi elaborat un sistem coerent, cu o logic\u0103<\/a> \u015fi o baz\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103 superioar\u0103 fa\u0163\u0103 de Saint-Simon<\/a>. Auguste Comte<\/strong> a urm\u0103rit crearea unei filosofii pozitiviste<\/a>, corespunz\u0103toare ultimului stadiu la care omenirea trebuia s\u0103 aspire \u00een viziunea sa, dup\u0103 ce a trecut prin faza teologic\u0103<\/a> \u015fi acea metafizic\u0103<\/a>, care erau considerate drept faze necesare \u00een dezvoltarea omenirii de la copil\u0103rie spre maturitatea din cea de a treia faz\u0103, a spiritului pozitiv.<\/span><\/p>\n

[2]<\/a> BIBLIA sau Sf\u00e2nta scriptur\u0103, editura Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 1982, p. 664.<\/span><\/p>\n

[3]<\/a> Nguyen Quoc Dinh, Patrick Daillier, Alain Pellet<\/strong>, Droit international public<\/em>, 5e<\/sup> Edition, Paris, 1994, p. 38<\/span><\/p>\n

[4]<\/a> Idem<\/strong>, p. 41<\/span><\/p>\n

[5]<\/a> Idem<\/strong>, p. 44<\/span><\/p>\n

[6]<\/a> Henry Kissinger, Diploma\u0163ia, Editura BIC ALL, Bucure\u015fti, 2007, p. 21.<\/span><\/p>\n

[7]<\/a> Idem, p. 24.<\/span><\/p>\n

[8]<\/a> M. Niciu, Drept interna\u0163ional public, Editura Chemarea, 1995, p. 1.<\/span><\/p>\n