{"id":234,"date":"2009-11-22T17:53:29","date_gmt":"2009-11-22T15:53:29","guid":{"rendered":"http:\/\/aafdutm.ro\/revista\/?p=234"},"modified":"2009-12-17T04:21:17","modified_gmt":"2009-12-17T02:21:17","slug":"rezolvarea-pa%c8%99nica-a-diferendelor-interna%c8%9bionale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.aafdutm.ro\/revista\/anul-i\/nr-1\/rezolvarea-pa%c8%99nica-a-diferendelor-interna%c8%9bionale\/","title":{"rendered":"Rezolvarea pa\u0219nic\u0103 a diferendelor interna\u021bionale"},"content":{"rendered":"

Recunoa\u015fterea principiului interzicerii for\u0163ei sau amenin\u0163\u0103rii cu for\u0163a ca\u00a0 principiu imperativ al dreptului interna\u0163ional are drept consecin\u0163\u0103 logic\u0103\u00a0 reglementarea oric\u0103rui diferend pe cale <\/span>pa\u015fnic\u01031<\/sup>. Astfel, Pactul Briand-Kellog (1928), interzic\u00e2nd r\u0103zboiul ca mijloc al politicii na\u0163ionale, a instituit totodat\u0103, pentru prima dat\u0103 \u00een rela\u0163iile interna\u0163ionale, obliga\u0163iile p\u0103r\u0163ilor de a rezolva orice diferende dintre ele numai prin mijloace <\/span>pa\u015fnice2<\/sup>.
\nCarta O.N.U. a consacrat acest principiu \u00een art. 2 (3) care prevede c\u0103 \u201eto\u0163i membrii organiza\u0163iei vor rezolva diferendele lor interna\u0163ionale prin mijloace pa\u015fnice, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t pacea \u015fi securitatea interna\u0163ional\u0103, precum \u015fi justi\u0163ia s\u0103 nu fie \u00een primejdie\u201d. Un alt capitol special al Cartei (cap.VI) se ocup\u0103 de reglementarea pa\u015fnic\u0103 a diferendelor, instituind \u00een art. 33 at\u00e2t obliga\u0163ia, c\u00e2t \u015fi mijloacele de reglementare pa\u015fnic\u0103 a diferendelor. \u00cen acest sens, se prevede obliga\u0163ia p\u0103r\u0163ilor la orice diferend a c\u0103rui prelungire ar putea pune \u00een primejdie men\u0163inerea p\u0103cii \u015fi securit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale de a c\u0103uta, \u00eenainte de toate, s\u0103-l rezolve prin tratative, anchet\u0103, mediere, conciliere, arbitraj, pe\u00a0 cale judiciar\u0103, recurgerea la organiza\u0163ii sau acorduri regionale ori prin alte mijloace pa\u015fnice, la alegerea lor. Rezolvarea pa\u015fnic\u0103 a diferendelor \u015fi-a g\u0103sit\u00a0 o dezvoltare \u015fi precizare \u00een Declara\u0163iile din 1970 \u015fi 1982 ale Adun\u0103rii Generale a O.N.U., precum \u015fi \u00een Actul Final la Helsinki (1975).
\nCon\u0163inutul principiului se exprim\u0103 \u00een obliga\u0163ia general\u0103 a statelor de solu\u0163ionare pa\u015fnic\u0103 a diferendelor interna\u0163ionale \u015fi dreptul de liber\u0103 alegere a mijloacelor de rezolvare. S-a considerat c\u0103 orice diferend interna\u0163ional, indiferent de natura, con\u0163inutul \u015fi gravitatea lui, trebuie s\u0103 fie solu\u0163ionat pe cale pa\u015fnic\u0103. \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103, Carta O.N.U., \u00een art. 11(3), 34 \u015fi 35 se refer\u0103 la situa\u0163ii \u201ecare ar putea pune \u00een primejdie pacea \u015fi securitatea interna\u0163ional\u0103\u201d, considerate ca st\u0103ri care ar putea duce la fric\u0163iuni interna\u0163ionale sau care ar putea da na\u015ftere unui diferend, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u015fi astfel de situa\u0163ii sau st\u0103ri conflictuale trebuie rezolvate pe cale pa\u015fnic\u0103.
\nSubliniem totodat\u0103 c\u0103 distinc\u0163ia \u00eentre diferendele politice \u2013 considerate ca susceptibile a fi solu\u0163ionate numai prin mijloace diplomatice (tratative, bune oficii, medita\u0163iune, anchet\u0103, conciliere sau recurgerea la organiza\u0163ii interna\u0163ionale) \u015fi diferende cu caracter juridic, care \u00een principiu ar putea fi solu\u0163ionate prin mijloace jurisdic\u0163ionale (arbitraj, Curtea Interna\u0163ional\u0103 de Justi\u0163ie)<\/span>3<\/sup> apare ca fiind lipsit\u0103 de temei, deoarece orice diferend implic\u0103 at\u00e2t aspecte politice, c\u00e2t \u015fi de drept. \u00centradev\u0103r, nu s-ar putea sus\u0163ine c\u0103\u00a0 diferendele politice, spre deosebire de cele \u201ejudiciare\u201d nu trebuie \u015fi ele solu\u0163ionate \u00een conformitate cu regulile dreptului interna\u0163ional<\/span>4<\/sup>.
\nLibertatea de alegere a mijlocului de solu\u0163ionare are o sfer\u0103 deosebit de\u00a0 flexibil\u0103, incluz\u00e2nd nu numai dreptul statelor de a folosi oricare dintre mijloacele de solu\u0163ionare, ci \u015fi dreptul de a reveni, de plid\u0103 \u2013 dup\u0103 parcurgerea fazei de conciliere, a celei de arbitraj sau chiar a justi\u0163iei interna\u0163ionale ori recurgerea la organiza\u0163ii interna\u0163ionale \u2013 la negocieri, bune oficii sau mediere. Condi\u0163ia este ca p\u0103r\u0163ile s\u0103 dea dovad\u0103 de responsabilitate \u00een alegerea mijlocului de solu\u0163ionare, \u00een sensul eficien\u0163ei, \u015fi
\nnu al tergivers\u0103rii ori agrav\u0103rii diferendului.
\nAduc\u00e2nd unele dezvolt\u0103ri referitoare la rezolvarea pa\u015fnic\u0103 a diferendelor, Declara\u0163ia din 1982 prevede \u00eendatorirea statelor de a evita dife-rendele \u00eentre ele, de a tr\u0103i \u00een pace \u015fi de a depune eforturi \u00een scopul adopt\u0103rii unor m\u0103suri efective de \u00eent\u0103rire a p\u0103cii \u015fi securit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale<\/span>5<\/sup>. Pe parcursul procesului de solu\u0163ionare pa\u015fnic\u0103 a diferendelor, p\u0103r\u0163ile trebuie s\u0103 se conformeze obliga\u0163iilor ce decurg din Carta O.N.U., din dreptul interna\u0163ional, \u00een general, precum \u015fi din principiile justi\u0163iei interna\u0163ionale. Astfel, p\u0103r\u0163ile trebuie s\u0103 se comporte ca entit\u0103\u0163i egale \u00een drepturi, dispuse s\u0103 solu\u0163ioneze conflictul, care au obliga\u0163ia de a c\u0103uta, cu bun\u0103-credin\u0163\u0103 \u015fi spirit de cooperare, o reglementare rapid\u0103 \u015fi echitabil\u0103 diferendului cu care sunt confruntate. Obliga\u0163ia de nerecurgere la for\u0163\u0103 trebuie respectat\u0103, astfel c\u0103\u00a0 \u201enici existen\u0163a unui diferend \u015fi nici e\u015fuarea unei proceduri de reglementare pa\u015fnic\u0103 a unui diferend nu autorizeaz\u0103 vreunul din statele p\u0103r\u0163i s\u0103 recurg\u0103 la for\u0163\u0103 sau la amenin\u0163area cu for\u0163a\u201d<\/span>6<\/sup>.
\nPornind de la interzicerea folosirii for\u0163ei \u015fi amenin\u0163\u0103rii cu for\u0163a, \u00eenc\u0103 \u00een primul articol Carta prevede ca prim obiectiv al na\u0163iunilor Unite \u201eaplanarea\u00a0 \u015fi solu\u0163ionarea prin mijloace pa\u015fnice \u015fi \u00een conformitate cu dreptul interna\u0163ional a disputelor \u015fi situa\u0163iilor interna\u0163ionale care pot duce la \u00eenc\u0103lcarea p\u0103cii\u201d (art. 1, pct. 1). Carta prevede trei c\u0103i principale de\u00a0 reglementare pa\u015fnic\u0103 a diferendelor dintre state: pe cale diplomatic\u0103,\u00a0 jurisdic\u0163ional\u0103 \u015fi \u00een cadrul O.N.U. sau al altor organisme interna\u0163ionale.
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte reglementarea diferendelor interna\u0163ionale pe cale\u00a0 diplomatic\u0103, Carta indic\u0103 negocierile, ancheta, medierea \u015fi concilierea.
\nDe asemenea, Carta men\u0163ioneaz\u0103 la capitolul privind Secretarul general\u00a0 bunele oficii.
\nNegocierile sunt cel mai important \u015fi cel mai eficient mijloc pa\u015fnic de\u00a0 rezolvare a diferendelor interna\u0163ionale<\/span>7<\/sup>. Potrivit practicii interna\u0163ionale, p\u0103r\u0163ile tind s\u0103 recurg\u0103 \u00een primul r\u00e2nd la negocieri.
\nMulte tratate prev\u0103d negocierile ca singurul mijloc legat de interpretarea sau\u00a0 aplicarea tratatelor respective sau ca mijloc la care trebuie s\u0103 se recurg\u0103 \u00een primul r\u00e2nd. Prin negociere nu trebuie atins\u0103 pacea \u015fi securitatea interna\u0163ional\u0103.
\nDeclara\u0163ia de la Manila pune accent pe esen\u0163a negocierilor, \u00een sensul c\u0103\u00a0 acestea nu au doar rolul de pre\u00eent\u00e2mpinare a conflictelor sau de a le opri\u00a0 atunci c\u00e2nd acestea au izbucnit, ci trebuie desf\u0103\u015furate cu bun\u0103-credin\u0163\u0103, cu\u00a0 voin\u0163a real\u0103 de a se ajunge la un rezultat<\/span>8<\/sup>. Negocierile sunt des-f\u0103\u0219urate at\u00e2t\u00a0 de c\u0103tre mini\u015ftrii afacerilor externe, func\u0163ionarii ministerelor de resort, c\u00e2t\u00a0 \u015fi de c\u0103tre negociatori specializa\u0163i sau \u015fefi de state sau guverne.<\/span><\/p>\n

Bunele oficii <\/strong>\u00eenseamn\u0103 ac\u0163iunea unui ter\u0163 (un stat, o organiza\u0163ie\u00a0 interna\u0163ional\u0103, o persoan\u0103) menit\u0103 s\u0103 conving\u0103 statele \u00een litigiu s\u0103 ajung\u0103 la rezolvarea diferendului dintre ele pe calea negocierilor, s\u0103 le \u00eenceap\u0103 sau s\u0103 le reia, \u00een cazul \u00een care au fost \u00eentrerupte. \u00cen doctrin\u0103, unii autori<\/span>9 <\/sup>consider\u0103 c\u0103 func\u0163iile ter\u0163ului sunt func\u0163ii de explorare \u015fi informare, al\u0163ii <\/span>10<\/sup> consider\u0103 c\u0103 ter\u0163ul este o verig\u0103 de leg\u0103tur\u0103 \u00een problemele procedurale ce \u0163in de facilitatea \u015fi organizarea negocierilor directe. Bunele oficii au ca scop a convinge statele s\u0103 rezolve prin negocieri directe litigiul. Acestea r\u0103m\u00e2n \u00eens\u0103\u00a0 un mijloc foarte modest, av\u00e2nd ca scop principal s\u0103 faciliteze comunicarea\u00a0 \u00eentre p\u0103r\u0163ile \u00een diferend, p\u0103r\u0163i care nu \u00eentre\u0163in rela\u0163ii diplomatice. Cel care ofer\u0103 bunele oficii nu particip\u0103 \u00een nici un fel la negocieri. El poate sprijini\u00a0 p\u0103r\u0163ile s\u0103 stabileasc\u0103 locul negocierilor, obiectul acestora, nivelul \u015fi alte aspecte. Bunele oficii pot viza \u015fi convingerea statelor p\u0103r\u0163i \u00een diferend s\u0103 recurg\u0103 la alte mijloace de reglementare pa\u015fnic\u0103 sau s\u0103 convin\u0103 \u015fi modalit\u0103\u0163iile acestora. Bunele oficii pot fi oferite de state, dar \u015fi de organiza\u0163ii interna\u0163ionale \u015fi personalit\u0103\u0163i. Astfel, \u00een diferendul dintre Olanda \u015fi Indonezia, \u00een anii 1946-1947, O.N.U. a oferit bunele oficii \u015fi a numit un\u00a0 comitet de bune oficii. \u00cen ultimii ani, Secretarul general al O.N.U. a oferit\u00a0 bunele sale oficii \u00een mai multe diferende.
\nMedierea <\/strong>este ac\u0163iunea unui ter\u0163 (un stat, organiza\u0163ie sau personalitate\u00a0 interna\u0163ional\u0103) prin care acesta particip\u0103 direct la negocieri \u015fi propune p\u0103r\u0163ilor solu\u0163ii, urm\u0103rind aproprierea pozi\u0163iilor lor \u015fi realizarea unui acord. Medierea se deosebe\u015fte de bunele oficii, prin participarea direct\u0103 \u015fi activ\u0103 la negocieri \u015fi propunerea de solu\u0163ii de c\u0103tre mediator.
\nMediatorul trebuie s\u0103 fie un ter\u0163 acceptat de comun acord de toate p\u0103r\u0163ile\u00a0 aflate \u00een diferend.
\nAcesta trebuie s\u0103 dea dovad\u0103 de calit\u0103\u0163i diplomatice deosebite \u015fi trebuie s\u0103\u00a0 cunoasc\u0103 foarte bine faptele \u015fi atitudinea fiec\u0103rei p\u0103r\u0163i cu privire la conflictul dintre state. Ter\u0163ul trebuie s\u0103 ac\u0163ioneze astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 determine p\u0103r\u0163ile s\u0103\u00a0 coopereze la g\u0103sirea unei solu\u0163ii, dar evit\u00e2nd constr\u00e2ngerile sau presiunile de\u00a0 orice tip pentru impunerea solu\u0163iei. Desigur, solu\u0163iile nu au un caracter\u00a0 obligatoriu pentru p\u0103r\u0163i.
\nMedierea poate fi oferit\u0103 sau solicitat\u0103. Ea a fost folosit\u0103 \u015fi \u00een practica O.N.U., de exemplu \u00een 1948 a fost numit un mediator \u00een problema palestinian\u0103, iar \u00een\u00a0 1958 \u00een problema Ciprului.<\/span><\/p>\n

Medierea are un caracter informal \u015fi confiden\u0163ial pentru a evita presiunile\u00a0 politice dintre state. At\u00e2t medierea, c\u00e2t \u015fi bunele oficii urm\u0103resc apropierea punctelor de vedere, p\u00e2n\u0103 la acceptarea unei solu\u0163ii comune de c\u0103tre p\u0103r\u0163ile\u00a0 \u00een diferend \u015fi pot fi utilizate pentru toate tipurile de litigii. Acestea permit a se face apel la toate argumentele de fapt \u015fi de drept<\/span>11<\/sup>. Interven\u0163ia organiza\u0163iilor\u00a0 interna\u0163ionale se bazeaz\u0103 pe angajamentul statelor membre de\u00a0 a-\u015fi \u00eendeplini cu bun\u0103-credin\u0163\u0103 obliga\u0163iile asumate \u015fi pe capacitatea\u00a0 recunoscut\u0103 prin actul constitutiv al unei organiza\u0163ii interna\u0163ionale de a interveni pentru solu\u0163ionarea pa\u015fnic\u0103 a unui diferend<\/span>12<\/sup>. Deosebirea dintre mediere \u015fi bunele oficii const\u0103 \u00een faptul c\u0103, \u00een cazul celei din urm\u0103, odat\u0103 cu\u00a0 reluarea negocierilor, rolul ter\u0163ului se \u00eencheie. Unii autori consider\u0103 c\u0103 limita\u00a0 celor dou\u0103 proceduri este greu de stabilit, acestea confund\u00e2ndu-se<\/span>13<\/sup>. Ancheta este metoda care const\u0103 \u00een stabilirea exact\u0103 a faptelor care au dat\u00a0 na\u015ftere divergen\u0163ei dintre p\u0103r\u0163i. Pentru aceasta, \u00een practica interna\u0163ional\u0103 s-au creat comisii de anchet\u0103. Procedura comisiilor de anchet\u0103 a fost stabilit\u0103 \u00een Conven\u0163iile de la Haga \u00eenc\u0103 din 1899 \u015fi 1907. Rezultatul anchetei se consemneaz\u0103 \u00eentr-un raport limitat la constatarea faptelor \u015fi f\u0103r\u0103 a fi\u00a0 obligatoriu pentru p\u0103r\u0163i. Acestea sunt libere s\u0103 \u00eei dea sau nu urmare. Metoda a fost folosit\u0103 mai ales \u00een cazul unor coliziuni navale.
\n\u00cen cadrul O.N.U. au fost trimise mai multe misiuni de observare sau misiuni\u00a0 speciale, care au avut de fapt atribu\u0163iile unor comisii de anchet\u0103, f\u0103r\u0103 a se folosi acest nume. Rapoartele care rezult\u0103 din anchete sunt cel mai adesea\u00a0 folosite ca punct de plecare pentru a recurge la alte mijloace \u00een vederea solu\u0163ion\u0103rii diferendului. \u00cen doctrina de specialitate se folosesc anumite\u00a0 nuan\u021b\u0103ri cu privire la con\u0163inutul anchetei care poate avea ca obiect de activitate stabilirea strict\u0103 a faptelor, conform defini\u0163iei date prin Conven\u0163ia\u00a0 de la Haga din 1899 sau poate presupune colectarea de informa\u0163ii \u00een beneficiul unei organiza\u0163ii interna\u0163ionale<\/span>14<\/sup>.
\nConcilierea este mijlocul de reglementare care const\u0103 \u00een examinarea diferendului de c\u0103tre o comisie, mai rar o persoan\u0103, sub toate aspectele, \u015fi propunerea de solu\u0163ii, care este recomandat\u0103 p\u0103r\u0163ilor, de regul\u0103 sub forma unui raport. Solu\u0163ia respectiv\u0103 nu este \u00eens\u0103 obligatorie pentru p\u0103r\u0163i.
\nNumeroase tratate interna\u0163ionale au prev\u0103zut crearea de comisii de\u00a0 conciliere, fie ca organisme interna\u0163ionale, fie ca organisme permanente, fie pentru solu\u0163ionarea unui anumit diferend. \u00cen ultimii ani, Conven\u0163iile pentru\u00a0 codificarea dreptului interna\u0163ional au prev\u0103zut crearea unor comisii de conciliere pentru solu\u0163ionarea unor categorii de diferende. Astfel, Conven\u0163ia din 1969 asupra dreptului tratatelor prevede crearea \u00een cadrul O.N.U. a unei\u00a0 comisii de conciliere pentru solu\u0163ionarea diferendelor referitoare la\u00a0 validitatea \u015fi stingerea tratatelor, cu excep\u0163ia celor referitoare la normele imperative (care se supun Cur\u0163ii Interna\u0163ionale de Justi\u0163ie). Pe plan\u00a0 european, \u00een cadrul O.S.C.E., recurgerea la conciliere pentru solu\u0163ionarea\u00a0 litigiilor se poate face fie pe baza Conven\u0163iei din 1992 asupra concilierii \u015fi\u00a0 arbitrajului la cererea unui stat parte, fie pe baza deciziei unui organ al\u00a0 O.S.C.E. sau pe baza acordului statelor p\u0103r\u0163i \u00een diferend.
\nPotrivit Conven\u0163iei, procedura concilierii este prealabil\u0103 supunerii unui\u00a0 litigiu procedurii de arbitraj pe care o prevede.
\nDe obicei, se las\u0103 comisiei de conciliere stabilirea bazei juridice a solu\u0163ion\u0103rii\u00a0 diferendului sau p\u0103r\u0163ile indic\u0103 normele dup\u0103 care se conduce comisia. Conven\u0163ia O.S.C.E. asupra concilierii \u015fi arbitrajului prevede c\u0103 rolul comisiei\u00a0 de conciliere este de a sprijini p\u0103r\u0163ile s\u0103 solu\u0163ioneze diferendul \u00een\u00a0 conformitate cu dreptul interna\u0163ional \u015fi cu angajamentele la care ele au\u00a0 subscris \u00een cadrul O.S.C.E. Un num\u0103r de tratate multilaterale prev\u0103d concilierea ca mijloc de reglementare pe cale pa\u015fnic\u0103 a diferendelor<\/span>15<\/sup>.
\nReglementarea conflictelor pe cale jurisdic\u0163ional\u0103 presupune hot\u0103r\u00e2rea unui\u00a0 organ arbitral sau judec\u0103toresc c\u0103ruia statele \u00eei supun diferendul, angaj\u00e2ndu- se s\u0103 accepte \u015fi s\u0103 execute hot\u0103r\u00e2rea sa.
\nArbitrajul const\u0103 \u00een rezolvarea unui diferend \u00eentre state de o persoan\u0103, arbitru sau un organ arbitral, stabilit de p\u0103r\u0163i drept tribunal arbitral, printr-o\u00a0 hot\u0103r\u00e2re care, potrivit \u00een\u0163elegerii prealabile, are valoare obligatorie.
\nArbitrajul este facultativ, \u00een sensul c\u0103 statele nu au obliga\u0163ia de a recurge la el. Au existat tendin\u0163e de a-l impune ca mijloc obligatoriu, dar p\u00e2n\u0103 \u00een prezent nu s-a reu\u015fit. Acordul prin care p\u0103r\u0163ile convin s\u0103 supun\u0103 un diferend arbitrajului se nume\u015fte compromis, iar clauzele referitoare la arbitraj se numesc clauze compromisorii. Competen\u0163a arbitrilor este determinat\u0103 prin\u00a0 actul de compromis, iar ace\u015ftia nu se pot ocupa \u015fi de alte probleme \u015fi nu \u00ee\u015fi\u00a0 stabilesc singuri competen\u0163a. O sentin\u0163\u0103 nu este obligatorie dac\u0103 sentin\u0163a a\u00a0 fost pronun\u0163a\u0163\u0103 sub influen\u0163a constr\u00e2ngerii, dac\u0103 arbitrii \u015fi-au dep\u0103\u015fit competen\u0163ele, dac\u0103 este rezultatul unei fraude a arbitrului. \u00cen aceast\u0103\u00a0 categorie de sentin\u0163e impuse prin constr\u00e2ngere se situeaz\u0103 a\u015fa-numitele\u00a0 arbitraje de la Viena, din 2 septembrie 1938 \u015fi 30 august 1940, care au\u00a0 stabilit noi frontiere \u00eentre Ungaria \u015fi Cehoslovacia, respectiv, Ungaria \u015fi\u00a0 Rom\u00e2nia, prin care, sub presiunea mi\u015fc\u0103rilor revizioniste \u015fi fasciste, s-au\u00a0 rupt p\u0103r\u0163i din teritoriul Cehoslovaciei \u015fi cel al Rom\u00e2niei. De astfel, actul petrecut la 30 august 1940 la Viena privind frontiera dintre Rom\u00e2nia \u015fi Ungaria este cunoscut sub numele de \u201eDiktatul de la Viena\u201d. Desigur, \u00een\u00a0 aceste cazuri trebuie s\u0103 intervin\u0103 o nou\u0103 hot\u0103r\u00e2re arbitral\u0103 sau judec\u0103toreasc\u0103 pentru constatarea nulit\u0103\u0163ii hot\u0103r\u00e2rii precedende sau noi acte\u00a0 interna\u0163ionale prin care s\u0103 fie anulate cele impuse. Astfel, c\u00e2t prive\u015fte Rom\u00e2nia, tratatul de pace de la Paris din 1974 a declarat nul \u015fi neavenit\u00a0 a\u015fa-numitul arbitraj de la Viena din 1940.
\nExist\u0103 \u015fi o Curte Permanent\u0103 de Arbitraj, creat\u0103 \u00eenc\u0103 din 1899. \u00cen decursul\u00a0 existen\u0163ei sale, Curtea a solu\u0163ionat numai 25 de cauze, majoritatea lor p\u00e2n\u0103 la \u00eenfiin\u0163area Cur\u0163ii Permanente de Justi\u0163ie Interna\u0163ional\u0103, apoi 7 \u00eentre cele\u00a0 dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale, iar dup\u0103 cel de-al doilea r\u0103zboi un singur caz. \u00cen ultima vreme s-a recurs la arbitraj mai ales pentru cazuri de delimit\u0103ri\u00a0 teritoriale \u015fi \u00een special delimit\u0103ri ale platoului continental \u00eentre diferite state,\u00a0 cum ar fi Egipt-Israel, Fran\u0163a-Canada, Guineea-Guineea Bissau, Argentina- Chile, Fran\u0163a-Marea Britanie.
\nJurisdic\u0163ia interna\u0163ional\u0103 a cunoscut ca prim\u0103 instan\u0163\u0103 Curtea Permanent\u0103 de Justi\u0163ie Interna\u0163ional\u0103, \u00eenfiin\u0163at\u0103 \u00een 1920, conform Pactului Ligii Na\u0163iunilor.\u00a0 Jurisdic\u0163ia interna\u0163ional\u0103 se aseam\u0103n\u0103 cu arbitrajul, prin faptul c\u0103 se recurge la ambele printr-un acord al p\u0103r\u0163ilor la compromis sau pe baz\u0103 de clauze\u00a0 compromisorii. Sunt \u015fi asem\u0103n\u0103ri de procedur\u0103, iar hot\u0103r\u00e2rile sunt \u00een ambele cazuri obligatorii. Principala deosebire este caracterul institu\u0163ional al\u00a0 jurisdic\u0163iei. Curtea Permanent\u0103 de Justi\u0163ie a examinat un num\u0103r de 65 de\u00a0 cazuri \u015fi a dat avize consultative. \u00cen anul 1945, Curtea Permanent\u0103 a fost desfiin\u0163at\u0103. Ca parte integrant\u0103 a Cartei Na\u0163iunilor Unite, a fost adoptat Statutul Cur\u0163ii Interna\u0163ionale de Justi\u0163ie \u015fi a fost creat\u0103 o nou\u0103 Curte. Din\u00a0 anumite puncte de vedere, ea este continuarea CPJI, \u015fi anume tratate care\u00a0 prevedeau competen\u0163a obligatorie a acesteia se consider\u0103 trecute la noua\u00a0 Curte. Potrivit Statutului s\u0103u, statele pot recunoa\u015fte jurisdic\u0163ia obligatorie a Cur\u0163ii pentru diferende cu caracter juridic, respectiv: interpretarea unui\u00a0 tratat, orice problem\u0103 de drept interna\u0163ional, c\u00e2t \u015fi natura \u015fi \u00eentinderea desp\u0103gubirilor pentru \u00eenc\u0103lcarea unei asemenea obliga\u0163ii.
\nDintre mecanismele organiza\u0163iilor interna\u0163ionale de rezolvare pa\u015fnic\u0103 a\u00a0 diferendelor, cel prev\u0103zut de Carta O.N.U. \u015fi dezvoltat \u00een cadrul acestei organiza\u0163ii este de cea mai mare importan\u0163\u0103. Organele chemate s\u0103 se ocupe de rezolvarea pa\u015fnic\u0103 a diferendelor \u00een cadrul O.N.U. sunt Consiliul de\u00a0 Securitate \u015fi Adunarea general\u0103. Competen\u0163a Adun\u0103rii generale este larg\u0103, \u00een\u00a0 sensul c\u0103 ea poate examina \u015fi face recomand\u0103ri referitor la rezolvarea pa\u015fnic\u0103 a diferendelor, except\u00e2nd cazul \u00een care diferendul s-ar afla \u00een\u00a0 dezbaterea Consiliului de Securitate.
\nDezbaterea la O.N.U. asupra diferendelor interna\u0163ionale permite participarea\u00a0 tuturor statelor membre la g\u0103sirea unei solu\u0163ii durabile, porninduse de la\u00a0 premisa c\u0103 aceste diferende, oric\u00e2t ar p\u0103rea de limitate geografic, privesc \u00een ultim\u0103 analiz\u0103 fiecare stat, ca urmare a interdependen\u0163elor din lumea\u00a0 contemporan\u0103.
\n\u00cen concluzie, pornind de la practica interna\u0163ional\u0103 se poate spune c\u0103 bunele oficii \u015fi celelalte mijloace reprezint\u0103 proceduri de baz\u0103 ale sistemului de solu\u0163ionare pa\u015fnic\u0103 a diferendelor. \u00cen folosirea acestora un rol important \u00eel\u00a0 au organiza\u0163iile interna\u0163ionale, \u00een special O.N.U., care ofer\u0103 sisteme de\u00a0 reglementare conform specificului fiec\u0103rui diferend \u00een parte. \u00cen plus, ceea ce\u00a0 este de esen\u0163\u0103 \u00een aceste organiza\u0163ii este sistemul sanc\u0163ionator de care dispun, care descurajeaz\u0103 \u00eencerc\u0103rile de \u00eenc\u0103lcare a obliga\u0163iilor interna\u0163ionale \u015fi\u00a0 impun statelor implicate \u00eentr-un conflict s\u0103 depun\u0103 toate diligen\u0163ele pentru a stinge diferendul, \u00eenainte ca acesta s\u0103 aib\u0103 urm\u0103ri mai grave. \u00cen procesul reglement\u0103rii pa\u015fnice a diferendelor interna\u0163ionale \u00een cadrul organiza\u0163iilor interna\u0163ionale, rolul acestora are un dublu scop: de prevenire a situa\u0163iilor\u00a0 conflictuale \u015fi de rezolvare a lor. <\/span><\/p>\n


\nNote<\/strong><\/span><\/p>\n

1 D. Popescu, Tr. Chebeleu, Solu\u0163ionarea pa\u015fnic\u0103 a diferendelor interna\u0163ionale, Bucure\u015fti, Editura Academiei, 1983
\n2 De\u015fi mijloacele pa\u015fnice de rezolvare a diferendelor au fost folosite \u00eenc\u0103 din antichitate, p\u00e2n\u0103 la Pactul din 1928, neexist\u00e2nd obliga\u0163ia de nerecurgere la for\u0163\u0103, predomina utilizarea acesteia \u00een detrimentul c\u0103ilor pa\u015fnice. Din practica Greciei antice, se citeaz\u0103, de pild\u0103, cererea regelui Alceedemobiei (\u00een anul 432 \u00ee.e.n.) de a supune arbitrajului conflictul dintre liga peloponeziac\u0103 \u015fi Sparta, sentin\u0163\u0103 pronun\u0163at\u0103 la mijlocul sec. al III-lea \u00ee.e.n. de magistra\u0163ii din Rhodos \u00eentr-un litigiu teritorial dintre Samos \u015fi Priene; din evul mediu men\u0163ion\u0103m, de exemplu, c\u0103 Ludovic al VI-lea al Fran\u0163ei \u015fi Frederic Barbarosa decid \u00een anul 1162 s\u0103 supun\u0103 unei cur\u0163i arbitrale problema alegerii lor, dup\u0103 cum Carol al VII-lea al Fran\u0163ei a \u00eencheiat un tratat cu diferite cantoane elve\u0163iene \u00een 1444 \u00een care se prevedea recurgerea la medita\u0163iune. Mult mai t\u00e2rziu, Conferin\u0163ele de la Haga din 1899 \u015fi 1907 realizeaz\u0103 codificarea mijloacelor de solu\u0163ionare pa\u015fnic\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a institui obliga\u0163ia de rezolvare pa\u015fnic\u0103 a diferendelor.
\n3 R. M. Be\u015fteliu, Contram\u0103surile \u00een dreptul interna\u0163ional contemporan, \u00een RRDI, nr. 1\/X-XII\/2003; A. Bolintineanu, A. N\u0103stase, Drept interna\u0163ional contemporan, Ed. Monitorului Oficial, Bucure\u015fti, 1995, p.128;
\n4 D. Popescu, A. N\u0103stase, Drept interna\u0163ional public, Ed. \u015eansa, Bucure\u015fti,1997
\n5 \u00cen perioada interbelic\u0103, Conven\u0163ia din 1923 referitoare la ancheta interna\u0163ional\u0103, \u00eencheiat\u0103 \u00eentre o serie de state americane, inclusiv SUA, proclam\u0103 ca scop ferm al statelor p\u0103r\u0163i \u201eluarea tuturor m\u0103surilor, care s\u0103 duc\u0103 la evitarea sau prevenirea conflictelor\u201d, iar \u00een forma sa modificat\u0103 din 1929 (Tratatul inter-american de conciliere \u015fi arbitraj) se referea la datoria republicilor de pe continentul american \u201ede a evita perturbarea armoniei continentale\u201d
\n6 Declara\u0163ia din 1982 privind reglementarea pa\u015fnic\u0103 a diferendelor 7 Nguyen Quoc Dinh, A. Pellet, P. Daillier, Droit international public, 5 edition, LGDJ, Paris, 1994, p.791
\n8 Tez\u0103 de doctorat sus\u0163inut\u0103 \u00een cadrul Institutului de Cercet\u0103ri Juridice din Academia Rom\u00e2n\u0103 Rolul O.N.U. \u00een men\u0163inerea \u015fi consolidarea p\u0103cii \u015fi securit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale, Adriana Halablab, Bucure\u015fti, 2007, p. 48. \u00cen acest sens s-a pronun\u0163at \u015fi CIJ \u00een cazul platoului continental al m\u0103rii Nordului, prin care a subliniat c\u0103 unde exist\u0103 obliga\u0163ia de a negocia exist\u0103 \u015fi obliga\u0163ia de a conduce aceste negocieri \u00een mod eficace, pentru a se ajunge la o viitoare reglementare (ICJ Reports, 1969, p.53)
\n9 A. Kiss, Repertoire de la practique francaise en matiere de droit international public, vol. V, Paris, 1962, p. 9
\n10 E. Pusmin, \u00een D. Popescu, T. Chebeleu (coord.), Solu\u0163ionarea pa\u015fnic\u0103 a diferendelor interna\u0163ionale, Editura Academiei RSD, Bucure\u015fti, 1983, p. 37
\n11 D. Ruzi\u00e9, Droit international public, 16e edition, Dalloz, 2002, p.203
\n12 G. Elian, Rolul organiza\u0163iilor interna\u0163ionale \u00een reglementarea pa\u015fnic\u0103 a diferendelor dintre state, RRSI, 1977, nr. 4, p. 457-470, citat din D.Popescu,T. Chebeleu (coord.), op.cit., p. 88
\n13 M. N. Shaw, International Law, 4th edition,University Press, Cambridge, 1997, p. 723; Aceast\u0103 confuzie exist\u0103 \u00een Conven\u0163ia de la Haga din 1907, \u00een art. 2,3 \u015fi 6 care se refer\u0103 la bunele oficii sau mediere. \u00cen art. 33 din Cart\u0103 nu sunt enumerate bunele oficii, de\u015fi, \u00een practic\u0103, acest articol a fost de multe ori invocat ca temei juridic al bunelor oficii subliniindu-se faptul c\u0103 enumerarea nu este limitativ\u0103.
\n14 D. Momtaz, Les Nations Unies et le commission d\u2019etablissement des faits, International Law as a Language for International Relations, Kluwer Law International, 1996, p. 450;
\n15 De exemplu, Tratatul American privind reglementarea pe cale pa\u015fnic\u0103 a\u00a0 diferendelor din 1948; Conven\u0163ia European\u0103 privind reglementarea pe cale pa\u015fnic\u0103 a diferendelor interna\u0163ionale din 1957; Conven\u0163ia de la Monetgo Bay privind dreptul m\u0103rii din 1982, care prevede \u00een art. 284 c\u0103 un stat parte \u00eentr-un diferend privind interpretarea sau aplicarea conven\u0163iei poate invita cealalt\u0103 parte sau p\u0103r\u0163i s\u0103 supun\u0103 diferentului concilierii; Conven\u0163ia \u00eencheiat\u0103 \u00een 1992 privind concilierea \u015fi arbitrajul adoptat\u0103 \u00een cadrul CSCE, etc;
\n16 D. Popescu,T. Chebeleu (coord.), op.cit.,p.19<\/span>