{"id":492,"date":"2010-12-07T22:12:42","date_gmt":"2010-12-07T20:12:42","guid":{"rendered":"http:\/\/aafdutm.ro\/revista\/?p=492"},"modified":"2011-09-18T15:06:30","modified_gmt":"2011-09-18T13:06:30","slug":"dreptul-si-aspecte-sintetice-de-validitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.aafdutm.ro\/revista\/anul-ii\/dreptul-si-aspecte-sintetice-de-validitate\/","title":{"rendered":"DREPTUL \u015eI ASPECTE SINTETICE DE VALIDITATE"},"content":{"rendered":"

<\/span><\/p>\n

1. Conceptul de drept<\/strong> <\/strong>[1]<\/strong><\/a>. Elemente ale conceptului de drept.<\/strong><\/span><\/p>\n

Convie\u0163uirea \u00een societate presupune impunerea membrilor acesteia anumite conduite absolut necesare coexisten\u0163ei lor, conduite asupra c\u0103rora \u00ee\u015fi exercit\u0103 ac\u0163iunea mai multe categorii de norme sociale, cele mai importante fiind normele juridice.[2]<\/a><\/span><\/p>\n

\u201eDreptul este principiul de direc\u0163ie, de coeziune social\u0103, el d\u0103 societ\u0103\u0163ii caracterul de definit, de coeren\u0163\u0103.\u201d[3]<\/a><\/span><\/p>\n

Uzual, termenul de drept desemneaz\u0103, \u00een genere, urm\u0103toarele sensuri:<\/span><\/p>\n

a) dreptul obiectiv \u2013 <\/em>totalitatea normelor juridice, adic\u0103 a regulilor de convie\u0163uire social\u0103 instituite \u00een societate.<\/span><\/p>\n

b) dreptul pozitiv \u2013 <\/em>acea parte a dreptului obiectiv aflat\u0103 \u00een vigoare la un moment dat care\u00a0 reprezint\u0103 dreptul aplicabil, obligatoriu, dus la \u00eendeplinire la nevoie prin for\u0163a public\u0103 sau for\u0163a coercitiv\u0103 a statului.<\/span><\/p>\n

c) dreptul subiectiv \u2013 <\/em>reprezint\u0103 facultatea, prerogativele, obliga\u0163iile ce-i revin unei persoane \u015fi posibilitatea de a-\u015fi ap\u0103ra \u00eempotriva ter\u0163ilor drepturile lezate.<\/span><\/p>\n

\u00cen jurul conceptului de drept problema principal\u0103 este constituit\u0103 de raportul dintre drept \u015fi moral\u0103<\/strong>[4]<\/a>, raport care are fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 dou\u0103 categorii de teorii fundamentale concurente:<\/strong>[5]<\/a> <\/strong><\/span><\/p>\n

– teorile pozitiviste; care sus\u0163in teza separa\u0163iei ce presupune ca defini\u0163ia conceptului de drept\u00a0 s\u0103 nu includ\u0103 elemente morale,<\/strong><\/span><\/p>\n

– teoriile non-pozitiviste; care sus\u0163in teza conexiunii ce presupune c\u0103 defini\u0163ia conceptului de drept s\u0103 con\u0163in\u0103 \u015fi elemente morale.<\/strong><\/span><\/p>\n

\u201eMorala indic\u0103 o datorie, dar nu impune o regul\u0103; \u00een schimb dreptul are un caracter coercitiv puternic subliniat de sanc\u0163iunile care-l inso\u0163esc\u201d<\/strong>[6]<\/a><\/span><\/p>\n

Pentru a putea defini c\u00e2t mai exact sau c\u00e2t mai adecvat conceptul de drept trebuie puse in leg\u0103tur\u0103 trei elemente esen\u0163iale: legitatea autoritar\u0103, eficien\u0163a social\u0103 \u015fi corectitudinea con\u0163inutului<\/em> iar, \u00een func\u0163ie de modul \u00een care se valorific\u0103 semnifica\u0163ia relativ\u0103 a acestor elemente, se pot constitui diferite abord\u0103ri conceptuale ale dreptului.<\/strong>[7]<\/a><\/span><\/p>\n

Astfel, cine atribuie semnifica\u0163ii numai corectitudinii con\u0163inutului \u015fi nu se opre\u015fte \u015fi asupra legit\u0103\u0163ii autoritare \u015fi eficien\u0163ei sociale ob\u0163ine numai un concept pur al dreptului iar \u00een caz contrar, se ob\u0163ine un concept pur pozitivist al dreptului.<\/span><\/p>\n

<\/strong><\/span><\/p>\n

2. Validitatea dreptului<\/strong><\/span><\/p>\n

Elementelor definitorii ale conceptului de drept (legitatea autoritar\u0103, eficien\u0163a social\u0103 \u015fi corectitudinea con\u0163inutului<\/em><\/strong>), le corespund trei elemente ale conceptului de validitate a dreptului \u015fi anume: conceptul sociologic, conceptul etic \u015fi conceptul juridic<\/em>.[8]<\/a><\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

2.1. Validitatea social\u0103<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Conceptul de validitate social\u0103 presupune faptul c\u0103 o norm\u0103 este valid\u0103 din punct de vedere social dac\u0103 ea este respectat\u0103 sau dac\u0103 nerespectarea ei este sanc\u0163ionat\u0103 prin aceste ac\u0163iuni ating\u00e2nd eficien\u0163a social\u0103 a dreptului.<\/span><\/p>\n

O norm\u0103 juridic\u0103 poate fi respectat\u0103 \u00een m\u0103sur\u0103 diferit\u0103 a\u015fa cum \u015fi nerespectarea respectivei norme poate fi sanc\u0163ionat\u0103 \u00een m\u0103sur\u0103 diferit\u0103, consecin\u0163a fiind c\u0103 valoarea social\u0103 a unei norme este o problem\u0103 de m\u0103sur\u0103, aceasta fiind \u015fi una din perspectivele de cercetare a eficacit\u0103\u0163ii validit\u0103\u0163ii sociale.[9]<\/a><\/span><\/p>\n

O a doua perspectiv\u0103 a cercet\u0103rii eficacit\u0103\u0163ii validit\u0103\u0163ii sociale este aceea c\u0103 poate fi recunoscut\u0103 lu\u00e2nd ca baz\u0103 dou\u0103 criterii: respectarea sau nerespectarea normei.<\/span><\/p>\n

A treia perspectiv\u0103 este aceea c\u0103 nerespectarea normelor de drept are consecin\u0163a constr\u00e2ngerii fizice prin for\u0163a coercitiv\u0103 a statului.<\/span><\/p>\n

Astfel, validitatea social\u0103 reprezinta de fapt formele de realizare a dreptului[10]<\/a> care, \u00een mod concret, are loc prin dou\u0103 forme ( modalit\u0103\u0163i):<\/span><\/p>\n

A<\/em><\/strong> – realizarea dreptului prin activitatea de respectare \u015fi executare a legilor. <\/em>Normele juridice reprezint\u0103 \u00eentotdeauna \u201ecomandamente\u201d<\/em> sau \u201eordine\u201d<\/em> ale statului. \u00cen acest sens, pentru ca acestea s\u0103 fie respectate \u015fi dreptul s\u0103-\u015fi ating\u0103 scopul, normele juridice trebuie s\u0103 fie aduse la cuno\u015ftin\u0163a public\u0103.<\/span><\/p>\n

B<\/em><\/strong> – aplicarea dreptului de c\u0103tre autorit\u0103\u0163ile \u015fi institu\u0163iile publice.<\/em><\/span><\/p>\n

Normele de drept edictate trebuie \u00eens\u0103 \u015fi urm\u0103rite \u00een executarea lor, ceea ce presupune implicarea direct\u0103 a unor autorit\u0103\u0163i publice \u00een procesul de realizare a dreptului.<\/span><\/p>\n

Caracteristicile actelor de aplicare a dreptului \u00een raport cu activitatea normativ\u0103 sunt:<\/span><\/p>\n

a)\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2013 actul de aplicare a dreptului are valoarea unui fapt juridic, provoc\u00e2nd na\u015fterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic;<\/span><\/p>\n

b)\u00a0\u00a0\u00a0 \u2013 actele de aplicare se deosebesc de actele normative \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte condi\u0163iile formale de valabilitate. Putem afirma c\u0103 nu exist\u0103 o regul\u0103<\/em> \u00een regula<\/em> de aplicare a dreptului.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

2.2. Validitatea etic\u0103 (moral\u0103)<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Validitatea moral\u0103 constituie obiectul conceptului etic de validitate \u00een sensul c\u0103 validitatea unei norme de drept natural sau de drept ra\u0163ional se bazeaz\u0103 numai pe corectitudinea con\u0163inutului ei f\u0103r\u0103 a \u0163ine seam\u0103 de eficien\u0163a social\u0103 sau de legitatea ei autoritar\u0103.[11]<\/a>Acest concept etic de validitate a dreptului fundamenteaz\u0103 teoriile dreptului ra\u0163ional \u015fi ale dreptului natural.<\/span><\/p>\n

Teoria dreptului natural, <\/em>ap\u0103rut\u0103 \u00eenc\u0103 din antichitate, dar bine conturat\u0103 \u00een Evul Mediu \u015fi \u00een perioada Rena\u015fterii este conceput\u0103 ca ceva mai presus de om \u015fi societate, care se impune dreptul pozitiv.[12]<\/a><\/span><\/p>\n

A\u015fadar, aceast\u0103 concep\u0163ie pleac\u0103 de la ideea c\u0103 dreptul se manifest\u0103 \u00een dou\u0103 ipostaze: dreptul pozitiv \u2013 <\/em>elaborat omenesc \u015fi dreptul natural \u2013 <\/em>dedus din firea lucrurilor, etern, absolut, imuabil.<\/span><\/p>\n

Teoria dreptului ra\u0163ional<\/em> sus\u0163ine c\u0103 dreptul ra\u0163ional, constituit cu ajutorul logicii \u015fi al ra\u0163iunii, st\u0103 la temelia dreptului pozitiv, impus de societate \u015fi exprimat prin norme \u015fi reguli ce se impun, la r\u00e2ndul lor, prin lege. Numai a\u015fa se poate justifica autoritatea legislativ\u0103 \u015fi respectul liber consim\u0163it \u00een fa\u0163a acestei autorit\u0103\u0163i.<\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

2.3. Validitatea juridic\u0103<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Obiectul conceptului juridic de validitate \u00eel constituie validitatea juridic\u0103. Cele dou\u0103 concepte; sociologic \u015fi cel etic de validitate nu trebuie s\u0103 includ\u0103 \u00eentotdeauna, \u00een mod necesar, caracteristici ale altor concepte de validitate (sunt concepte pure), dar \u00een cazul conceptului de validitate juridic\u0103, dac\u0103 un sistem de norme sau o singur\u0103 norm\u0103 nu are un minim de eficien\u0163\u0103 social\u0103 acele norme nu sunt valide din punct de vedere juridic.[13]<\/a><\/span><\/p>\n

Deci, \u00een mod necesar, conceptul de validitate include elementele ce constituie conceptul de validitate social\u0103 fiind vorba astfel, despre un concept pozitivist al validit\u0103\u0163ii juridice.<\/span><\/p>\n

\u00cen cazul \u00een care mai include \u015fi elemente ale conceptului de validitate etic\u0103 atunci se poate vorbi despre un concept non-pozitivist al validit\u0103\u0163ii juridice.<\/span><\/p>\n

\u00cen lipsa elementelor conceptelor de validitate social\u0103 sau moral\u0103 poate exista \u015fi un concept de validitate juridic\u0103 \u00een sens restr\u00e2ns ce are la baz\u0103 numai caracteristici specifice ale validit\u0103\u0163ii juridice c\u0103p\u0103t\u00e2nd astfel caracter contrar conceptelor de validitate moral\u0103 sau social\u0103. Prin urmare se poate observa existen\u0163a a dou\u0103 probleme principale ale conceptului juridic de validitate: una intern\u0103 \u015fi alta extern\u0103.<\/em><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

I. Problema intern\u0103<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Problema intern\u0103<\/strong> conduce la problema elabor\u0103rii normei de baz\u0103 ce presupune faptul c\u0103 validatea legal\u0103 rezult\u0103 direct din defini\u0163ia validit\u0103\u0163ii juridice, problem\u0103 intern\u0103 care duce la problema \u201enormei de baza\u201d.<\/span><\/p>\n

Norma de baz\u0103[14]<\/a> este cel mai important instrument ce are ca scop rezolvarea problemei circularit\u0103\u0163ii normei \u00een defini\u0163ia validit\u0103\u0163ii juridice, circularitate creat\u0103 din teoria c\u0103 o norm\u0103 este valid\u0103 juridic dac\u0103 a fost emis\u0103 de un organ competent \u2013 legitate autoritar\u0103 \u2013 \u00eentr-o manier\u0103 specific\u0103 stabilit\u0103 \u00een acest scop \u015fi dac\u0103 nu \u00eencalc\u0103 vreun drept de rang superior.<\/span><\/p>\n

Normele de baz\u0103 se clasific\u0103 \u00een trei categorii: analitice \u2013 \u00eent\u00e2lnite la Hans Kelsen, normative \u2013 \u00eent\u00e2lnite la Kant \u015fi empirice \u2013 \u00eent\u00e2lnite la Hart[15]<\/a>.<\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

2.3.1. Norme de baz\u0103 analitice.<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

\u201eO norm\u0103 de baz\u0103 este o norm\u0103 ce justific\u0103 valoarea tuturor normelor unui sistem legal, cu excep\u0163ia propriei sale valori\u201d[16]<\/a>.<\/span><\/p>\n

\u00cen principala sa lucrare, \u201eDoctrina pur\u0103 a dreptului\u201d, Kelsen respinge categoric teoria dreptului natural, teoria sociologic\u0103 privind justi\u0163ia \u015fi teoria \u015fcolii istorice asupra dreptului. Convingerea lui Kelsen era c\u0103 teoria dreptului trebuie s\u0103 fie pur\u0103, adic\u0103 s\u0103 resping\u0103 orice influen\u0163\u0103 de natur\u0103 politic\u0103, moral\u0103, sociologic\u0103 ori istoric\u0103, s\u0103 fie o teorie \u201eeliberat\u0103 de orice ideologie politic\u0103 \u015fi de toate elementele \u015ftiin\u0163elor naturii, con\u015ftient\u0103 de legitatea proprie a obiectului ei \u015fi \u00een acest fel con\u015ftienta de specificul ei\u201d[17]<\/a>.<\/span><\/p>\n

Pentru H. Kelsen<\/em> ordinea juridic\u0103 e un edificiu de mai multe etaje suprapuse. Edificiul se sf\u00e2r\u015fe\u015fte cu o norm\u0103 suprem\u0103 care e baza \u00eentregii ordini juridice. Astfel, la nivelul cel mai de jos st\u0103 actul de constr\u00e2ngere exercitat \u00eempotriva celor care \u00eencalc\u0103 legea; validitatea lui are ca surs\u0103 decizia judec\u0103torului; validitatea judec\u0103torului provine din competen\u0163a (autoritatea<\/em>) cu care a fost investit prin legile de organizare judec\u0103tore\u015fti. Aceast\u0103 lege se fondeaz\u0103 \u00een legi speciale, acestea \u00een legi generale, iar legile generale \u00een Constitu\u0163ie \u2013 Constitu\u0163ia este norma fundamental\u0103 pentru c\u0103 nu mai are deasupra ei nici o norm\u0103 pozitiv\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

2.3.2. Norme de baza normative.<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Spre deosebire de Kelsen, \u00een filosofia sa despre drept, Kant nu vorbe\u015fte despre o norm\u0103 de baza \u00een mod disctinct ci despre o norm\u0103 care precede dreptul pozitiv, o norm\u0103 care este parte a justific\u0103rii necesit\u0103\u0163ii dreptului pozitiv, necesitate ce face parte din tradi\u0163ia teoriilor contractului social.<\/span><\/p>\n

Normele de baz\u0103 pe care Kant le define\u015fte ca fiind o lege natural\u0103, justific\u0103 \u00eemputernicirea legit\u0103\u0163ii autoritare s\u0103 o emit\u0103 av\u00e2nd ca \u015fi consecin\u0163\u0103 justificarea valorii lor.<\/span><\/p>\n

Norma de baz\u0103 kantian\u0103, dac\u0103 nu ar fi limitat\u0103, ar spune c\u0103 trebuie s\u0103 ne supunem din punct de vedere moral fiec\u0103rei norme \u00een vigoare \u015fi eficient\u0103 care trebuie interpretat\u0103 din punct de vedere legal indiferent c\u0103 se dore\u015fte sau\u00a0 nu aceast\u0103 interpretare.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

2.3.2. Norme de baz\u0103 normative.<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Norma de baz\u0103 este numit\u0103 de Hart, \u201eregula de cunoa\u015ftere\u201d fiind asem\u0103n\u0103toare, \u00een general, cu teoria normei de baz\u0103 a lui Kelsen \u015fi este considerat\u0103 ca fiind regula cea mai important\u0103 a sistemului de drept.<\/span><\/p>\n

Hart considera c\u0103 teoria empiric\u0103 a normei de baz\u0103 este sortit\u0103, \u00een final, e\u015fecului deoarece este greu de \u00een\u0163eles sau \u00een\u0163eles inadecvat, problema esen\u0163ial\u0103 a oric\u0103rei norme de baz\u0103 adic\u0103 trecerea de la \u201eceea ce este la ceea ce ar trebui s\u0103 fie, de la Sein la Sollen\u201d.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

II. Problema extern\u0103.<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

Problema extern\u0103<\/strong> are \u00een vedere determinarea raporturilor dintre conceptul juridic de validitate a dreptului cu celelalte dou\u0103 concepte ale validit\u0103\u0163ii dreptului \u2013 conceptul social \u015fi conceptul moral.<\/span><\/p>\n

Prima form\u0103 de raport este raportul cu conceptul etic de validitate care se reg\u0103se\u015fte \u00een contextul poztivismului legal.<\/span><\/p>\n

Pozitivismul legal este o teorie jurispruden\u0163ial\u0103 care sus\u0163ine c\u0103 dreptul este un construct social, ceva creat de oameni, de societate si se refer\u0103 la existen\u0163a unor reguli conven\u0163ionale de recunoa\u015ftere care reprezint\u0103 sursele dreptului \u015fi care stabilesc felul \u00een care legea este creat\u0103, modificat\u0103 \u015fi anulat\u0103.<\/span><\/p>\n

Pozitivismul legal sus\u0163ine c\u0103 nu sunt necesare criteriile morale pentru validitatea legilor, \u00eens\u0103 dup\u0103 cum afirm\u0103 \u015fi Kenneth Einar Himma, \u201elas\u0103 deschis\u0103 \u00eentrebarea dac\u0103 ar fi posibile criteriile morale de validitate\u201d[18]<\/a>. De aici pozitivismul legal se \u00eemparte \u00een dou\u0103 curente, \u015fi anume pozitivismul legal inclusiv \u015fi pozitivismul legal exclusiv.<\/span><\/p>\n

Adep\u0163ii primului curent afirm\u0103 c\u0103 \u00eentre lege \u015fi moral\u0103 exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103, nu \u00een sensul c\u0103 principiile morale ar reprezenta criteriul de validitate al legilor, ci \u00een sensul unei leg\u0103turi contingente. Un exemplu concret al acestei teorii ar fi faptul c\u0103 indivizii, pentru a \u00een\u0163elege legea, pot apela \u015fi la ra\u0163ionamente morale. Cea de-a doua teorie, a pozitivismului legal exclusiv, sus\u0163ine c\u0103 principiile morale nu au nici o leg\u0103tur\u0103 cu validitatea legilor, adic\u0103 pentru a \u00een\u0163elege con\u0163inutul unei legi indivizii nu au nevoie de ra\u0163ionamente morale.<\/span><\/p>\n

Datorit\u0103 complexit\u0103\u0163ii rela\u0163iilor dintre conceptul de validitate juridic\u0103 \u015fi celelalte concepte; al validit\u0103\u0163ii sociale \u015fi al validit\u0103\u0163ii morale, Robert Alexy trateaz\u0103 cazurile extreme prin a\u015fa-zisele coliziuni ale validit\u0103\u0163ii[19]<\/a> iar abordarea acestora este este foarte complex\u0103.<\/span><\/p>\n

Aceste teorii au la baz\u0103 ideea c\u0103 \u201eceea ce se aplic\u0103 unui sistem de norme nu trebuie s\u0103 se aplice \u00een mod necesar \u015fi normelor individuale\u201d[20]<\/a>.<\/span><\/p>\n

\u00cen coliziunea dintre validitatea juridic\u0103 \u015fi validitatea social\u0103<\/em>, condi\u0163ia ca un sistem de norme s\u0103 fie valid din punct de vedere juridic este ca normele ce apar\u0163in sistemului \u00een cauz\u0103 s\u0103 fie valide din punct de vedere social.<\/span><\/p>\n

O norm\u0103 care este \u00een vigoare \u015fi face parte dintr-un sistem de drept, \u00een general, eficient social, nu \u00ee\u015fi pierde validitatea juridic\u0103 numai pentru faptul c\u0103 nu este respectat\u0103 frecvent \u015fi foarte rar nu este sanc\u0163ionat\u0103, deoarece \u00een cazul normelor individuale eficien\u0163a social\u0103 nu este condi\u0163ie a validit\u0103\u0163ii juridice pentru c\u0103 respectiva norm\u0103 face deja parte dintr-un sistem de norme de drept eficient social. Totu\u015fi, o norm\u0103 nu este lipsit\u0103 de eficien\u0163\u0103 social\u0103 \u00een totalitate ci se poate spune c\u0103 pentru a fi valid\u0103 juridic o norm\u0103 trebuie s\u0103 aib\u0103 un minim de eficien\u0163\u0103 social\u0103 sau m\u0103car o \u201e\u015fans\u0103 la eficacitatea social\u0103\u201d.[21]<\/a><\/span><\/p>\n

\u00cen cazul coliziunii dintre validitatea juridic\u0103 \u015fi validitatea moral\u0103,<\/em> un sistem de norme care nu ridic\u0103, explicit sau implicit, preten\u0163ia la corectitudine atunci este un sistem nevalid juridic. Pe baza argumentului incorectitudinii sau nedrept\u0103\u0163ii care se aplic\u0103 normelor individuale din cadrul unui sistem, caracterul de lips\u0103 a validit\u0103\u0163ii juridice este dat dac\u0103 exist\u0103 suficient de multe norme individuale care s\u0103 dea existen\u0163a unui sistem de drept legal.<\/span><\/p>\n

Normele individuale \u00ee\u015fi pierd caracterul de validitate juridic\u0103 sau de legitimitate numai dac\u0103 sunt nedrepte p\u00e2n\u0103 la extrem\u0103 astfel \u00eenc\u0103t s\u0103 nu mai aib\u0103 nici m\u0103car un minim de justificare moral\u0103.<\/span><\/p>\n

Rolul pe care \u00eel are validitatea social\u0103 \u015fi cea moral\u0103 \u00een privin\u0163a normelor individuale constituie aceea\u015fi structur\u0103 \u015fi \u00een cadrul conceptului de validitate juridic\u0103, viz\u00e2nd astfel cazuri-limit\u0103 prin acest lucru demonstr\u00e2nd faptul c\u0103 legitatea autoritar\u0103 \u00een cadrul unui sistem eficient social reprezint\u0103 criteriul dominant al validit\u0103\u0163ii normelor individuale.<\/span><\/p>\n


\n<\/span><\/p>\n

\n

[1]<\/a> Jus est ars boni et aequi <\/em>(Dreptul este arta binelui \u015fi a echit\u0103\u0163ii)<\/span><\/p>\n

[2]<\/a> S. Popescu, Teoria general\u0103 a dreptului<\/em>, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p.121.<\/span><\/p>\n

[3]<\/a> N. Popa, Teoria generala a dreptului<\/em>, Ed.CH Beck, Bucuresti, 2008, p.29.<\/span><\/p>\n

[4]<\/a> S. Popescu, Teoria generala a dreptului<\/em>, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p.124.<\/span><\/p>\n

[5]<\/a> R. Alexy, Conceptul si validitatea dreptului<\/em>, Traducere de Adriana Cinta, Ed. Paralela 45, 2008, p. 11-12.<\/span><\/p>\n

[6]<\/a> M.Voinea, Sociologie generala si juridica<\/em>, Ed. Holding Reporter, Bucuresti, 1997, p.111<\/span><\/p>\n

[7]<\/a> R.Alexy, op.cit., p.21.<\/span><\/p>\n

[8]<\/a> Idem, op.cit., p.109.<\/span><\/p>\n

[9]<\/a> Idem, op.cit., p.110.<\/span><\/p>\n

[10]<\/a> N. Popa, op.cit., p.187.<\/span><\/p>\n

[11]<\/a> R.Alexy, op.cit., p.111.<\/span><\/p>\n

[12]<\/a> S.Popescu, op.cit., p.45<\/span><\/p>\n

[13]<\/a> R.Alexy, op.cit., p.112.<\/span><\/p>\n

[14]<\/a> Idem, p.121<\/span><\/p>\n

[15]<\/a> H.L.A.Hart (Herbert Lionel Adolphus Hart)<\/em> (1907-1992) este perceput ca poate cel mai important filosof al dreptului al secolului XX, aceasta \u00een principal datorit\u0103 operei sale fundamentale A Concept of Law<\/em> , \u00een care a dezvoltat teoria pozitivismului legal \u00een cadrul teoretic al filosofiei analitice. A fost profesor de jurispruden\u0163\u0103 la Universitatea Oxford.<\/span><\/p>\n

[16]<\/a> R.Alexy, op.cit., p.122<\/span><\/p>\n

[17]<\/a> Hans Kelsen, Doctrina pur\u0103 a dreptului<\/em>, Ed. Humanitas, Bucure\u015fti 2000, p. 5<\/span><\/p>\n

[18]<\/a> Jules Coleman, Scott Shapiro , The Oxford Handbook of Jurisprudence and Philosophy of Law , <\/em>Oxford: Oxford University Press, 2004 , Kennteh Einer Himma, Inclusive Legal Positivism<\/em>, p.125<\/span><\/p>\n

[19]<\/a> R.Alexy, op.cit., p.113.<\/span><\/p>\n

[20]<\/a> Idem, <\/em>p. 114.<\/span><\/p>\n

[21]<\/a> R.Alexy, op.cit., p. 116.<\/span><\/p>\n