{"id":34,"date":"2009-11-17T04:55:33","date_gmt":"2009-11-17T02:55:33","guid":{"rendered":"http:\/\/aafdutm.ro\/revista\/?p=34"},"modified":"2009-12-17T04:26:08","modified_gmt":"2009-12-17T02:26:08","slug":"eterna-intoarcere-la-maiorescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.aafdutm.ro\/revista\/anul-i\/nr-1\/eterna-intoarcere-la-maiorescu\/","title":{"rendered":"ETERNA \u00ceNTOARCERE LA MAIORESCU"},"content":{"rendered":"

\"maiorescu\"I. Biografie<\/span><\/h3>\n
Titu Maiorescu (numele s\u0103u complet era\u00a0Titu Liviu Maiorescu) s-a n\u0103scut la Craiova, la\u00a015 februarie 1840. Mama lui Titu Maiorescu,\u00a0Maria Popazu, era sora c\u0103rturarului episcop al\u00a0Caransebe\u015fului, Ioan Popazu. Familia Popazu\u00a0era de la V\u0103lenii de Munte \u015fi, se pare, de origine\u00a0arom\u00e2n\u0103. Tat\u0103l s\u0103u, Ioan Maiorescu, fiu de \u0163\u0103ran\u00a0transilv\u0103nean din Bucerdea Gr\u00e2noas\u0103, se numea\u00a0de fapt Trifu, dar \u00ee\u015fi luase numele de Maiorescu\u00a0pentru a sublinia \u00eenrudirea cu Petru Maior. Teolog\u00a0prin forma\u0163ie (cu studii la Blaj, Pesta, Viena),\u00a0Ioan Maiorescu se dovedi un liber cuget\u0103tor.\u00a0Profesor la Cern\u0103u\u0163i, Craiova, Ia\u015fi, Bucure\u015fti, el\u00a0r\u0103m\u00e2ne o figur\u0103 luminoas\u0103 a epocii de formare a\u00a0\u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului rom\u00e2nesc modern. Ioan Maiorescu\u00a0a fost inspector al \u015fcolilor din Oltenia, profesor la\u00a0\u015ecoala Central\u0103 din Craiova. \u00cen timpul revolu\u0163iei\u00a0de la 1848 a stabilit leg\u0103tura dintre revolu\u0163ionarii\u00a0munteni \u015fi ardeleni \u015fi a activat ca agent al Guvernului\u00a0provizoriu l\u00e2ng\u0103 Dieta german\u0103 din\u00a0Frankfurt. \u00cen acest timp, familia lui, so\u0163ia Maria,\u00a0n\u0103scut\u0103 Popasu, \u015fi cei doi copii, Emilia \u015fi Titu, a\u00a0c\u0103l\u0103torit la Bucure\u015fti, Bra\u015fov, Sibiu \u015fi Blaj, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd\u00a0mai mult timp la Bra\u015fov, unde viitorul critic urmeaz\u0103\u00a0clasa \u00eent\u00e2i a gimnaziului rom\u00e2nesc. Stabilit la Viena,\u00a0Ioan Maiorescu scrie \u00een ziarele austriece articole\u00a0despre rom\u00e2ni \u015fi redacteaz\u0103 memorii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu\u00a0problema rom\u00e2neasc\u0103. Revenit \u00een \u0163ar\u0103 dup\u0103 Unire, a\u00a0\u00eendeplinit func\u0163iile de pre\u015fedinte al Ob\u015fte\u015ftii Epitropii,\u00a0de director al Comisiei Centrale a Principatelor\u00a0Unite, profesor la \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201c, director al Eforiei\u00a0Instruc\u0163iunii Publice \u015fi profesor la \u015ecoala Superioar\u0103\u00a0de Litere din Bucure\u015fti.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
1. Copil\u0103ria<\/strong><\/span><\/div>\n
\u00centre 1846 \u015fi 1848 Titu Maiorescu este elev al\u00a0\u015fcolii primare din Craiova. \u00cen zilele revolu\u0163iei, Ioan\u00a0Maiorescu, plec\u00e2nd \u00een misiune la Frankfurt am\u00a0Main, Maria Maiorescu \u00eempreun\u0103 cu copiii pribege\u015fte\u00a0la Bucure\u015fti, Bra\u015fov, Sibiu. Prin decembrie\u00a01848, sub conducerea lui Avram Iancu, familia lui\u00a0Ioan Maiorescu ajunge la Blaj. Din nou la Bra\u015fov.\u00a0Titu Maiorescu continu\u0103 cursul primar (1848\/1849\u00a0\u015fi 1849\/1950) la \u015fcoala protodiaconului Iosif Barac,\u00a0unde urmeaz\u0103 primele dou\u0103 clase elementare.<\/span><\/div>\n
\u00centre 1850 \u2013 1851, absolvind \u015fcoala primar\u0103,\u00a0Titu Maiorescu este \u00eenscris la Gimnaziul rom\u00e2nesc\u00a0din Schei-Bra\u015fov, gimnaziu \u00eenfiin\u0163at \u00een 1850 prin\u00a0str\u0103dania unchiului s\u0103u, Ioan Popazu, pe atunci paroh\u00a0al bisericii Sf. Nicolae din Schei, apoi protopop al\u00a0ora\u015fului. Urmeaz\u0103 clasa \u00eent\u00e2i a gimnaziului rom\u00e2nesc\u00a0din Bra\u015fov. \u00cen casa protopopului Popazu \u00eel vede pe\u00a0Anton Pann, care \u00eei va l\u0103sa o impresie de ne\u015fters.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
2. La Academia Theresianum<\/strong><\/span><\/div>\n
\u00cen septembrie 1851, familia Maiorescu se stabile\u015fte\u00a0la Viena, unde tat\u0103l era salariat al Ministerului\u00a0de Justi\u0163ie. \u00cen octombrie, Titu Maiorescu este \u00eenscris\u00a0\u00een clasa I la Gimnaziul academic, anex\u0103 pentru\u00a0externi a Academiei Theresiane. Peste o lun\u0103 i se\u00a0echivaleaz\u0103 anul de gimnaziu de la Bra\u015fov \u015fi este\u00a0trecut \u00een clasa a II-a.<\/span><\/div>\n
\u00cen timpul \u015federii familiei sale la Viena, Titu\u00a0Maiorescu urmeaz\u0103 cursurile Academiei Tereziene.\u00a0\u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 \u00eencepe redactarea \u00censemn\u0103rilor\u00a0zilnice (\u0163inut p\u00e2n\u0103 \u00een iulie 1917, \u00een 42 de caiete\u00a0aflate ast\u0103zi \u00een fondul de manuscrise al Bibliotecii\u00a0Academiei Rom\u00e2ne \u015fi la Biblioteca Central\u0103 de\u00a0Stat din Bucure\u015fti), pe care le va continua p\u00e2n\u0103 la\u00a0sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii \u015fi care constituie o pre\u0163ioas\u0103 surs\u0103\u00a0de cunoa\u015ftere a omului Maiorescu. \u00censemn\u0103rile\u00a0ni-l prezint\u0103 \u00eenc\u0103 din adolescen\u0163\u0103 ca pe un caracter\u00a0puternic, ambi\u0163ios \u015fi iubitor de ordine, pasionat\u00a0de cultur\u0103 \u015fi dornic s\u0103 se afirme prin capacit\u0103\u0163ile\u00a0sale intelectuale \u00een fa\u0163a colegilor austrieci, care,\u00a0provenind adesea din familii aristocratice, \u00eel priveau\u00a0de sus. Succesul pe care \u00eel ob\u0163ine \u00een 1858,\u00a0absolvind ca \u015fef de promo\u0163ie Academia Terezian\u0103,\u00a0reprezint\u0103 o \u00eencununare a eforturilor sale \u015fi a voin\u0163ei\u00a0de care d\u0103duse dovad\u0103.<\/span><\/span><\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/span><\/span><\/div>\n
3. Studiile universitare
\nGraba pe care o manifest\u0103 \u00een ob\u0163inerea diplomelor\u00a0universitare (dup\u0103 numai un an de studii la\u00a0Berlin, ob\u0163ine la Giessen doctoratul \u201cmagna cum\u00a0laude\u201c, dup\u0103 \u00eenc\u0103 un an, licen\u0163a \u00een litere \u015fi filosofie\u00a0la Sorbona \u015fi, dup\u0103 \u00eenc\u0103 un an de studii universitare\u00a0la Paris, licen\u0163a \u00een drept) nu afecteaz\u0103 seriozitatea\u00a0preg\u0103tirii sale academice; bazele culturii extrem\u00a0de solide a lui Maiorescu se instaureaz\u0103 acum. <\/span><\/span><\/strong><\/div>\n
<\/p>\n

Trimite la 3 ianuarie 1857 o lucrare, semnat\u0103\u00a0Aureliu, la Gazeta de Transilvania, cu inten\u0163ia\u00a0de a servi ca prezentare a unor traduceri ale sale\u00a0din Jean Paul. \u00cen num\u0103rul urm\u0103tor este publicat\u0103\u00a0traducerea unei povestiri de Jean Paul, intitulat\u0103\u00a0\u201cNoapte de Anul Nou\u201d. De\u015fi traducerea nu a\u00a0fost publicat\u0103 la acea dat\u0103, scrisoarea editat\u0103 de\u00a0Aurel A. Mure\u015fianu \u00een Gazeta c\u0103r\u0163ilor, nr. 1,\u00a01934, este considerat\u0103 totu\u015fi \u201ecea dint\u00e2i \u00eencercare\u00a0publicistic\u0103\u201c a lui T. Maiorescu, titlu sub care a \u015fi\u00a0fost retip\u0103rit\u0103. \u00cen 1858, pe l\u00e2ng\u0103 activitatea universitar\u0103,\u00a0pred\u0103 psihologia la pensioane particulare\u00a0\u015fi franceza \u00een casa Kremnitz.<\/span><\/span><\/strong><\/p>\n

<\/span><\/div>\n

<\/p>\n
Preparator pentru limba francez\u0103 \u00een familia\u00a0Kremnitz, Titu Maiorescu d\u0103 lec\u0163ii celor patru\u00a0copii ai familiei: Klara (viitoarea sa so\u0163ie), Helene,\u00a0Wilhelm (viitorul dr. W. Kremnitz, so\u0163ul\u00a0lui Mite Kremnitz, n. Bardeleben) \u015fi Hermann.\u00a0Titu Maiorescu \u00ee\u015fi trece doctoratul \u00een filozofie\u00a0la Giessen, magna cum laude. Universitatea din\u00a0Giessen \u00eei considerase, doctoratului, ultimii doi\u00a0ani de la Theresianum drept studii universitare.\u00a0\u00centors \u00een \u0163ar\u0103, public\u0103 articolul \u201eM\u0103sura \u00een\u0103l\u0163imii\u00a0prin barometru\u201d \u00een revista Isis sau natura.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
4. Doctoratul<\/strong><\/span><\/div>\n
\u00cen decembrie 1860 \u00ee\u015fi ia Licen\u0163a \u00een litere \u015fi\u00a0filosofie la Sorbona, prin echivalarea doctoratului\u00a0de la Giessen. \u00cen anul urm\u0103tor \u00eei apare la Berlin\u00a0lucrarea de filozofie Einiges Philosophische in\u00a0gemeinfasslicher Form (\u201eConsidera\u0163ii filozofice\u00a0pe \u00een\u0163elesul tuturor\u201d), v\u0103dit sub influen\u0163a ideilor\u00a0lui Herbart \u015fi Feuerbach.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
La 17 decembrie, \u00een urma consult\u0103rii lucr\u0103rii\u00a0Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form\u00a0(Ceva filosofie pe \u00een\u0163elesul tuturor), \u015fi dup\u0103 \u201eo\u00a0ap\u0103rare verbal\u0103 f\u0103cut\u0103 \u00eenaintea facult\u0103\u0163ii \u00een mod\u00a0brillant a opiniunilor originale\u201c, Sorbona \u00eei \u201econcese\u00a0titlul de licenc\u00e9 \u00e8s lettres\u201c. \u00cen continuare,\u00a0Titu Maiorescu \u00ee\u015fi va preg\u0103ti doctoratul cu teza:\u00a0\u201eLa relation. Essai d\u2019un nouveau fondement de la\u00a0philosophie\u201d, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lui 1861, c\u00e2nd va\u00a0p\u0103r\u0103si Fran\u0163a.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
5. Cariera universitar\u0103<\/strong><\/span><\/div>\n
\u00cen vara anului 1862 este numit supleant la\u00a0Tribunalul de Ilfov, apoi procuror. Se c\u0103s\u0103tore\u015fte\u00a0cu pupila sa, Clara Kremnitz. \u00cen luna noiembrie\/\u00a0decembrie devine profesor la Universitatea din Ia\u015fi\u00a0\u015fi director al Gimnaziului central din acela\u015fi ora\u015f.\u00a0\u00cen 1863 i se \u00eencredin\u0163eaz\u0103 cursul de istorie la\u00a0Universitate, cu tema \u201eDespre istoria republicii\u00a0romane de la introducerea tribunilor plebei p\u00e2n\u0103\u00a0la moartea lui Iuliu Cezar cu privire special la\u00a0dezvoltarea economico-politic\u0103\u201d. Din luna februarie\u00a0p\u00e2n\u0103 \u00een luna septembrie este Decan al\u00a0Facult\u0103\u0163ii de Filosofie a Universit\u0103\u0163ii din Ia\u015fi. Pe\u00a018 septembrie 1863 este ales rector al Universit\u0103\u0163ii\u00a0din Ia\u015fi pe o perioad\u0103 de patru ani. \u00cen octombrie\u00a0este numit director al \u015ecolii Normale \u201eVasile\u00a0Lupu\u201c din Ia\u015fi. Pred\u0103 aici pedagogia, gramatica\u00a0rom\u00e2n\u0103, psihologia \u015fi compunerea. Ini\u0163iaz\u0103 pentru\u00a0prima oar\u0103 \u00een \u0163ara noastr\u0103 practica pedagogic\u0103 a\u00a0elevilor, printre care se num\u0103r\u0103 \u015fi Ion Creang\u0103.\u00a0\u00cen 1863, Titu Maiorescu public\u0103 la Ia\u015fi \u201eAnuariul Gimnasiului \u015fi Internatului din Ia\u015fi pe anul\u00a0\u015fcolar 1862\u20141863\u201d; anuarul este precedat de\u00a0diserta\u0163ia lui: \u201ePentru ce limba latin\u0103 este chiar \u00een\u00a0privin\u0163a educa\u0163iei morale studiul fundamental \u00een\u00a0gimnaziu ?\u201d. La 28 martie se na\u015fte fiica lui Titu\u00a0Maiorescu, Livia, c\u0103s\u0103torit\u0103 Dymsza, moart\u0103 \u00een\u00a01946. La 8 octombrie, Titu Maiorescu este numit\u00a0la direc\u0163ia Institutului Vasilian din Ia\u015fi, care se\u00a0cerea \u201efundamental reorganizat\u201c. \u00cen vederea acestei\u00a0misiuni, din \u00eens\u0103rcinarea ministrului instruc\u0163iunii\u00a0publice de atunci, Alexandru Odobescu, el va pleca\u00a0\u00eentr-o c\u0103l\u0103torie documentar\u0103 la Berlin, \u00eentorc\u00e2ndu-se\u00a0la Ia\u015fi pe 4 ianuarie 1864.\u00a0\u00centre 1863\u20141864, Titu Maiorescu pred\u0103 filozofia\u00a0la Facultatea de Litere din Ia\u015fi.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
6. Implicarea \u00een via\u0163a social\u0103<\/strong><\/span><\/div>\n
\u00cen ziua de 10 martie 1861, Titu Maiorescu \u0163ine\u00a0la Berlin o conferin\u0163\u0103 (Die alte franz\u00f6sische\u00a0Trag\u00f6die und die Wagnersche Musik \u2014 \u201eVechea\u00a0tragedie francez\u0103 \u015fi muzica lui Wagner\u201d) \u00een folosul\u00a0monumentului lui Lessing la Kamenz, repetat\u0103 la\u00a012 aprilie la Paris, la \u201eCercle des soci\u00e9t\u00e9s savantes\u201c\u00a0\u015fi reluat\u0103 sub form\u0103 de comunicare, la 27 aprilie,\u00a0din nou la Berlin, la Societatea de filozofie.\u00a0La 28 noiembrie ob\u0163ine la Paris diploma de\u00a0licen\u0163\u0103 \u00een drept, cu teza \u201cDu r\u00e9gime dotal\u201d.\u00a0\u00cen ziua de 10 decembrie el \u00eencepe ciclul de\u00a0conferin\u0163e despre \u201eEduca\u0163iunea \u00een familie\u201d. Tot\u00a0\u00een decembrie ob\u0163ine Licen\u0163a \u00een drept la Paris \u015fi se\u00a0stabile\u015fte \u00een Bucure\u015fti.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
\u00centors \u00een \u0163ar\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lui 1861, Titu Maiorescu\u00a0este dornic s\u0103 contribuie din toate puterile\u00a0la \u00eenscrierea statului recent format \u00een urma Unirii\u00a0din 1859 pe f\u0103ga\u015ful unei vie\u0163i culturale \u015fi politice\u00a0de nivel european. \u00cen acel moment \u00een care totul era\u00a0de f\u0103cut \u015fi \u00een care era nevoie de energii proaspete\u00a0\u015fi de oameni de cultur\u0103 forma\u0163i \u00een \u015fcolile \u00eenalte\u00a0ale apusului, Titu Maiorescu va cunoa\u015fte la v\u00e2rsta\u00a0tinere\u0163ii o ascensiune vertiginoas\u0103, greu sau aproape\u00a0imposibil de conceput mai t\u00e2rziu: profesor\u00a0universitar (la Ia\u015fi) la 22 de ani, decan la 23 \u015fi\u00a0rector la aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103, academician (membru\u00a0al Societ\u0103\u0163ii Academice Rom\u00e2ne) la 27 de ani,\u00a0deputat la 30, ministru la 34 de ani. Dar aceast\u0103\u00a0ascensiune n-a fost mereu lin\u0103 \u015fi nici scutit\u0103 de\u00a0grele \u00eencerc\u0103ri, precum procesul care i-a fost\u00a0intentat \u00een urma calomniilor aduse de adversarii s\u0103i\u00a0politici, care atr\u0103seser\u0103 \u015fi suspendarea lui din toate\u00a0func\u0163iile \u00een 1864, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd verdictul de achitare\u00a0din anul urm\u0103tor avea s\u0103 dovedeasc\u0103 netemeinicia\u00a0acuza\u0163iilor \u00eendreptate \u00eempotriva lui.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
7. Fondatorul Junimii<\/strong><\/span><\/div>\n
Anii 1860 au mai \u00eensemnat pentru Maiorescu\u00a0\u201eprelec\u0163iunile populare\u201c (conferin\u0163e asupra unor\u00a0variate probleme de cultur\u0103 adresate unui public\u00a0destul de larg), \u00eentemeierea Junimii \u00eempreun\u0103 cu\u00a0prietenii s\u0103i I. Negruzzi, Petre P. Carp, V. Pogor\u00a0\u015fi Th. Rosetti, \u00eenceperea activit\u0103\u0163ii de avocat, directoratul\u00a0la \u015ecoala Normal\u0103 \u201eVasile Lupu\u201c din Ia\u015fi,\u00a0\u00eenfiin\u0163area, \u00een 1867, a revistei Convorbiri Literare.\u00a0De\u015fi perioada care a urmat Unirii din 1859 a\u00a0reprezentat o epoc\u0103 de \u00eemplinire a idealurilor\u00a0pa\u015foptiste, totu\u015fi unele accente se schimbaser\u0103,\u00a0condi\u0163iile erau altele dec\u00e2t pe vremea tinere\u0163ii\u00a0romantice a lui Heliade R\u0103dulescu, Alecsandri sau\u00a0B\u0103lcescu. Maiorescu reprezint\u0103 noua genera\u0163ie,\u00a0junimist\u0103, cu o nou\u0103 concep\u0163ie asupra vie\u0163ii\u00a0sociale \u015fi culturale rom\u00e2ne\u015fti. Pe planul ideologiei\u00a0politice, Maiorescu este un conservator, adept\u00a0al unei evolu\u0163ii naturale, organice \u015fi temeinic\u00a0preg\u0103tite, adversar al \u201eformelor f\u0103r\u0103 fond\u201c, al\u00a0c\u0103ror rechizitoriu \u00eel face \u00een articolul din 1868,\u00a0\u00cen contra direc\u0163iei de ast\u0103zi \u00een cultura rom\u00e2n\u0103, \u00een\u00a0care condamn\u0103 introducerea unor institu\u0163ii imitate\u00a0dup\u0103 cele occidentale \u015fi c\u0103rora nu le corespundea\u00a0un fond adecvat \u00een mentalitatea, crea\u0163ia \u015fi nivelul\u00a0de cultur\u0103 al poporului rom\u00e2n.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
8. Titu Maiorescu, critic literar<\/strong><\/span><\/div>\n
\u00cenceputurile activit\u0103\u0163ii de critic literar ale lui\u00a0Maiorescu stau sub semnul aceleia\u015fi desp\u0103r\u0163iri\u00a0de genera\u0163ia anterioar\u0103. Spre deosebire de anii\u00a0premerg\u0103tori revolu\u0163iei de la 1848, c\u00e2nd o nevoie\u00a0acut\u0103 de literatur\u0103 original\u0103 \u00eel f\u0103cea pe Heliade\u00a0R\u0103dulescu s\u0103 adreseze apeluri entuziaste\u00a0pentru scrieri rom\u00e2ne\u015fti, deceniul al \u015faptelea al\u00a0secolului XIX ajunsese s\u0103 cunoasc\u0103 o relativ\u0103 afluen\u0163\u0103\u00a0de poe\u0163i \u015fi prozatori, ale c\u0103ror mijloace\u00a0artistice erau adesea mult dispropor\u0163ionate fa\u0163\u0103\u00a0de idealurile \u015fi de preten\u0163iile lor. Se punea acum\u00a0problema unei select\u0103ri a adev\u0103ratelor valori pe\u00a0baza unor criterii estetice \u015fi o asemenea sarcin\u0103 \u00ee\u015fi\u00a0asumase Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit\u00a0depreciativ ac\u0163iunea \u201ecritic\u0103 judec\u0103toreasc\u0103\u201c, \u00eentruc\u00e2t\u00a0studiile \u015fi articolele lui nu analizeaz\u0103 detaliat\u00a0opera literar\u0103 discutat\u0103, ci con\u0163in mai mult\u00a0sentin\u0163e asupra ei. Acestea se \u00eentemeiaz\u0103 pe o vast\u0103\u00a0cultur\u0103, un gust artistic sigur \u015fi pe impresionante\u00a0intui\u0163ii. \u00censu\u015fi mentorul Junimii considera acest fel\u00a0de critic\u0103 (net afirmativ\u0103 sau negativ\u0103) necesar\u0103\u00a0doar acelei epoci de confuzie a valorilor, urm\u00e2nd\u00a0ca modalit\u0103\u0163ile ei de realizare s\u0103 se nuan\u0163eze mai\u00a0t\u00e2rziu, \u00eentr-o via\u0163\u0103 literar\u0103 \u00een care marii scriitori\u00a0vor fi ridicat nivelul artistic \u015fi, implicit, vor fi f\u0103cut\u00a0s\u0103 sporeasc\u0103 exigen\u0163a publicului.<\/span><\/div>\n
<\/p>\n
Aceast\u0103 oper\u0103 de \u00eendrum\u0103tor, de lupt\u0103tor pentru\u00a0impunerea valorilor avea s-o duc\u0103 Maiorescu\u00a0\u00eentreaga via\u0163\u0103, \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00eentre activitatea politic\u0103\u00a0(\u00een care avea s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 la func\u0163ia de primministru,\u00a0dar \u015fi s\u0103 piard\u0103 un prieten din tinere\u0163e,\u00a0pe P.P. Carp), universitar\u0103 (ca profesor a avut \u015fi a\u00a0promovat discipoli de valoarea lui C. R\u0103dulescu-Motru, P.P. Negulescu, Pompiliu Eliade \u015fi al\u0163ii), de\u00a0avocat \u015fi de critic literar. I s-a repro\u015fat lui Maiorescu\u00a0faptul c\u0103 n-a consacrat mai mult timp literaturii,\u00a0dar, at\u00e2ta c\u00e2t este, opera lui de critic marcheaz\u0103\u00a0profund una dintre cele mai \u00eenfloritoare epoci din\u00a0istoria literaturii rom\u00e2ne: perioada marilor clasici.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
Rolul Junimii, al lui Maiorescu \u00eensu\u015fi, este legat\u00a0de crea\u0163ia \u015fi impunerea \u00een con\u015ftiin\u0163a publicului a\u00a0unor scriitori ca Eminescu, Creang\u0103, Caragiale,\u00a0Slavici, Duiliu Zamfirescu \u015fi al\u0163ii. <\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
\u00cen privin\u0163a comport\u0103rii, a felului de a fi, i s-a repro\u015fat\u00a0lui Maiorescu r\u0103ceala, lipsa pasiunii, atitudinea\u00a0olimpian\u0103, care p\u0103rea s\u0103 ascund\u0103 un suflet uscat;\u00a0este celebr\u0103 \u00een acest sens aprecierea vulcanicului\u00a0N. Iorga: \u201cCald \u015fi frig nu i-a fost nim\u0103nui l\u00e2ng\u0103\u00a0d\u00e2nsul\u201c. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din\u00a0cercul Junimii \u015fi discipolilor s\u0103u, chiar adversarului\u00a0s\u0103u, Dobrogeanu-Gherea, \u00eentr-un moment important\u00a0din via\u0163a acestuia, ne relev\u0103 \u00eens\u0103 un om de o mare\u00a0\u015fi, \u00een acela\u015fi timp, discret\u0103 generozitate. Iar r\u00e2ndurile\u00a0adresate lui Eminescu bolnav, care \u00ee\u015fi f\u0103cea scrupule\u00a0\u00een leg\u0103tur\u0103 cu provenien\u0163a mijloacelor materiale\u00a0permi\u0163\u00e2nd \u00eentre\u0163inerea sa la sanatoriul de la Ober-D\u00f6bling, dovedesc la Maiorescu o admirabil\u0103 de-licate\u0163e\u00a0sufleteasc\u0103:<\/span><\/div>\n
\u201cVrei s\u0103 \u015ftii cu ce mijloace e\u015fti sus\u0163inut deocamdat\u0103?\u00a0Bine, domnule Eminescu, suntem noi\u00a0a\u015fa str\u0103ini unii de al\u0163ii? Nu \u015ftii d-ta iubirea (dac\u0103mi\u00a0dai voie s\u0103 \u00eentrebuin\u0163ez cuv\u00e2ntul exact, de\u015fi\u00a0este mai tare), admira\u0163ia adeseori entuziast\u0103 ce\u00a0o am eu \u015fi tot cercul nostru literar pentru d-ta,\u00a0pentru poeziile d-tale, pentru toat\u0103 lucrarea d-tale\u00a0literar\u0103 \u015fi politic\u0103? Dar a fost o adev\u0103rat\u0103 exploziune\u00a0de iubire, cu care noi to\u0163i prietenii d-tale\u00a0(\u015fi numai ace\u015ftia) am contribuit pentru pu\u0163inele\u00a0trebuin\u0163i materiale ce le reclama situa\u0163ia. \u015ei n-ai\u00a0fi f\u0103cut \u015fi d-ta tot a\u015fa din multul-pu\u0163inul ce l-ai fi\u00a0avut c\u00e2nd ar fi fost vorba de orice amic, necum de\u00a0un amic de valoarea d-tale\u201c.<\/em><\/span><\/div>\n

\n<\/em><\/span><\/div>\n

II. Opera literar\u0103<\/span><\/h3>\n
1. O cercetare critic\u0103 asupra poeziei rom\u00e2ne\u00a0(1867)<\/strong><\/span><\/div>\n
O cercetare critic\u0103 asupra poeziei rom\u00e2ne este\u00a0un studiu al lui Titu Maiorescu ce are un puternic\u00a0caracter didactic. Este urm\u0103rit\u0103 aici o ini\u0163iere \u00een\u00a0problemele generale ale artei, \u00eencerc\u00e2nd-se explicarea\u00a0elementar\u0103 a fenomenului literar. Studiul se\u00a0\u00eemparte \u00een dou\u0103 capitole: I. Condi\u0163iunea material\u0103\u00a0a poeziei \u015fi II . Condi\u0163iunea ideal\u0103 a poeziei.<\/span><\/div>\n
I. Condi\u0163iunea material\u0103 a poeziei<\/em> (forma)\u00a0\u00cen acest prim capitol, Maiorescu porne\u015fte de la\u00a0disocierea, \u00een spiritul filosofiei lui Hegel, dintre\u00a0adev\u0103r \u015fi frumos. Adev\u0103rul, spune autorul, cuprinde\u00a0numai idei, pe c\u00e2nd frumosul, exprimat prin arte,\u00a0cuprinde idei, manifestate \u00een materie sensibil\u0103. \u00cen\u00a0interiorul artelor, literatura are un statut singular\u00a0pentru c\u0103, spre deosebire de artele care se fac cu\u00a0ajutorul unui material concret (marmura, piatra\u00a0\u2013 \u00een sculptur\u0103, sunetele \u00een muzic\u0103, culorile \u00een\u00a0pictur\u0103), literatura beneficiaz\u0103 de o dimensiune\u00a0material\u0103 incert\u0103 \u2013 imaginile sugerate de cuvinte:\u00a0\u201cPrima condi\u0163iune, dar o condi\u0163iune material\u0103 sau\u00a0mehanic\u0103 pentru ca s\u0103 existe o poezie \u00een genere, fie\u00a0ea epic\u0103, fie liric\u0103, fie dramatic\u0103, este ca s\u0103 de\u015ftepte\u00a0prin cuvintele ei imagini sensibile \u00een fantezia\u00a0auditoriului\u201d. Dac\u0103 discursul \u015ftiin\u0163ific (denumit de\u00a0Maiorescu proz\u0103) abstractizeaz\u0103, poezia, pentru a\u00a0sensibiliza con\u015ftiin\u0163a cititorului, trebuie s\u0103 fac\u0103 apel\u00a0la imagini concrete prin intermendiul cuvintelor\u00a0capabile s\u0103 nasc\u0103 aceste tipuri de imagini. Poetul\u00a0trebuie, a\u015fadar, s\u0103 aleag\u0103 cuv\u00e2ntul cel mai pu\u0163in\u00a0abstract. Acest lucru se va putea face cu ajutorul\u00a0figurilor de stil care vor avea tocmai aceast\u0103 menire\u00a0de a sensibiliza con\u015ftiin\u0163a cititorului: epitete ornante,\u00a0personific\u0103ri, compara\u0163ii. Din acest punct\u00a0de vedere, Maiorescu va defini \u015fi condi\u0163ia unei\u00a0poezii reu\u015fite: originalitatea imaginilor sensibile\u00a0\u015fi modul de realizare. Va conta deci noutatea\u00a0\u201cve\u015fm\u00e2ntului sensibil\u201d (imaginile folosite), dar \u015fi\u00a0modul de realizare (\u201cjuste\u0163ea compar\u0103rilor\u201d).<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
Al\u00a0doilea capitol, Condi\u0163iunea ideal\u0103 a poeziei, se va\u00a0ocupa de \u201cfondul\u201d literaturii (poeziei). Maiorescu\u00a0spune c\u0103 \u201cideea sau obiectul exprimat prin poezie\u00a0este \u00eentotdeauna un sim\u0163\u0103m\u00e2nt sau o pasiune, \u015fi \u0163ine de t\u0103r\u00e2mul \u015ftiin\u0163ific…\u201d Dac\u0103 \u015ftiin\u0163a se ocup\u0103\u00a0de moral\u0103, politic\u0103, filosofie, poezia va trebui s\u0103 se\u00a0ocupe de sentimente general umane ca iubirea, ura,\u00a0m\u00e2nia etc: \u201cPoezia cere, ca o condi\u0163iune material\u0103\u00a0a existen\u0163ei ei, imagini sensibile, iar ca condi\u0163ie\u00a0ideal\u0103, sim\u0163\u0103mine \u015fi pasiuni\u201d. \u00centregul studiu este\u00a0elaborat \u00een spirit critic, \u00eentruc\u00e2t aceste idei estetice\u00a0sunt ilustrate de Maiorescu prin aprecieri \u015fi exemple\u00a0din literatura rom\u00e2n\u0103 \u015fi universal\u0103. Astfel, Maiorescu\u00a0d\u0103 exemple concrete de ceea ce reprezint\u0103, \u00een\u00a0viziunea sa, inadecavare la spiritul poeziei: ritmul\u00a0lent, excesul de diminutive etc., dar d\u0103 \u015fi exemple\u00a0de bun\u0103 poezie rom\u00e2neasc\u0103 (Mure\u015fanu, Alecsandri,\u00a0Bolintineanu, Alexandrescu).<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
<\/p>\n
2. \u00cen contra direc\u0163iei de ast\u0103zi \u00een cultura\u00a0rom\u00e2n\u0103 (1868)<\/strong><\/span><\/div>\n
\u00cen contra direc\u0163iei de ast\u0103zi \u00een cultura rom\u00e2n\u0103\u00a0este un studiu al lui Titu Maiorescu, scris din\u00a0perspectiva \u00eendrum\u0103torului cultural, expresie direct\u0103\u00a0a con\u015ftientiz\u0103rii unei crize a culturii rom\u00e2ne.\u00a0Maiorescu face \u015fi un istoric al crizei respective\u00a0descriind progresul \u015fov\u0103itor al culturii rom\u00e2ne\u00a0care, p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul secolului al XX-lea,\u00a0\u00eenseamn\u0103 \u201cbarbarie oriental\u0103\u201d, dup\u0103 care vine\u00a0\u201ctrezirea\u201d din epoca pa\u015foptist\u0103 (dup\u0103 1820 spune\u00a0Maiorescu), epoc\u0103 \u00een care tinerii \u00eentor\u015fi de la studii\u00a0din Fran\u0163a \u015fi Germania, aduc idei noi, dar \u015fi forme\u00a0culturale noi care \u00eenseamn\u0103, pentru Maiorescu,\u00a0numai un \u201clustru cultural\u201d: \u201c\u00cen aparen\u0163\u0103, dup\u0103\u00a0statistica formelor din afar\u0103, rom\u00e2nii posed ast\u0103zi\u00a0aproape \u00eentreaga civilizare occidental\u0103. Avem\u00a0politic\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163\u0103, avem jurnale \u015fi academii, avem\u00a0\u015fcoli \u015fi literatur\u0103, avem muzee, conservatorii,\u00a0avem teatru, avem chiar o constitu\u0163iune. Dar \u00een\u00a0realitate toate aceste sunt produc\u0163iuni moarte,\u00a0preten\u0163ii f\u0103r\u0103 fundament, stafii f\u0103r\u0103 trup, iluzii\u00a0f\u0103r\u0103 adev\u0103r, \u015fi astfel cultura claselor mai \u00eenalte\u00a0ale rom\u00e2nilor este nul\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 valoare, \u015fi abisul\u00a0ce ne desparte de poporul de jos devine din zi \u00een\u00a0zi mai ad\u00e2nc\u201d. Maiorescu observ\u0103 de fapt acea\u00a0abunden\u0163\u0103 de forme culturale str\u0103ine, care nu se\u00a0potrive\u015fte deloc fondului na\u0163ional. Modernizarea i\u00a0se pare lui Maiorescu for\u0163at\u0103, el fiind de p\u0103rere c\u0103\u00a0numai fondul esen\u0163ial rom\u00e2nesc ar putea s\u0103 nasc\u0103\u00a0formele viitoare ale culturii rom\u00e2ne.<\/span><\/div>\n

\n<\/span><\/div>\n
Bibliografie<\/strong><\/span><\/div>\n
1. Simion Mehedin\u0163i, Titu Maiorescu, Bucure\u0219ti,\u00a01925<\/span><\/div>\n
2. Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, studiu\u00a0monografic, (I-II, 1940)<\/span><\/div>\n
3. Eugen Lovinescu, T. Maiorescu \u015fi contemporanii\u00a0lui (I-II, 1943-1944)<\/span><\/div>\n
4. Eugen Lovinescu, T. Maiorescu \u015fi posteritatea\u00a0lui critic\u0103, (1943)<\/span><\/div>\n
5. Nicolae Manolescu, Contradic\u0163ia lui Maiorescu,\u00a0Bucure\u015fti, 1970<\/span><\/div>\n

<\/span><\/div>\n

<\/span><\/div>\n

<\/span><\/div>\n