{"id":422,"date":"2010-12-07T20:38:06","date_gmt":"2010-12-07T18:38:06","guid":{"rendered":"http:\/\/aafdutm.ro\/revista\/?p=422"},"modified":"2010-12-07T21:10:54","modified_gmt":"2010-12-07T19:10:54","slug":"recunoasterea-statelor-%e2%80%93-drept-sau-obligatie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.aafdutm.ro\/revista\/anul-ii\/recunoasterea-statelor-%e2%80%93-drept-sau-obligatie\/","title":{"rendered":"Recunoa\u015fterea statelor \u2013 drept sau obliga\u0163ie?"},"content":{"rendered":"

\u00cen raport cu celelalte subiecte de drept interna\u0163ional, statele sunt subiecte principale\/ universale, av\u00e2nd capacitate deplin\u0103 de a-\u015fi asuma totalitatea drepturilor \u015fi obliga\u0163iilor cu caracter interna\u0163ional, originare, av\u00e2nd ca temei politic \u015fi juridic suveranitatea. Ele sunt subiecte tipice determinate de tr\u0103s\u0103turile ce le definesc \u015fi locul preponderent ce \u00eel ocup\u0103 \u00een ordinea interna\u0163ional\u0103[1]<\/a>. Apari\u0163ia unor state noi este un proces actual. Aceasta poate fi rezultatul unor \u00eemprejur\u0103ri cum ar fi: dizolvarea sau dezmembrarea unui stat, separarea unor p\u0103r\u0163i dintr-un stat prin secesiune[2]<\/a> sau fuziunea unor state existente anterior \u00eentr-o nou\u0103 entitate statal\u0103[3]<\/a>.<\/span><\/p>\n

\u00cen literatura de specialitate s-a stabilit c\u0103 recunoa\u015fterea unui stat la nivel interna\u0163ional\u00a0 const\u0103 \u00een exprimarea unilateral\u0103 a voin\u0163ei unui stat de a constata c\u0103 valabile \u015fi opozabile, \u00een ceea ce \u00eel prive\u015fte, fapte, acte sau situa\u0163ii juridice date ce pot avea, astfel, consecin\u0163e asupra drepturilor, obliga\u0163iilor \u015fi intereselor sale[4]<\/a>. De\u015fi sunt subiecte de drept interna\u0163ional, organiza\u0163iile interna\u0163ionale nu sunt susceptibile de a fi recunoscute fiind subiecte de drept derivat[5]<\/a>.<\/span><\/p>\n

\u00cen dreptul interna\u0163ional nu exist\u0103 o obliga\u0163ie a statelor de a recunoa\u015fte statele noi care apar , ci aceasta constituie o facultate sau un drept al statului, a c\u0103rui exercitare r\u0103m\u00e2ne la aprecierea sa. Astfel, recunoa\u015fterea unui stat este un act unilateral \u015fi generator de consecin\u0163e juridice[6]<\/a>. \u00cen condi\u0163ii normale se consider\u0103 c\u0103 practica de nerecunoa\u015ftere a unor state este un fapt neamical, av\u00e2nd ca principal efect deterioarea rela\u0163iilor dintre state. Statului nou recunoscut nu are personalitate juridic\u0103 interna\u0163ional\u0103 \u00een baza recunoa\u015fterii sale, \u00eens\u0103 aceasta ajut\u0103 la dezvoltarea \u015fi promovarea unor rela\u0163ii normale de drept interna\u0163ional de c\u0103tre noul stat. Odat\u0103 cu apari\u0163ia\u00a0 noului stat, acesta devine\u00a0 beneficiar al unor drepturi \u015fi obliga\u0163ii de drept interna\u0163ional, independent de actul recunoa\u015fterii. Trebuie men\u0163ionat faptul c\u0103 \u2013 \u00een cazul unor state cum a fost situa\u0163ia statelor din Europa de Est \u015fi fosta U.R.S.S.- recunoa\u015fterea a presupuns \u00eentrunirea mai multor condi\u0163ii, cum ar fi respectarea dispozi\u0163iilor Cartei O.N.U., a Actului de la Helsinki, garantarea drepturilor grupurilor etnice \u015fi na\u0163ionale, precum \u015fi cele ale minorit\u0103\u0163ilor, respectarea inviolabilit\u0103\u0163ii frontierelor, preluarea angajamentelor cu privire la dezarmare \u015fi neproliferarea nuclear\u0103 etc. Conform dispozi\u0163iilor Cartei O.N.U., achizi\u0163ia teritorial\u0103 ob\u0163inut\u0103 prin amenin\u0163are sau folosirea for\u0163ei nu va fi recunoscut\u0103 ca legal\u0103.<\/span><\/p>\n

Recunoa\u015fterea nu prive\u015fte statele existente, ci doar apari\u0163ia unui nou stat \u00een legatur\u0103 cu care se pune problema accept\u0103rii lui ca subiect de drept interna\u0163ional de c\u0103tre celelalte state. Prin recunoa\u015ftere celelalte state admit c\u0103 ele consider\u0103 noua entitate drept stat, recunosc\u00e2nd personalitatea juridic\u0103 interna\u0163ional\u0103, deci capacitatea de a dob\u00e2ndi drepturi \u015fi de a contracta obliga\u0163ii interna\u0163ionale. De\u015fi nu reprezint\u0103 o obliga\u0163ie din punct de vedere al dreptului interna\u0163ional, recunoa\u015fterea, odat\u0103 intervenit\u0103, nu este lipsit\u0103 de efecte juridice[7]<\/a>.<\/span><\/p>\n

Actul de recunoa\u015ftere cuprinde mai multe caracteristici, care trebuie analizate distinct. Astfel, recunoa\u015fterea este un act politic, care produce efecte juridice, actul de recunoa\u015ftere constituind expresia atitudinii politice a celorlalte state fa\u0163\u0103 de noul stat, din care decurg consecin\u0163e juridice. Recunoa\u015fterea este un act unilateral. Aceasta constituie o expresie a suveranit\u0103\u0163ii, un stat av\u00e2nd dreptul de a recunoa\u015fte un alt stat, nu \u015fi obliga\u0163ia de a o face. \u00cens\u0103, prin natura sa, recunoa\u015fterea este un act declarativ, respectiv aceasta nu confer\u0103 statului recunoscut personalitate juridic\u0103, cel mult creaz\u0103 premisele exercit\u0103rii de drepturi \u015fi obliga\u0163ii la nivel interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

Recunoa\u015fterea statelor nou ap\u0103rute este un drept sau o obliga\u0163ie pentru ceilal\u0163i actori statali la nivel interna\u0163ional? Statele au obliga\u0163ia de a se achita pe deplin \u015fi cu bun\u0103 credin\u0163\u0103 de obliga\u0163iile interna\u0163ionale asumate[8]<\/a> . Dac\u0103 ar fi s\u0103 consider\u0103m recunoa\u015fterea unui stat nou ap\u0103rut ca fiind o obliga\u0163ie pentru un alt stat, s-ar pune \u00eentrebarea ce sanc\u0163iune s-ar aplica \u00een cazul \u00eenc\u0103lc\u0103rii unei asemenea obliga\u0163ii. \u00cen legatur\u0103 cu regimul sanc\u0163ionator privind actele de recunoa\u015ftere trebuie subliniat c\u0103 nu exist\u0103 nici o sanc\u0163iune \u00een acest sens dec\u00e2t atunci c\u00e2nd noul stat format a fost rezultatul unor \u00eenc\u0103lc\u0103ri ale normelor de jus cogens. Nu trebuie s\u0103 omitem faptul c\u0103 fiecare stat are obliga\u0163ia de a respecta personalitatea altor state, dar nu este obligat s\u0103 \u00ee\u015fi manifeste voin\u0163a privind personalitatea altui stat. Prin natura sa, recunoa\u015fterea unui stat fiind o manifestare de voin\u0163\u0103 a unui stat \u00eentemeiat\u0103 pe un act unilateral cu scopul de a produce efecte juridice poate fi asimilat\u0103 \u00een dreptul intern cu exprimarea consim\u0163\u0103m\u00e2ntului unei p\u0103r\u0163i cu privire la o situa\u0163ie juridic\u0103. Manifestarea de voin\u0163\u0103 a statului este o condi\u0163ie de fond, esen\u0163ial\u0103, f\u0103r\u0103 de care recunoa\u015fterea noului stat nu este posibil\u0103, prin aceasta \u00een\u0163elegandu-se manifestarea hot\u0103r\u00e2rii de a avea rela\u0163ii interna\u0163ionale cu respectivul stat. \u00cen cazul \u00een care statele ar avea aceast\u0103 obliga\u0163ie, s-ar pune \u00eentrebarea care este sediul materiei pentru aceast\u0103 \u00eendatorire. Existen\u0163a unei asemenea obliga\u0163ii ar putea duce la \u00eenc\u0103lcarea anumitor principii de drept interna\u0163ional cum ar fi cel de neamestec \u00een treburile interne ale statului, uneori o astfel de recunoa\u015fte implic\u0103 suveranitatea unui stat, c\u00e2t \u015fi aspecte economice, sociale \u015fi culturale. Dac\u0103 un stat s-ar putea obliga printr-un tratat s\u0103 recunoasc\u0103 alte state f\u0103r\u0103 a cunoa\u015fte regimul juridic al apari\u0163iei acestora, s-ar permite formarea de noi state prin for\u0163a tratatului. Mai mult, un stat nou ap\u0103rut ar putea s\u0103 apeleze la orice mijloc de formare a sa, av\u00e2nd garantat dreptul de recunoa\u015ftere de c\u0103tre restul statelor, ceea ce ar fi contrar \u00eentregului sistem de drept interna\u0163ional. Astfel, recunoa\u015fterea statelor r\u0103m\u00e2ne un drept al statului deja existent, av\u00e2nd posibilitatea s\u0103 \u00eel exercite sau nu \u00een cadrul comunit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale. Scopul comunit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale este de a men\u0163ine pacea \u015fi securitatea \u00een rela\u0163iile dintre subiectele de drept interna\u0163ional.<\/span><\/p>\n

De\u015fi dreptul de a recunoa\u015fte un stat este discre\u0163ionar, refuzul recunoa\u015fterii nu se poate face dec\u00e2t pe baza unor principii \u015fi norme general acceptate de comunitatea interna\u0163ional\u0103[9]<\/a>. \u00cen trecut, au existat perioade \u00een care aceast\u0103 institu\u0163ie a fost folosit\u0103 \u00een mod abuziv, av\u00e2nd un caracter exclusiv politic. Urmare a acestui fapt, statele mai puternice din punct de vedere economic puneau condi\u0163ii la recunoa\u015ftere \u015fi exercitau presiuni asupra noilor state. \u00cen practic\u0103, nerecunoa\u015fterea unui stat nou ap\u0103rut a avut o motiva\u0163ie de natur\u0103 ideologic\u0103[10]<\/a>. \u00cen realitate, recunoa\u015fterea este un act cu dubl\u0103 semnifica\u0163ie: declarativ, \u00een ceea ce prive\u015fte existen\u0163a noului stat \u015fi constitutiv \u00een ceea ce prive\u015fte opozabilitatea acestei existen\u0163e statului care a f\u0103cut recunoa\u015fterea[11]<\/a>. Dac\u0103 un stat \u00ee\u015fi poate face cunoscut\u0103 pozi\u0163ia asupra unei st\u0103ri de fapt prin participarea \u00een cadrul conferin\u0163elor interna\u0163ionale, reuniunilor diplomatice, \u00een ceea ce prive\u015fte statul nou ap\u0103rut, recunoa\u015fterea sa nu depinde de astfel de ac\u0163iuni. Astfel, participarea unui stat la o conferin\u0163\u0103 interna\u0163ional\u0103, de\u015fi nu a fost recunoscut la nivel interna\u0163ional\u00a0 nu implic\u0103 recunoasterea sa de c\u0103tre statele participante la acest eveniment. Totu\u015fi, s-a ridicat problema dac\u0103 recunoa\u015fterea unui stat poate fi facut\u0103 \u00een orice condi\u0163ii. \u00cen unanimitate, s-a constatat c\u0103 statele nu pot recunoa\u015fte o situa\u0163ie care are loc cu \u00eenc\u0103lcarea normelor imperative de drept interna\u0163ional, respectiv formarea noului stat s\u0103 fie rezultatul unui act ilicit[12]<\/a>. Recunoa\u015fterea unui stat nou ap\u0103rut poate avea loc prin mijloace directe, respectiv note diplomatice sau declara\u0163ii oficiale ale unui stat, c\u00e2t \u015fi \u00een mod tacit, prin stabilirea de rela\u0163ii diplomatice.<\/span><\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte consecin\u0163ele pe care le produce recunoa\u015fterea unui stat trebuie s\u0103 distingem \u00eentre cele dou\u0103 feluri de recunoaltere: de jure, care este o recunoa\u015ftere definitiv\u0103, \u00eentinderea efectelor produse fiind total\u0103 \u015fi de facto, care reflect\u0103 doar o recunoa\u015ftere par\u0163ial\u0103, produc\u00e2nd efecte \u00een mod restr\u00e2ns \u015fi numai cu privire la domeniile special men\u0163ionate. Cea din urm\u0103 modalitate de recunoa\u015ftere are drept caracteristic\u0103 faptul c\u0103 poate fi revocat\u0103. \u00cen ceea ce prive\u015fte recunoa\u015fterea de jure, aceasta este irevocabil\u0103 \u015fi produce efecte juridice \u00een permanen\u0163\u0103, \u00eencetarea lor av\u00e2nd loc numai \u00een cazul\u00a0 \u00eencet\u0103rii calit\u0103\u0163ii de subiect de drept interna\u0163ional a statului recunoscut.<\/span><\/p>\n

Unul din principiile fundamentale ale dreptului interna\u0163ional \u015fi anume dreptul popoarelor la autodeterminare a avut un rol determinant \u00een procesul de formare al noilor state, consacr\u00e2ndu-se \u00een procesul de cucerire a independen\u0163ei popoarelor coloniale. Acest principiu a fost consacrat \u00een Carta O.N.U., art.1, pct.2, \u00een cadrul c\u0103ruia a fost subliniat faptul c\u0103 rela\u0163iile dintre na\u0163iuni au la baz\u0103 principiul egalit\u0103\u0163ii \u00een drepturi a popoarelor \u015fi dreptul lor de a dispune de ele \u00eensele. \u00cen doctrina neoccidental\u0103, s-a subliniat c\u0103 niciodat\u0103, dup\u0103 interzicerea for\u0163ei\u00a0 sau a amenin\u0163\u0103rii cu for\u0163a dup\u0103 al doilea r\u0103zboi mondial, dreptul interna\u0163ional contemporan nu a permis s\u0103 fie legitimat dreptul la ingerin\u0163\u0103[13]<\/a> \u015fi, nu exist\u0103 un drept la interven\u0163ie umanitar\u0103 unilateral\u0103 \u015fi nici o obliga\u0163ie de ingerin\u0163\u0103. Trebuie subliniat c\u0103 acest lucru este contrar dispozi\u0163iilor Cartei O.N.U. Astfel, CIJ s-a pronun\u0163at pentru interzicerea interven\u0163iei care implic\u0103 folosirea for\u0163ei sau a altor mijloace de constr\u00e2ngere[14]<\/a>. Conform dreptului interna\u0163ional, utilizarea for\u0163ei este legitim\u0103 \u015fi justificat\u0103 numai \u00een ceea ce prive\u015fte autoap\u0103rarea individual\u0103 \u015fi colectiv\u0103, \u00eempotriva unui atac armat, \u00een caz de agresiune, de \u00eenc\u0103lcare a p\u0103cii sau de amenin\u0163are a p\u0103cii \u015fi securit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale, pe baza unei decizii a Consiliului de Securitate sau \u00een exercitarea dreptului unui popor la autodeterminare. Nu este legitim\u0103 folosirea for\u0163ei de c\u0103tre minorit\u0103\u0163i sub pretextul dreptului la autodeterminare \u015fi nici sprijinirea din exterior a luptei armate[15]<\/a>. \u00cen practica CIJ, s-a aratat c\u0103 principiul autodermin\u0103rii este aplicabil teritoriilor neautonome av\u00e2nd \u00een vedere evolu\u0163ia dreptului interna\u0163ional[16]<\/a>.<\/span><\/p>\n

\u00cen doctrin\u0103[17]<\/a>, s-a pus \u00een discu\u0163ie cine este titularul dreptului la autodeterminare, respectiv acesta poate fi doar poporul sau minorit\u0103\u0163iile. Un r\u0103spuns \u00een acest sens a constat \u00een faptul c\u0103 trebuie facut\u0103 o distinc\u0163ie \u00eentre un popor \u015fi o minoritate na\u0163ional\u0103, c\u0103ci poprul are un drept exclusiv pe teritoriul locuit, pe c\u00e2nd minorit\u0103\u0163ilor le sunt aplicabile drepturile omului, f\u0103r\u0103 a putea s\u0103 se foloseasc\u0103 de principiul autodetrmin\u0103rii.<\/span><\/p>\n

Unul din evenimentele cele mai importante din punctul de vedere al dreptului interna\u0163ional public \u015fi al rela\u0163iilor interna\u0163ionale, caracteristic sf\u00e2rsitului de secol a fost determinat de transform\u0103rile teritoriale fundamentale ale unor state, finalizate cu apari\u0163ia unor noi state. Destr\u0103marea fostei U.R.S.S. \u015fi a Federa\u0163iei Iugoslave au avut ca efect apari\u0163ia de noi state suverane \u015fi independente. De\u015fi formal, prin constitutie erau considerate state suverane, av\u00e2nd dreptul s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 federa\u0163ia conform dispozi\u0163iilor constitu\u0163ionale, \u00een realitate acestea erau \u00een imposibilitate de a avea drepturi \u015fi obliga\u0163ii la nivel interna\u0163ional. Dac\u0103 pentru republicile desprinse din Iugoslavia s-a creat o Comisie de arbitraj, care avea ca scop transmiterea organelor competente la nivel comunitar a unor avize de specialitate privind \u00eentrunirea condi\u0163iilor de recunoa\u015ftere, \u00een ceea ce a privit U.R.S.S. nu a fost creat\u0103 nici o comisie cu asemenea atribu\u0163ii.<\/span><\/p>\n

Av\u00e2nd \u00een vedere aceasta situa\u0163ie conflictual\u0103, pe plan interna\u0163ional au ap\u0103rut probleme, inclusiv pe fondul conflictelor separatiste, interetnice \u015fi minoritare cum a fost\u00a0 Kosovo \u00een Serbia prin proclamarea unilateral\u0103 a independen\u0163ei, Transnistria \u00een Republica Moldova, Abhazia \u015fi Osetia \u00een Georgia, Crimeea \u00een Ucraina. \u00cen acest sens, nu poate fi neglijat\u0103 existen\u0163a unor tentative separatiste \u00een Spania, Italia, Cipru, Belgia, Marea Britanie ori \u00een Canada Quebec, acestea av\u00e2nd ca obiectiv formarea unor state suverane \u015fi independente pe criterii minoritare \u015fi etnice, fie \u015fi autoproclamate. Rezist\u00e2nd presiunilor SUA \u015fi \u00eencerc\u0103rilor de persuasiune ale Bruxelles-ului, Serbia pare a-\u015fi propune at\u00e2t continuarea proiectului de aderare la Uniunea European\u0103, c\u00e2t \u015fi fructificarea la maximum a parteneriatului cu Rusia \u00een contextul dosarului Kosovo. Astfel, liderii s\u00e2rbi au respins hot\u0103r\u00e2t ideea c\u0103 ar putea fi constr\u00e2n\u015fi, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, s\u0103 aleag\u0103 \u00eentre integrarea european\u0103 \u015fi Kosovo, caracteriz\u00e2nd drept \u201eindecent\u0103\u201d o astfel de situa\u0163ie evocat\u0103 de \u201eunele cercuri europene\u201d[18]<\/a>.\u00a0 Kosovo \u015fi-a proclamat independen\u0163a \u00een 17 februarie 2008 \u015fi a fost rescunoscut p\u00e2n\u0103 \u00een prezent de 65 de \u0163\u0103ri. Serbia a respins aceast\u0103 decizie, consider\u00e2nd teritoriul drept provincia sa \u00een continuare, \u015fi a contestat la Curtea Interna\u0163ional\u0103 de Justi\u0163iei proclamarea unilateral\u0103 a independen\u0163ei Kosovo. Oficialii de la Belgrad consider\u0103 c\u0103 problema Kosovo poate fi abordat\u0103 de pe o pozi\u0163ie de for\u0163\u0103 atunci c\u00e2nd Serbia va deveni membr\u0103 a Uniunii Europene. Printre statele care nu au recunoscut noul stat se num\u0103r\u0103 Cipru, Spania, Grecia, Slovacia \u015fi Rom\u00e2nia care refuz\u0103, din solidaritate cu Serbia sau pentru c\u0103 nu vor s\u0103 creeze un precedent, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 pe teritoriul lor exist\u0103 riscuri de secesiune. Analiza razboiului, a felului \u00een care a fost dus \u015fi a rezultatelor ob\u0163inute constituie un sector important, dar \u015fi evaluarea orizontului regiunii sud-est europene dup\u0103 interven\u0163ia trupelor NATO \u00een Kosovo relev\u0103 o experien\u0163\u0103 multiaspectual\u0103.\u00a0 Serbia nu recunoa\u015fte succesiunea Kosovo \u015fi o consider\u0103 o entitate condus\u0103 de ONU \u00een cadrul suveranit\u0103\u0163ii statului, ca Provincia Autonom\u0103 Kosovo \u015fi Metohi, fiind recreat\u0103 de Milo\u015fevici, dup\u0103 reformele constitu\u0163ionale s\u00e2rbe la sf\u00e2r\u015fitul anilor 1980.<\/span><\/p>\n

\u00cenc\u0103lcarea Cartei O.N.U.\u00a0 \u015fi a prevederilor Actului Final de la Helsinki prin declara\u0163ia unilateral\u0103 a independen\u0163ei Kosovo \u015fi stabilirea statutului de independen\u0163\u0103 monitorizat\u0103 la nivel interna\u0163ional au dus la \u00eenc\u0103lcarea normelor care prev\u0103d garantarea integrit\u0103\u0163ii teritoriale a statelor \u015fi inviolabilit\u0103\u0163ii frontierelor. \u00cen cazul Kosovo nu se poate vorbi de o recunoa\u015ftere legitim\u0103. Dac\u0103 recunoa\u015fterea statelor noi ap\u0103rute ar fi considerate o obliga\u0163ie, atunci limitele dreptului interna\u0163ional ar fi dep\u0103site. Guvernul s\u00e2rb a cerut\u00a0 ca ambasadorii din \u0163\u0103rile UE care au recunoscut Kosovo s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la posturi. Belgradul a invocat atunci necesitatea men\u0163inerii apropierii sale de Bruxelles. Economia acestei entit\u0103\u0163i este una dintre cele mai precare din Europa. \u00cen ciuda progreselor ob\u0163inute \u00een Kosovo, autorit\u0103\u0163ile s\u00e2rbe au r\u0103mas pe pozi\u0163ie \u015fi nu au recunoscut \u00eenc\u0103 independen\u0163a acestei \u0163\u0103ri, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Serbia \u00ee\u015fi pune multe speran\u0163e \u00een opinia CIJ unde a contestat legalitatea proclam\u0103rii independen\u0163ei de c\u0103tre Pristina. Trebuie men\u0163ionat c\u0103 noul stat Kosovo \u015fi-a proclamat independen\u0163a \u00een 17 februarie, f\u0103r\u0103 aprobarea Consiliului de Securitate al ONU.<\/span><\/p>\n

Statele sunt entit\u0103\u0163ile care sunt suverane complet sau par\u0163ial asupra teritoriilor sale revendicate, av\u00e2nd ca scop ob\u0163inerea independen\u0163ei totale, dar exist\u0103 \u015fi entit\u0103\u0163ile ce nu au control asupra teritoriului revendicat \u00een ciuda faptului c\u0103 au fost recunoscute ca av\u00e2nd drept de jure asupra teritoriului respectiv de cel pu\u0163in o alt\u0103 na\u0163iune general recunoscut\u0103. Unele \u0163\u0103ri din aceast\u0103 list\u0103, precum Cipru \u015fi Republica Ceh\u0103, sunt recunoscute de marea majoritate a na\u0163iunilor \u015fi sunt membre a Na\u0163iunilor Unite. De exemplu, \u00een 1991 s-a avut \u00een vedere recunoa\u015fterea\u00a0 provinciei Nagorno-Karabah ca fiind de jure independent\u0103 de Azerbaijan, \u00eens\u0103 nici un stat nu a considerat acest lucru necesar. Aceea\u015fi situa\u0163ie se are \u00een vedere \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte\u00a0 Somaliland ca fiind de jure independent\u0103 de Somalia. \u00cen legatur\u0103 cu independen\u0163a Transnistriei aceasta este recunoscut\u0103 doar de Abhazia \u015fi Osetia de Sud, \u00eens\u0103 toate statele membre ONU \u00eei consider\u0103 teritoriul \u00een cauz\u0103 ca fiind o parte de jure a Republicii Moldova. Dac\u0103\u00a0 Palestina este recunoscut\u0103 de 96 state membre ONU, de Sf\u00e2ntul Scaun, de Liga Arab\u0103 \u015fi de Organiza\u0163ia Conferin\u0163ei Islamice, dup\u0103 Declara\u0163ia de Independen\u0163\u0103 a Palestinei din 1988, \u00eens\u0103 Israel nu recunoa\u015fte Statul Palestina, iar ONU recunoa\u015fte Palestina ca o entitate ce nu \u00eei este membr\u0103, cu statut de observator. \u00cen ceea ce prive\u015fte Republica Popular\u0103 Democratic\u0103 a Coreei nu este recunoscut\u0103 de Estonia, Fran\u0163a, Japonia \u015fi Republica Coreean\u0103 de Sud.<\/span><\/p>\n

Statul Liechtenstein este discutat \u00eenc\u0103 din 1993 \u015fi nu este recunoscut nici de Republica Ceh\u0103, nici de Slovacia motivat de refuzul acestuia de a le recunoa\u015fte, la r\u00e2ndul s\u0103u, pe acestea.<\/span><\/p>\n

Apari\u0163ia unui nou stat este condi\u0163ionat\u0103 de \u00eendeplinirea cumulativ\u0103 a mai multor condi\u0163ii cum ar fi popula\u0163ia, teritoriul \u015fi guvern, ceea ce implic\u0103 recunoa\u015fterea calit\u0103\u0163ii de subiect al dreptului interna\u0163ional pentru noul stat. \u00cen doctrin\u0103, se men\u0163ioneaz\u0103 c\u0103 teritoriul de stat se afl\u0103 \u00een raport direct cu suveranitatea de stat, acesta fiind \u015fi o condi\u0163ie prealabil\u0103 pentru existen\u0163a popula\u0163iei \u015fi a autorit\u0103\u0163ii statale. Conform principiului nerecurgerii la for\u0163\u0103, \u00een dreptul interna\u0163ional nu este recunoscut\u0103 apari\u0163ia statelor\u00a0 care \u015fi-au dob\u00e2ndit teritoriul prin utilizarea for\u0163ei, aceasta reprezent\u00e2nd \u00eenc\u0103lcarea unei norme de jus cogens.<\/span><\/p>\n

Componentele statalit\u0103\u0163ii au fost men\u0163ionate \u00een Conven\u0163ia de la Montevideo privind drepturile \u015fi \u00eendatoririle statelor, respectiv un stat trebuie s\u0103 aib\u0103 o popula\u0163ie permanent\u0103, un teritoriu determinat, un guvern, c\u00e2t \u015fi capacitatea de a intra \u00een rela\u0163ii cu alte state. \u00cen practica interna\u0163ional\u0103 s-a subliniat c\u0103 existen\u0163a unui stat este \u0163inut\u0103 de condi\u0163ia de\u0163inerii unui teritoriu, unei popula\u0163ii care locuie\u015fte pe acel teritoriu \u015fi o putere public\u0103[19]<\/a>.<\/span><\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte recunoa\u015fterea la nivel interna\u0163ional a Rom\u00e2niei ca stat trebuie men\u0163ionat anul 1877, c\u00e2nd\u00a0 Rom\u00e2nia \u00ee\u015fi declar\u0103 independen\u0163a fa\u0163\u0103 de Imperiul Otoman \u015fi, \u00een urma r\u0103zboiului ruso-turc, independen\u0163a acesteia a fost recunoscut\u0103 prin Tratatul de la Berlin din 1878, fiind primul stat na\u0163ional independent din Europa de est. \u00a0Independen\u0163a Rom\u00e2niei, ca \u015fi independen\u0163a Serbiei \u015fi a Muntenegrului, precum \u015fi unirea Dobrogei cu Rom\u00e2nia, au fost recunoscute, \u00een Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano din 3 martie 1878. Prin Congresul de Pace de la Berlin din 1878 s-a recunoscut \u015fi men\u0163inut statutul\u00a0 proclamat de Rom\u00e2nia anterior. De\u015fi s-a restabilit suveranitatea Rom\u00e2niei asupra Dobrogei,\u00a0 Rusia a \u00eenc\u0103lcat Conven\u0163ia semnat\u0103 \u00een\u00a0 1877 \u015fi a for\u0163at Rom\u00e2nia s\u0103 retrocedeze jude\u0163ele Basarabiei de sud Kahul, Bolgrad \u015fi Ismail. Spre deosebire de Rom\u00e2nia, Bulgaria \u015fi-a declarat independen\u0163a fa\u0163\u0103 de puterea otoman\u0103 \u00een 1908, imediat dup\u0103 Revolu\u0163ia Turcilor Tineri.<\/span><\/p>\n

Independen\u0163a Muntenegrului presupune apari\u0163ia unei noi \u0163\u0103ri pe harta lumii \u015fi sfir\u015fitul Iugoslaviei, celelalte republici – Slovenia, Croa\u0163ia, Bosnia, Macedonia \u2013 separ\u00e2ndu-se \u00een urma r\u0103zboaielor ce au avut loc \u00een anii 1990 \u00een Balcani. Independen\u0163a Muntenegrului a fost confirmat\u0103 oficial, \u00een urma rezultatelor referendumului care a avut loc. Odat\u0103 cu pr\u0103bu\u015firea Federa\u0163iei Iugoslave, dup\u0103 1989, Muntenegru s-a aflat \u00eentr-o pozi\u0163ie precar\u0103. \u00centre 1991 \u015fi 1992, Slovenia, Croa\u0163ia, Bosnia, Her\u0163egovina \u015fi Fosta Republic\u0103 Iugoslav\u0103 a Macedoniei s-au retras din Iugoslavia. La 27 aprilie 1992, Serbia \u015fi Muntenegru au adoptat \u00eempreun\u0103 Constitu\u0163ia Republicii Federale Iugoslavia, la Belgrad. De\u015fi Muntenegru \u015fi-a reafirmat ata\u015famentul politic fa\u0163\u0103 de Serbia, con\u015ftiin\u0163a unei identit\u0103\u0163i muntenegrene distincte s-a afirmat din ce \u00een ce mai pregnant. La 4 februarie 2003, a fost adoptat\u0103 Carta Constitu\u0163ional\u0103 a Uniunii Statale Serbia \u015fi Muntenegru. Astfel, a continuat s\u0103 promoveze bunele rela\u0163ii bilaterale cu statele vecine \u015fi statele membre ale UE. Cooperarea cu statele vecine s-a intensificat \u00een special \u00een urm\u0103toarele domenii: cooperarea transfrontalier\u0103 (patru programe de cooperare transfrontalier\u0103 cu: Bosnia \u015fi Her\u0163egovina, Albania, Serbia \u015fi Croa\u0163ia), \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi tehnologie (Albania), protec\u0163ia minorit\u0103\u0163ilor (Croa\u0163ia) \u015fi dubla cet\u0103\u0163enie (Fosta Republic\u0103 Iugoslav\u0103 a Macedoniei). Rela\u0163iile cu Serbia sunt \u00een continuare afectate de decizia muntenegrean\u0103 de a recunoa\u015fte independen\u0163a Kosovo[20]<\/a>. \u00a0\u00a0 Muntenegru face progrese constante \u00een ceea ce prive\u015fte pozi\u0163ia sa pe scena interna\u0163ional\u0103, devenind membru al Na\u0163iunilor Unite, OSCE, FMI, Consiliul Europei \u015fi al multor altor organiza\u0163ii regionale \u015fi interna\u0163ionale. Aderarea la UE a fost considerat\u0103 de guvern ca fiind obiectivul final \u015fi se bucur\u0103 de un sprijin public excep\u0163ional .<\/span><\/p>\n

Kosovo nu trebuie considerat un precedent pentru a justifica recunoa\u015fterea independen\u0163ei Abhaziei \u015fi Osetiei de Sud, regiuni separatiste georgiene, de c\u0103tre Rusia. Aceasta a recunoscut\u00a0 independen\u0163a regiunilor separatiste georgiene Abhazia \u015fi Osetia de Sud, la mai pu\u0163in de 20 de zile dup\u0103 ofensiva ratat\u0103 a Georgiei de a prelua controlul asupra Osetiei de Sud. Parlamentul din Peninsula Crimeea a cerut Parlamentului na\u0163ional s\u0103 urmeze exemplul Rusiei \u015fi s\u0103 recunoasc\u0103 regiunile georgiene separatiste. Crimeea, regiune ucrainean\u0103 cu o oarecare autonomie, este populat\u0103 mai ales de etnici rusi \u015fi de vorbitori de limb\u0103 rus\u0103, iar liderii locali au adoptat pozi\u0163ii proruse \u015fi chiar au lansat apeluri pentru alipirea la Rusia. Adunarea local\u0103 a decis, cu 79 voturi pentru \u015fi doar 8 \u00eempotriv\u0103, s\u0103 cear\u0103 Parlamentului na\u0163ional recunoa\u015fterea Osetiei de Sud \u015fi Abhaziei. Ini\u0163ial, Rusia \u015fi Nicaragura au recunoscut independen\u0163a acestor regiuni separatiste, ac\u0163iune denun\u0163at\u0103 de Occident.\u00a0 Parlamentul din Crimeea \u00ee\u015fi exprim\u0103 sus\u0163inerea pentru popoarele din Abhazia \u015fi Osetia de Sud, c\u00e2t \u015fi pentru dreptul lor la autodeterminare sus\u0163in\u00e2nd ac\u0163iunile Rusiei \u00een asigurarea securit\u0103\u0163ii acestor republici. Dezmembrarea fostei URSS \u015fi a fostei Iugoslavii a dus la declan\u015farea unor conflicte interetnice cu incidente asupra dreptului la autodeterminare, \u00eens\u0103 asemenea conflicte au avut loc\u00a0 \u015fi \u00een alte state, cum sunt Somalia, Rwanda \u015fi Asia.<\/span><\/p>\n

\u00cen procesul recunoa\u015fterii condi\u0163ionarea este mai extins\u0103, trec\u00e2nd dincolo de capacitatea guvernului noii entit\u0103\u0163i de a controla teritoriul \u015fi pune \u00een discu\u0163ie legitimitatea acestui guvern, \u00een m\u0103sura \u00een care el exprim\u0103 voin\u0163a noului stat de a accepta principiile statului de drept, ale democra\u0163iei, c\u00e2t \u015fi angajamentele asumate prin tratatele interna\u0163ionale privind drepturile omului[21]<\/a>. Statele noi ap\u0103rute ca fiind suverane \u015fi independente au ca obiectiv principal voca\u0163ia de a fi membre cu drepturi depline si egale ale comunit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale[22]<\/a>.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

[1]<\/a> D.Popescu, Drept interna\u0163ional public, Ed.Universit\u0103\u0163ii Titu Maiorescu, Bucure\u015fti,2003, p.50.<\/span><\/p>\n

[2]<\/a> Un exemplu \u00een acest sens este secesiunea Cubei de Spania \u00een 1953.<\/span><\/p>\n

[3]<\/a> Republica Arab\u0103 Unit\u0103 \u00een 1958.<\/span><\/p>\n

[4]<\/a> A.N\u0103stase, B.Aurescu, C.Jura, Drept interna\u0163ional public.Sinteze pentru examen, edi\u0163ia 5, Editura C.H.Beck, Bucure\u015fti, 2009.<\/span><\/p>\n

[5]<\/a> R. Miga-Be\u015fteliu, Drept interna\u0163ional. Introducere \u00een drept interna\u0163ional public, Edi\u0163ia a III-a, Ed. All Beck, Bucure\u015fti, 2003, p.101.<\/span><\/p>\n

[6]<\/a> N.Q.Dinh, P.Daillier, A.Pellet, Droit international public, LGDJ,Paris, 1987,p.495.<\/span><\/p>\n

[7]<\/a> R.Miga-Be\u015fteliu, op.cit., p.103.<\/span><\/p>\n

[8]<\/a> D.Popescu, op.cit., p.52.<\/span><\/p>\n

[9]<\/a> I. Diaconu, Curs de drept interna\u0163ional public, Editura \u015eansa,Bucure\u015fti ,1993, p. 85.<\/span><\/p>\n

[10]<\/a> \u00cen acest sens se are \u00een vedere nerecunoa\u015fterea Republicii Populare Chineze \u015fi dezmembrarea U.R.S.S.<\/span><\/p>\n

[11]<\/a> R.Miga-Be\u015fteliu, op.cit., p.104.<\/span><\/p>\n

[12]<\/a> A se vedea cazul privind crearea statului Manciuko pe teritoriul Chinei.<\/span><\/p>\n

[13]<\/a> Mohamed Bedjaoui, Le droit d\u2019ingerence n\u2019existe pas en droit international, interviu in Al Bayane, 19 octombrie 1991, p.4, citat de A.N\u0103stase, Drepturile omului, religie a sf\u00e2r\u015fitului de secol, Institutul Rom\u00e2n pentru Drepturile Omului, Bucure\u015fti, 1992, p.26.<\/span><\/p>\n

[14]<\/a> Afacerea Activit\u0103\u0163ile militare \u015fi paramilitare \u00een Nicaragua \u015fi contra acesteia, Recueil 1986, p.108.<\/span><\/p>\n

[15]<\/a> I.Diaconu, Minorit\u0103\u0163ile.Statut.Perspective, Institutul Rom\u00e2n pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 1996, p.147.<\/span><\/p>\n

[16]<\/a> CIJ, Recueil 1971, Avizul consultativ asupra Namibiei, p.31<\/span><\/p>\n

[17]<\/a> I.Diaconu, Minorit\u0103\u0163ile \u00een mileniul al treilea \u00eentre globalism \u015fi spirit na\u0163ional, Ed. Ared, Bucure\u015fti, 1999, p.300.<\/span><\/p>\n

[18]<\/a> Ministrul s\u00e2rb de externe Vuk Jeremic, citat de V.I.P. Daily News Report <\/em>nr. 3642, 30 iulie 2006.<\/span><\/p>\n

[19]<\/a> Tribunalul arbitral germano-polonez, cauza Deutsche Continental Gas- Gessellschaft, 1929.<\/span><\/p>\n

[20]<\/a> Conform UNSCR 1244\/1999.<\/span><\/p>\n

[21]<\/a> D.Popescu, Destramarea sistemului socialist si aparitia noilor state independente in Europa de Sud- Est, Studii de drept romanesc, nr.1-2, Academia Romana, Institutul de Cercetari Juridice, Bucuresti,2007,p.119.<\/span><\/p>\n

[22]<\/a> Idem.<\/span>