{"id":460,"date":"2010-12-07T21:21:40","date_gmt":"2010-12-07T19:21:40","guid":{"rendered":"http:\/\/aafdutm.ro\/revista\/?p=460"},"modified":"2010-12-07T21:21:40","modified_gmt":"2010-12-07T19:21:40","slug":"liberalismul-neoclasic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.aafdutm.ro\/revista\/anul-ii\/liberalismul-neoclasic\/","title":{"rendered":"Liberalismul Neoclasic"},"content":{"rendered":"

Marginalismul<\/span><\/p>\n

Se sprijina pe teoria subiectiva a formarii valorii si a preturilor care pune la baza lor concepte de utilitate marginala.Utilitatea marginala reprezinta utilitatea ultimei unitati consumate dintr-un bun avand tendinta de scadere atunci cand se consuma unitati succesive din bunul respectiv nevoia specifica ajungand sa fie saturata.<\/span><\/p>\n

Marginalistii au realizat cu preponderenta o analiza microeconomica de natura matematica(calcul marginal,grafice etc.)si de natura psihologica prin studierea comportamentului uman.<\/span><\/p>\n

Iau nastere 3 scoli:<\/span><\/p>\n

Scoala psihologica de la Viena sub conducerea lui Karl Menger<\/span><\/p>\n

Scoala matematica de la Lausanne (Leon Walrs)<\/span><\/p>\n

Scoala de la Cambridge (Alfred Marshall)<\/span><\/p>\n

Fondatori ai liberalismului<\/em><\/span><\/p>\n

Un alt sens care i se mai atribuie liberalismului este cel de doctrina politica si economica aparuta \u00een epoca de ascensiune a burgheziei industriale, c\u00e2nd aceasta lupta \u00eempotriva aristocratiei feudale pentru cucerirea puterii, care tindea sa largeasca dreptul de vot si sa admita, \u00een anumite limite, libertati democratice.<\/span><\/p>\n

Fondatori ai liberalismului<\/span><\/p>\n

\u00centre cele doua razboaie mondiale putem vorbi de dou\u0103 curente principale ce se propag\u0103 \u00een s\u00e2nul liberalismului, doua fatete ale neoliberalismului:<\/span><\/p>\n

1. Liberalismul social<\/span><\/p>\n

2. Liberalismul neoclasic.<\/span><\/p>\n

Acest clivaj se va men\u0163ine \u015fi \u00een perspectiva liberalismului contemporan.<\/span><\/p>\n

Neoliberalism<\/span><\/p>\n

Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social \u015fi politico-economic care se bazeaz\u0103, printre altele, pe liberalismul clasic \u015fi pe teoria neoclasic\u0103 \u015fi care urm\u0103re\u015fte minimizarea influen\u0163elor statului asupra evenimentelor economice. Spre deosebire de laisse-faire<\/em>-ul liberalismului clasic se consider\u0103 necesar\u0103 interven\u0163ia regulatorie a statului pentru garantarea pie\u0163elor func\u0163ionale.<\/span><\/p>\n

Politic\u0103 economic\u0103 liberal\u0103 orientat\u0103 \u00eenspre stabilitate monetar\u0103 sau \u00eenspre un stat suplu, \u015fi sunt, \u00een general, \u00eempotriva statului social sau al statului prosper.<\/span><\/p>\n

Liberalismul neoclasic<\/span><\/p>\n

\u00centregului e\u015fafodaj al liberalismului bun\u0103st\u0103rii i s-a opus, permanent \u015fi constant, liberalismul neoclasic, sau liberalismul de orientare profund concuren\u0163ial\u0103, cel care se \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0bazeaz\u0103 exclusiv pe libertate \u00eempotriva egalit\u0103\u0163ii \u015fi egaliz\u0103rii, de orice fel.<\/span><\/p>\n

Acest tip de liberalism nu difer\u0103 prea mult de modelul secolului al XIX-lea, av\u00e2nd ca obiectiv dezvoltarea \u015fi bun\u0103starea prin \u00eent\u0103rirea concuren\u0163ei libere dintre cet\u0103\u0163eni.<\/span><\/p>\n

El este adeptul unui capitalism total, \u00een care statul se implic\u0103 doar ca un regulator al pie\u0163ei (av\u00e2nd \u00een sarcin\u0103 numai sistemul normativ \u2013 justi\u0163ia \u2013 \u015fi cel punitiv) \u015fi nici \u00eentr-un caz \u00een reglarea societ\u0103\u0163ii. Reglarea societ\u0103\u0163ii este v\u0103zut\u0103 ca un abuz de putere \u015fi deci o limitare a libert\u0103\u0163ii individuale, considerat\u0103 bunul suprem al ordinii capitaliste. De\u015fi a beneficiat de doctrinari \u015fi teoreticieni de prim\u0103 m\u00e2n\u0103 (cum ar fi Hayek, Friedman \u015fi al\u0163ii) acest tip de liberalism a fost perceput mult\u0103 vreme ca un exerci\u0163iu intelectual, iar de ideologii sociali\u015fti ca premisa fundamental\u0103 pentru fascism.<\/span><\/p>\n

Liberalismul neoclasic<\/span><\/p>\n

\u00cen anii \u201860-70 el nu avea aproape nici un adept, fiind considerat mult prea de dreapta \u015fi chiar dep\u0103\u015fit. Din acest motiv, titulatura sa a fost deseori aceea de neoconservatorism sau chiar de conservatorism contemporan.<\/span><\/p>\n

\u00cens\u0103, \u00een anii \u201980 acest tip de ideologie, \u015fi \u00een special \u00een partea sa economic-monetarist\u0103, a reu\u015fit prin doi politicieni de marc\u0103 (Margaret Thatcer \u015fi Ronald Reagan, urma\u0163i apoi de Helmuth Kohl) s\u0103 se impun\u0103 ca o ideologie de succes. Mai mult ea a devenit apoi \u015fi ideologia oficial\u0103 a globaliz\u0103rii p\u00e2n\u0103 prin anii \u201897-98 (anii \u00eenceputului recesiunii globale).<\/span><\/p>\n

W.S.Jevons(1835-1882)<\/span><\/p>\n

Despre W.S Jevons se poate spune ca a reusit sa reuneasca elementele disparate despre teoria utilitatii intr-o teorie coerenta asupra valorii si schimbului.<\/span><\/p>\n

Teoria economiei politice<\/em>(1871) este lucrarrea sa principala.Desigur,limitele acesteia apar imediat:in timp ce este analizata latura \u201ccererii\u201d,latura \u201cofertei\u201d nu apare deloc.Nu este mai putin adevarat ca deschiderile infaptuite de Jevons,alaturi de lucrarile lui Menger si Walras,vor pune bazele a ceea ce se cunoaste sub numele de \u201drevolutia marginalista<\/em>\u201d.<\/span><\/p>\n

Carl Menger(1840-1921)<\/span><\/p>\n

Carl Menger este fondatorul scolii austriece.Teoria sa asupra valorii a fost dezvoltata in prima sa lucrare, \u201cGrundatze der Volkwirtschafts Lehre\u201d <\/em>publicata in acelasi an cu lucrarea lui Jevons, \u201cTeoria economiei politice\u201d-1871<\/em>.La fel ca si Jevons,Menger plaseaza individul in centrul problemelor economice.Insa,pentru el,acest lucru este o simpla necesitate metodologica: nici o referinta etica sau filosofica nu ii este necesara.Prin urmare, el incerca sa construiasca o teorie subiectiva a valorii, independenta de orice referire la utilitarism sau hedonism.<\/span><\/p>\n

Leon Walras si echilibrul general<\/span><\/p>\n

Opera lui Walras este, alaturi de cea a lui Jevons si Menger,cea de-a treia sursa a marginalismului.Totusi, desi se va dovedi mai tarziu ca fiind cea mai fecunda dintre ele,totusi la vremea respetiva ea va fi cea mai prost primita.Este vorba de ambitioasa lucrare \u201cElementele de economie politica pura\u201d<\/em>(1874-1877).Ambitia lui Walras consta in construirea,pas cu pas,de la simplu la complex, de la abstract la \u201creal\u201d, a unui model complet de echilibru general al economiei.Pornind de la o economie ce presupune schimbul a doua bunuri,el o va generaliza la \u201cm\u201d bunuri,iar apoi, introducand productia, el formuleaza teoria preturilor pentru factorii de productie, apoi cea a preturilor capitalurilor si, in fine, teoria creditului, economisirii si banilor.<\/span><\/p>\n

J.B. Clark si productivitatea marginala<\/span><\/p>\n

Lucrarea lui J.B.Clark, \u201cDistributia avutiei\u201d <\/em>(1899) poate fi considerata ca o prima lucrare majora publicata in Statele Unite. Aportul sau esential consta in aplicarea principiilor marginalismului problemelor de distributie.Acest lucru este, fara indoiala, o eroare pentru ca reduce analiza la un aspect tehnic. Aceasta pentru ca, pe de o parte, nici celelalte probleme nu sunt de neglijat, iar pe de alta parte, pentru ca teoria lui Clark a fost dezvoltata in functie de preocupari particulare ce vizau indeosebi justitia distributiei. Totodata, teoria productivitatii marginale, inainte de a fi dezvoltata magistral de catre Clark, aparuse deja in lucrarile lui Marshall, Edgeworth si mai ales A.H. Wicksteed(1844-1927) in cunoscuta sa lucrare \u201cEseu asupra coordonarii distributiei\u201d (1894).<\/em><\/span><\/p>\n

Legatura intre utilitatea marginala si cerere<\/span><\/p>\n

Rationamentul lui a decurs din urmatoarea logica: intruc\u00e2t consumul fiecarei unitati suplimentare de bun aduce un spor descrescator de utilitate, individul nu va fi predispus sa plateasca acelasi pret pentru diferite cantitati de bun. Cu c\u00e2t cantitatea bunului cumparat este mai mare, cu at\u00e2t utilitatea ultimei lui unitati este mai mica, pretul platit de individ fiind mai mic si el. Deci, curba cererii desemneaza o functie descrescatoare fata de pret.<\/span><\/p>\n

Concluzii<\/span><\/p>\n

Revolutia marginalista a condus la o revedere radicala a obiectului,metodelor de cercetare si chiar a denumirii teoriei economice, doctrina neoclasica, generata de ea, constituind o reactie intelectuala fata de doctrina liberalismului clasic.<\/span><\/p>\n

Elementele de comunitate intrurmatoarelee doctrina clasica si cea neoclasica pot fi reduse la : individualism metodologic, concurenta perfecta, autoreglarea economiei, interventia minimala a statului in economie.<\/span><\/p>\n

Neoclasicii au introdus un nou obiect de studiu a teoriei economice \u2013 alocarea eficienta a resurselor disponibile, si noi subiecti de studiu \u2013 consumatorii si producatorii cu interese interdependente.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

Bibliografie <\/strong>:<\/span><\/p>\n

Ciulbea T. \u2013\u00a0Doctrine economice, Editura Didactic\u0103\u00a0\u015fi Pedagogic\u0103, Bucure\u015fti,1995<\/span><\/p>\n

Heyne, Paul.- Modul economic de g\u00e2ndire.- Editura Didactica si Pedagogica, 1991<\/span><\/p>\n

Popescu Silvia ,Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucure\u015fti,2010<\/span><\/p>\n

Samuelson Paul \u2013\u00a0Economie politic\u0103, Editura Teora, Bucure\u015fti, 2000<\/span><\/p>\n

Sut\u0103\u00a0Selegean \u2013\u00a0 Doctrine \u015fi curente \u00een g\u00e2ndirea economic\u0103\u00a0modern\u0103\u00a0\u015fi contemporan\u0103, Editura ALL, Bucure\u015fti, <\/span>1992,1994<\/p>\n