Modificarea Societăţilor Comerciale

Dec 7th, 2010 | By | Publicat in categoria Anul II, Nr. 1 Mai 2010, Stiinte Economice

Cuprins:

1.Concepte de bază…………………………………………3

2.Majorarea capitalului social……………………………..5

3.Reducerea capitalului social…………………………….8

4.Prelungirea sau reducerea duratei societăţii………..10

5.Schimbarea formei societii comerciale………….…11

6.Cesiunea parţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor…………………………………………………………….12

7.Retragerea asociaţilor……………………………………15

8.Excluderea asociaţilor……………………………………18

1.Concepte de bază

Societăţi comerciale forma a întreprinderii, cu personalitate juridică, pe care una sau mai multe persoane o organizează prin actul constitutiv, prin afectarea de bunuri în vederea îndeplinirii actelor si faptelor de comerţcuprinse în obiectul de activitate prevazut în actul constitutiv, în vederea realizării de profit.

Modificarea societăţilor comerciale

Prin modificarea societatilor comerciale se înteleg toate schimbarile privind elementele prevazute în actul constitutiv. Astfel, societatea comerciala continua sa existe, subzista ca persoana juridica, chiar daca se modifica unele dintre datele pe care le-a avut la constituire.

Principalele modificari ale societatii comerciale, care sunt reglementate expres de Legea nr. 31/1990, sunt:

– majorarea sau reducerea capitalului social;

– prelungirea duratei societatii;

– schimbarea sediului social;

– schimbarea formei societatii;

– fuziunea si divizarea societatilor;

– cesiunea de parti sociale sau transferul de actiuni;

– excluderea asociatilor;

– retragerea asociatilor.

Conform art. 204 din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv poate fi modificat prin hotarârea adunarii generale, adoptata în conditiile legii sau prin hotarârea instantei judecatoresti, în conditiile art. 223 alin. (3) si art. 226 alin. (2).

Forma autentica a actului modificator adoptat de asociati este obligatorie atunci când are ca obiect:

a) majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natura a unui teren;

b) modificarea formei juridice a societatii într-o societate în nume colectiv sau în comandita simpla;

c) majorarea capitalului social prin subscriptie publica.

Principalele etape ale modificarii societatilor comerciale sunt :

a. Hotarârea adunarii generale extraordinare a asociatilor prin care se aproba modificarea societatii comerciale ;

b. Întocmirea actului constitutiv actualizat al societatii, care cuprinde si clauzele actului constitutiv referitoare la modificarea decisa;

c. Încheierea celorlalte acte necesare modificarii societatii comerciale (de ex. actele privitoare la noul sediu);

d. Varsarea aporturilor, în cazul în care modificarea priveste majorarea capitalului social prin noi aporturi;

e. Obtinerea unor avize prealabile (pentru unele tipuri de societati comerciale, în cazul în care legile speciale impun aceasta);

f. Înregistrarea mentiunii corespunzatoare modificarii societatii comerciale respective în Registrul Comertului.

Cererea de înregistrare a mentiunii se depune la Oficiul Registrului Comertului în raza teritoriala a caruia se afla sediul social.

Cererea de înregistrare de mentiuni se solutioneaza, ca regula, în procedura cu caracter necontencios. In anumite situatii, însa, daca terte persoane formuleaza cereri de interventie prin care solicita respingerea cererii de înmatriculare, este posibila solutionarea acesteia si în procedura contencioasa.

Cererea de înregistrare de mentiuni poate fi formulata de comerciant, de orice persoane interesate, precum si din oficiu.

Competenta de solutionare a cererii de înregistrare de mentiuni, revine judecatorului delegat pe lânga Registrul Comertului, care se pronunta prin încheiere.

Daca sunt întrunite conditiile legale de înregistrare a mentiunii, judecatorul delegat sau, dupa caz, directorul registrului comertului va admite cererea, va autorizamodificarea societatii si va dispune înregistrarea mentiunii corespunzatoare în Registrul Comertului.

Înregistrarea în Registrul Comertului se opereaza în termen de 24 de ore de la data încheierii judecatorului delegat.

Similar cererii de înmatriculare, în cazul în care cerintele legale nu sunt îndeplinite, judecatorul delegat va respinge, motivat, cererea. Totusi, daca asociatii înlatura neregularitatile, cererea va putea fi admisa, tot astfel cum în caz de respingere cererea va putea fi reiterata, dupa ce motivele pentru care a fost respinsa sunt înlaturate.

Încheierea judecatorului delegat este supusa numai recursului, în termen de 15 zile de la data pronuntarii.

g. Eliberarea unui nou certificat de înmatriculate. In anumite situatii, în care modificarea priveste elemente cuprinse în certificatul de înmatriculare (sediul sau denumirea societatii comerciale), se elibereaza un nou certificat de înmatriculare.

h. Autorizarea functionarii, anume obtinerea avizelor, autorizatiilor si, dupa caz, a acordurilor strict necesare pentru situatia în care modificarea societatii comerciale impune obtinerea de astfel de avize (spre exemplu, modificarea sediului);

i. Publicarea în Monitorul Oficial a actului modificator al actului cosntitutiv precum si a unei notificari cu privire la depunerea textului actualizat al actului constitutiv. Publicarea in Monitorul Oficial nu este obligatorie in cazul societatilor in nume colectiv sau in comandita simpla.

In cazul societatilor detinute public, care au fost constituite prin subscriptie publica, Legea 297/2004 privind piata de capital cuprinde norme speciale privitoare la procedura de modificare a societatii comerciale, similare celor de la înmatricularea acestor tipuri de societati.

Fata de aceasta procedura generala, Legea nr. 31/1990 impune anumite conditii specifice fiecarei modificari, dupa cum urmeaza.

2.Majorarea capitalului social

Majorarea capitalului social al societatii comerciale este determinata, de regula, de necesitatea sporirii patrimoniului acesteia prin noi aporturi, dar si de necesitatea cresterii garantiei creditorilor, având în vedere dreptul acestora de gaj general al acestora.

A. Modalitatile de realizare a majorarii capitalului social

Majorarea capitalului social se poate realiza fie prin liberarea de noi actiuni sau parti sociale, fie prin majorarea valorii celor existente.

Majorarea capitalului social se poate realiza prin mai multe modalitati:

a. Noi aporturi în numerar sau natura (art. 210 alin. 1 din Legea nr. 31/1990)

Aceasta este situatia cea mai frecventa, în care asociatii aduc noi aporturi în numerar sau în natura, cu care se mareste capitalul social.

Majorarea capitalului social prin aporturi în creante nu este admisa în aceasta modalitate, nefiind considerate aporturi în natura. In schimb, astfel cum vom arata în continuare, este posibila convertirea creantelor fata de societate în actiuni.

b. Incorporarea rezervelor ( art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)

Rezervele sunt anumite sume de bani prelevate din profitul net al societatii si care au anumite destinatii prevazute prin lege. Dupa modul de constituire, rezervele pot fi :

– rezerve legale, a caror constituire este obligatorie, fiind prevazute de lege. In cazul societatii pe actiuni si a societatii cu raspundere limitata este obligatori constituirea unei rezerve legale de cel putin 5 % pe an pâna la nivelul a minimum o cincime din capitalul social;

– rezervele statutare, a caror constituire este prevazuta de actul constitutiv, care prevede si destinatiile acestor rezerve;

– rezervele facultative, a caror constituire se realizeaza în baza hotarârii adunarii generale, care stabileste si destinatia rezervelor.

Din punct de vedere contabil, rezervele sunt evidentiate ca parte a pasivului. Astfel cum am aratat, capitalul social este la rândul sau evidentiat din punct de vedere contabil în pasivul societatii comerciale, ca o datorie a societatii comerciale catre asociati, astfel ca transformarea rezervelor în capital este posibila.

Diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului social pot fi incluse în rezerve si utilizate pentru majorarea capitalului social. Datorita inflatiei si cursului valutar, sumele de bani aflate în conturile societatii sufera variatii de valoare, ceea ce poate determina diferente favorabile sau defavorabile. De asemenea, bunurile din patrimonial societatii, care sunt înregistrate din punct de vedere contabil la valoarea în lei cu care au intrat în patrimoniul societatii, pot sa îsi modifice valoarea datorita inflatiei.

In aceste situatii, diferentele favorabile rezultate din evaluare, care se evidentiaza din punct de vedere contabil într-un cont distinct, pot fi trecute în contul de rezerve si apoi în cel de capital, cu efectuarea formalitatilor legale necesare.

c. Incorporarea beneficiilor (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)

Aceasta este situatia în care adunarea generala ordinara, cu ocazia aprobarii bilantului, decide ca profitul net al societatii sa nu se distribuie sub forma de dividende, ci sa fie utilizat pentru majorarea capitalului social.

d. Incorporarea primelor de emisiune (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)

In situatia în care adunarea generala decide majorarea de capital prin emiterea de noi actiuni care sa fie distribuite catre terti neactionari, este posibil ca sa stabileasca vânzarea acestor actiuni la o suma superioara valorii lor nominale (valoare de emisiune).

Prima de emisiune este diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea nominal a actiunilor. Aceasta prima de emisiune se foloseste pentru distribuirea de actiuni catre vechii

actionari.

e. Compensarea creantelor (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)

In situatia în care societatea datoreaza sume de bani unor creditori, poate conveni cu acestia compensarea creantelor lor certe, lichide si exigibile cu actiuni emise de societate.

B. Norme speciale privitoare la procedura de majorare a capitalului social

In toate situatiile, nu se poate realiza o majorare de capital social pâna ce nu sunt platite toate partile sociale sau actiunile anterior emise. Totusi, în opinia noastra, aceasta restrictie se refera numai la actionarii care nu au varsat în întregime capitalul social subscris, deci la actiunile emise anterior, si nu la noii actionari, care nu au asadar nici o obligatie anterioara catre societate.

In cadrul societatii pe actiuni si în comandita pe actiuni, actionarii au un drept de preferinta în cazul majorarii de capital. Aceasta înseamna ca în cazul în care adunarea generala decide majorarea capitalului social, actiunile emise vor fi oferite spre subscriere în primul rând celorlalti actionari, în proportie cu numarul de actiuni pe care le poseda si cu obligatia ca acestia sa-si exercite dreptul lor de preferinta în termenul hotarât de adunarea generala, daca în actul constitutiv nu se prevede altfel.

Scopul acestui drept de preferinta este ca, în cazul unei majorari de capital, sa se poata pastra proportia din numarul total de actiuni pe care o detine fiecare actionar.

In acest sens, hotarârea adunarii generale extraordinare pentru majorarea capitalului social se va publica în Monitorul Oficial, partea a IV-a, acordându-se un termen de cel putin o luna cu începere de la ziua publicarii pentru exercitarea dreptului de preferinta.

Daca în acest interval de timp nu subscriu noile actiuni emise decât o parte dintre actionari, actiunile ramase nesubscrise vor putea fi subscrise de ceilalti actionari sau de

terte persoane care nu sunt actionari.

Adunarea generala va putea, pentru motive temeinice, sa ridice actionarilor dreptul de subscriere a noilor actiuni, în total sau în parte. In acest caz, convocarea adunarii generale va trebui sa cuprinda motivele majorarii capitalului social, persoanele carora urmeaza a li se atribui noile actiuni, numarul de actiuni atribuit fiecareia dintre ele, valoarea de emisiune a actiunilor si bazele fixarii acesteia. Pentru luarea hotarârii este necesara prezenta a trei patrimi din numarul titularilor capitalului social si votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social.

Dreptul de preferinta înceteaza, daca noile actiuni reprezinta aporturi în natura. Hotarârea adunarii generale privind majorarea capitalului social are efect numai în masura în care a fost adusa la îndeplinire în termen de un an de la data sa.

Actiunile emise în schimbul aporturilor noi vor trebui platite, la data subscrierii, în proportie de cel putin 30% din valoarea lor nominala si, integral, în termen de cel mult 3 ani de la data publicarii în Monitorul Oficial, a hotarârii adunarii generale.

Când s-a prevazut o prima de emisiune, aceasta trebuie integral platita la data subscrierii.

In cazul celorlalte forme de societate comerciala – societate în nume colectiv,

societatea în comandita simpla si societatea cu raspundere limitata – dreptul de preferinta exista si exercita daca a fost prevazut de actele constitutive sau de hotarârea adunarii generale extraordinare, si în termenele si modalitatile astfel stabilite.

3.Reducerea capitalului social

Reducerea de capital poate avea ratiuni diferite, cum ar fi înregistrarea de pierderi, scutirea asociatilor de varsamintele datorate sau restituirea catre actionari a unei coteparti din aporturi, proportionala cu reducerea.

A. Modalitatile de reducere a capitalului social

Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe modalitati (procedee):

a. Micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale ( art. 207 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990);

b. Reducerea valorii nominale a actiunilor sau partilor sociale (art. 207 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990);

In acest caz, reducerea valorii nominale nu va putea fi facuta sub limita valorii minime legale, anume de 10 lei noi (RON) sau 100.000 lei vechi pentru o parte sociala si 0,1 lei noi (RON) sau 1.000 lei vechi pentru o actiune.

c. Dobândirea propriilor actiuni, urmata de anularea lor (art. 207 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990);

Aceasta reprezinta o exceptie de la regula prevazuta de art. 103 din Legea nr. 31/1990, care dispune ca societatea comerciala nu poate dobândi propriile sale actiuni.

Astfel, art. 104 din Legea nr. 31/1990 permite societatii sa dobândeasca un numar determinat de actiuni proprii, integral liberate, cu scopul de a reduce capitalul social prin anularea acestor actiuni;

d. Scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate (art. 207 alin. 2 lit. a din Legea nr. 31/1990);

În situatia în are asociatii nu au efectuat varsamintele datorate în termenul prevazut de actul constitutiv, potrivit art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, acestia raspund pentru daunele pricinuite.

Daca aportul a fost stipulat în numerar, asociatul este obligat la plata de dobânzi legale din ziua în care trebuia sa se faca varsamântul. Independent de aceste sanctiuni, societatea comerciala urmeaza sa anuleze actiunile subscrise, pentru care nu s-au efectuat varsamintele datorate.

e. Restituirea catre asociati a unei cote – parti proportionale din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului social si calculata egal pentru fiecare actiune sau parte sociala;

f. Alte procedee prevazute de lege.

În toate situatiile, capitalul social nu va putea sa fie sub nivelul minim prevazut de lege pentru societatea comerciala respectiva.

B. Procedura de reducere a capitalului social

Având în vedere faptul ca reducerea capitalului social poate afecta drepturile creditorilor, Legea nr. 31/1990 a prevazut pentru acestia posibilitatea de a se opune reducerii capitalului social decise de asociati.

Astfel, reducerea capitalului social va putea fi facuta numai dupa trecerea unui termen de doua luni de la publicarea Monitorului Oficial a hotarârii adunarii generale a asociatilor.

Hotarârea adunarii generale va trebui sa arate motivele pentru care se face efectuarea ei.

În acest interval de 2 luni de la publicarea hotarârii adunarii generale, orice creditor al societatii poate face opozitie care va fi solutionata conform procedurii prevazute de art. 62 din Legea nr. 31/1990.

Tot în scopul protejarii drepturilor creditorilor, art. 209 din Legea nr. 31/1990 prevede ca atunci când societatea a emis obligatiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate în contul actionarilor, decât în proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate.

Dupa expirarea termenului de 2 luni pentru exercitarea dreptului de opozitie daca nu au fost formulate astfel de cereri de opozitie asociatii vor putea întocmi actul additional la actul constitutiv. Daca creditorii au formulat opozitie, asociatii vor putea încheia actul aditional la actul constitutiv numai dupa solutionarea irevocabila a cererii de opozitie, în sensul respingerii acesteia ori, în cazul admiterii, dupa stingerea obligatiilor societatii fata de creditorul respectiv.

4.Prelungirea sau reducerea duratei societatii

Daca în actul constitutiv asociatii au stabilit o durata limitata pentru functionarea societatii, asociatii vor trebui consultati cu cel putin cu un an înainte de expirarea duratei societatii cu privire la eventuala prelungire a acesteia.

Asociatii vor putea decide prelungirea societatii pentru o durata limitata sau vor putea decide ca societatea sa functioneze pe durata nelimitata.

Dat fiind faptul ca prin prelungirea duratei societatii poate prejudicia creditorii asociatilor, care nu îsi pot exercita drepturile asupra partii care s-ar cuveni asociatilor în cazul lichidarii societatii, Legea nr. 31/1990 a prevazut posibilitatea pentru acesti creditori sa se opuna acestei prelungiri.

Acest drept este recunoscut numai acelor creditori a caror drepturi au fost stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotarârii adunarii generale.

Daca opozitie este admisa, asociatii trebuie sa decida, în termen de o luna de la data la care hotarârea a devenit irevocabila, daca înteleg sa renunte la prelungire sau sa excluda din societate pe asociatul debitor al oponentului. În cazul în care asociatii decid excluderea asociatului debitor, drepturile cuvenite acestuia se calculeaza pe baza ultimului bilant contabil aprobat.

Reducerea duratei societatii se face de asemenea prin hotarârea adunarii generale, însa în acest caz creditorii asociatilor nu mai au posibilitatea de a formula opozitie în conditiile art. 206 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pentru ca interesele lor nu sunt lezate.

În schimb, creditorii societatii pot avea interesul de a formula opozitie, daca reducerea duratei societatii le aduce prejudicii (spre exemplu, daca are o activitate profitabila, de natura a aduce venituri necesare rambursarii datoriilor catre creditori). În acest caz, opozitia va fi exercitata conform normelor generale prevazute de art. 62 din Legea nr. 31/1990.

5.Schimbarea formei societatii comerciale

Pe parcursul duratei functionarii societatii comerciale asociatii pot decide schimbarea formei societatii, functie de anumite interese. Spre exemplu, pentru ca societatea comerciala sa poata emite obligatiuni, este necesar sa îmbrace forma societatii pe actiuni, si atunci asociatii într-o societate cu raspundere limitata pot decide schimbarea formei societatii.

Schimbarea formei societatii permite modificarea regulilor ce guverneaza functionarea acesteia, fara a conduce la încetarea existentei societatii ori crearea unei persoane juridice noi.

Asociatii care decid schimbarea formei societatii vor trebui sa respecte conditiile legale pentru forma societatii comerciale alese (capital social minim, numar minim sau maxim de asociati, etc.).

6.Cesiunea partilor de interes, a partilor sociale si a actiunilor

Cesiunea partilor de interes, a partilor sociale si a actiunilor este reglementata de normele privitoare la cesiunea de creanta (art. 1391 – 1398 C. civ.). Prin urmare, cesiunea va opera în temeiul unui contract de cesiune, a carui forma nu este obligatoriu sa fie scrisa, ori autentica. Notificarea debitorului cedat, respectiv a societatii comerciale se face prin aprobarea cesiunii în adunarea generala .

In privinta efectelor cesiunii, fata de efectului principal, care consta în transferal drepturilor conferite de calitatea de asociat catre cesionar, trebuie mentionate doua probleme:

– cedentul raspunde de varsarea integrala a capitalului social si ramâne

raspunzator fata de terti pentru operatiunile anterioare cesiunii sau în curs de derulare la momentul cesiunii;

– dividendele care se cuvin dupa data transmiterii actiunilor apartin cesionarului, în afara de cazul în care partile au convenit altfel.

In principiu, cesiunea partilor de interes, a partilor sociale si a actiunilor este admisa atât între vii cât si mortis causa. Totusi, exista anumite limitari ale libertatii contractuale, în special la societatile de persoane, precum si modalitati de transmitere diferite în cazul societatilor de persoane si a societatilor de capitaluri.

Transmiterea partilor de interes si a partilor sociale în cazul societatilor de persoane

In cazul societatilor de persoane în care contractul de societate, actul constitutiv, este încheiat intuitu personae persoane, asociatii au dreptul de a se opune cesiunii, atunci când partile de interes sau cele sociale se cesioneaza unor terte persoane, neasociati.

În cazul societatii în nume colectiv si în comandita simpla, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde prevederi exprese în acest sens, însa în cazul societatii cu raspundere limitata, art. 202 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 dispune ca transmiterea partilor sociale catre persoane din afara societatii este permisa numai daca a fost aprobata de asociati reprezentând cel putin trei patrimi din capitalul social. Totusi, aceasta aprobare nu este impusa în cazul dobândirii unei parti sociale prin succesiune.

In cazul transmisiunii prin succesiune a partilor sociale, daca prin aceasta transmisiune s-ar depasi maximum legal de asociati din cauza numarului de succesori, acestia vor fi obligati sa desemneze un numar de titulari ce nu va depasi maximum legal.

Ulterior cesiunii, asociatii încheie un act aditional la actul constitutiv si trebuie sa realizeze mentiunea corespunzatoare în Registrul Comertului.

Transmisiunea actiunilor în cazul societatilor de capitaluri

În cazul societatii pe actiuni si a societatii în comandita simpla, dreptul de proprietate asupra actiunilor se transmite în mod diferit dupa cum actiunile sunt nominative sau la purtator, daca sunt emise de o societate închisa ori de o societate detinuta public, daca sunt materializate sau dematerializate.

Astfel, dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative materializate (care sunt cuprinse într-un certificat de actiuni) se transmite prin declaratie facuta în registrul actionarilor societatii emitente, subscrisa de cedent si cesionar, si prin mentiune facuta pe actiune. Prin actul constitutiv se pot prevedea însa si alte modalitati de transmitere.

Daca actiunile nominative sunt dematerializate, desigur ca nu se va mai face mentiune pe certificatul de actionar, ci va fi suficienta declaratia comuna a cedentului si cesionarului facuta în registrul actionarilor.

Daca actiunile sunt emise de o societate detinuta public, cesiunea se va face conform regulilor pietei organizate pe care aceste actiuni sunt tranzactionate.

Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transfera prin simpla transmisiune a acestora, fara a mai fi necesara nici o alta formalitate.

În cazul nici unei forme de actiuni (nominale sau la purtator) nu este necesara înscrierea unei mentiuni în Registrul Comertului. Aceasta nu înseamna însa ca actionarii nu vor putea face mentiunea corespunzatoare în registrul comertului.

Ca regula, actiunile se transmit liber între actionari si fara terte persoane. Totusi, exista anumite restrictii, fie legale, fie conventionale.

Astfel, conform art. 103 din Legea nr. 31/1990 actionarii nu vor putea dobândi propriile sale actiuni fie direct, fie prin persoane interpuse, care actioneaza în nume propriu, dar pe seama acestei societati. Totusi, adunarea generala va putea decide în sens contrar, daca sunt îndeplinite anumite conditii:

– adunarea generala extraordinara stabileste modalitatile de dobândire, numarul maxim de actiuni ce urmeaza a fi dobândite, contravaloarea lor minima si maxima în perioada efectuarii operatiunii, care nu va putea depasi 18 luni de la data publicarii hotarârii adunarii generale în Monitorul Oficial;

– valoarea maxima a actiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate în portofoliul sau, nu poate depasi 10% din capitalul social subscris;

– se pot dobândi numai actiuni integral liberate si numai în cazul în care capitalul social subscris este integral varsat;

– în raportul de gestiune care însoteste bilantul contabil se arata motivele care au determinat dobândirea de actiuni proprii, numarul, valoarea nominala, contravaloarea actiunilor si fractiunea din capitalul social pe care ele o reprezinta.

Aceste restrictii nu se aplica daca dobândirea de catre societate a unui numar de actiuni proprii se face în vreuna dintre urmatoarele situatii:

– cu scopul de a reduce capitalul social, potrivit art. 207, prin anularea unui numar de actiuni proprii de o valoare corespunzatoare reducerii;

– pentru cesionarea catre personalul societatii a unui numar de actiuni proprii, în limitele si în conditiile aprobate de adunarea generala a actionarilor. Operatiunea de cesionare nu va depasi un an de la data publicarii hotarârii adunarii generale în Monitorul Oficial;

– prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotarâri judecatoresti pronuntate într-o procedura de urmarire silita împotriva unui debitor al societatii;

– cu titlu gratuit;

– în scopul regularizarii cursului actiunilor proprii pe piata bursiera sau pe piata organizata extrabursiera, dar numai cu avizul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare;

– în cazul operatiunilor curente ale societatilor bancare si de credit, nici operatiunilor efectuate în vederea dobândirii de catre salariatii societatii a actiunilor acesteia sau ale uneia dintre filialele sale.

Daca totusi societatea comerciala dobândeste actiuni cu încalcarea conditiilor legale în care are dreptul, prin exceptie, sa le dobândeasca, va fi obligata sa le înstrainezeîn termen de cel mult un an de la data subscrierii lor, în modul stabilit de adunarea generala.

În fine, societatii comerciale îi este interzis sa scada avansuri sau împrumuturi si nici sa constituie garantii în vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale actiuni de catre un tert.

În cazul în care societatea comerciala dobândeste propriile sale actiuni, aceste actiuni nu dau drept de dividende, iar dreptul de vot aferent acestor actiuni este suspendat pe toata durata posedarii lor de catre societate.

În afara acestor restrictii legale, în actul constitutiv este posibila stabilirea de clauze speciale de natura a proteja interesele actionarilor. Astfel, sunt posibile:

– clauze prin care pentru efectuarea unei cesiuni este necesara aprobarea adunarii generale sau a consiliului de administratie, în mod similar societatilor de persoane (clauze de agrement) sau – clauze care sa stabileasca un drept de preferinta al actionarilor existenti, similar societatii cu raspundere limitata ( clauze de preemtiune).

În fine, în stricta legatura cu transmisiunea dreptului de proprietate asupra actiunilor se ridica problema garantiei reale mobiliare (gajului) asupra actiunilor,

deoarece, în caz de executare silita, efectul gajului este cesiunea actiunilor.

Gajarea actiunilor, indiferent de forma acestora, se face prin declaratie, data de titularul lor, în forma autentica sau prin înscris sub semnatura privata, certificata de functionarul societatii sau, dupa caz, al registrului independent privat al actionarilor, declaratie sau înscris în care se vor arata cuantumul datoriei, valoarea si categoria actiunilor gajate.

Constituirea gajului se înscrie în registrul actionarilor, precum si, în conformitate cu Legea nr. 99/1999, în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

7.Retragerea asociatilor

Retragerea unui asociat sau actionar din societatea comerciala este un act de vointa a acestuia, un act juridic unilateral care modifica actele constitutive ale societatii comerciale. Actele constitutive fiind acte multilaterale, principiul irevocabilitatii actuluijuridic civil împiedica în mod normal modificarea lor unilaterala de catre o singura persoana, si pentru acest motiv normele privitoare la retragerea asociatilor sunt norme de exceptie, de stricta interpretare, astfel încât cazurile de retragere sunt limitative reglementate de lege.

A. Cazurile de retragere a asociatilor

Dreptul de retragere al asociatilor sau actionarilor este prevazut distinct pentru societatea pe actiuni de celelalte tipuri de societati comerciale.

Astfel, pentru societatea pe actiuni, art. 134 din Legea nr. 31/1990 dispune ca au dreptul de a se retrage din societate si de a obtine contravaloarea actiunilor pe care le poseda. actionarii care nu sunt de acord cu hotarârile luate de adunarea generala cu privire la :

– schimbarea obiectului principal de activitate;

– mutarea sediului;

– forma societatii.

Acest text de lege se aplica, prin analogie, si societatii în comandita pe actiuni.

Pentru societatea în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, este aplicabil art. 226 din Legea nr. 31/1990, care dispune ca, în aceste tipuri de societati asociatii se pot retrage:

– în cazurile prevazute în actul constitutiv;

– cu acordul tuturor celorlalti asociati;

– în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau, când nu se realizeaza acordul

unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotarâri a tribunalului.

In toate situatiile, retragerea unui asociat sau actionar presupune manifestarea de vointa a acestuia. Legea nu prevede în mod expres forma scrisa a cererii de retragere, deci aceasta va putea fi prezentata si verbal, în adunarea generala, caz în care va fi consemnata în procesul verbal întocmit.

Aprobarea acestei cereri de retragere este necesara numai daca în actul constitutive al societatii comerciale nu este prevazut altfel.

Daca asociatul care doreste sa se retraga nu obtine acordul celorlalti asociati, acesta se poate adresa instantei de judecata, care poate încuviinta retragerea.

Actiunea în încuviintarea retragerii este prevazuta expres de lege numai în situatia societatilor în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata. Art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 dispune ca, în cazul acestor societati, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizeaza acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotarâri a tribunalului.

Cu toate acestea, chiar si în cazul unei societati pe actiuni, actionarul care formuleaza o cerere de retragere sa se loveasca de refuzul celorlalti actionari, si sa fie necesara interventia instantei pentru realizarea modificarii corespunzatoare a actelor constitutive ale societatii comerciale respective, deoarece altfel nu se poate realiza publicitatea ceruta de lege pentru opozabilitate. Pârâti în cererea de încuviintare a retragerii sunt ceilalti asociati.

Cererea de încuviintare a retragerii unui asociat apare admisibila si daca este formulata de asociatii care ramân în societate, atunci când asociatul care s-a retras a formulat declaratia de retragere, si-a încasat drepturile care i se cuvin, dar nu s-a prezentat în vederea modificarii corespunzatoare a actelor constitutive, pentru a se putea realiza mentiunea în Registrul comertului. In acest caz, pârât în actiunea în încuviintarea retragerii este tocmai asociatul care a formulat cererea de retragere.

Obiectul cererii va fi autorizarea retragerii de catre instanta de judecata. Instanta investita cu solutionarea cererii, va admite cererea:

– în cazul societatii în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, daca motivele de retragere sunt temeinice. Actiunea va fi în aceasta situatie constitutiva de drepturi;

– în cazul societatii pe actiuni, daca actionarul care a formulat cererea de retragere se gaseste în situatiile prevazute expres de art. 134 din Legea nr. 31/1990. In aceasta a doua situatie, actiunea apare ca fiind una în constatare a unui drept, iar nu constitutiva de drepturi, deoarece retragerea are efect prin simpla manifestare de vointa a actionarului.

In urma hotarârii judecatoresti de retragere, actele constitutive ale societatii vor fi considerate ca modificate corespunzator, în sensul disparitiei asociatului retras.

In retragere nu va putea fi promovata decât pâna la dizolvarea societatii comerciale, iar nu si în faza lichidarii.

In cazul în care instanta autorizeaza retragerea asociatului sau actionarului care a formulat aceasta cerere, pentru a face hotarârea judecatoreasca opozabila societatii, este necesara notificarea acesteia cu privire la solutia pronuntata de instanta. Unele instante de judecata citeaza chiar în cadrul procesului societatea comerciala, pentru ca hotarârea sa îi fie opozabila.

Competenta de solutionare a cererii revine tribunalului în a carui raza teritoriala îsi are sediul societatea.

O norma speciala este cuprinsa în dispozitiile art. 134 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 si se refera la faptul ca, în cazul societatilor pe actiuni, actionarul care se retrage va trebui sa depuna odata cu declaratia de retragere, si actiunile pe care le poseda.

B. Drepturile asociatului retras

Drepturile asociatului sau actionarului retras, sunt reglementate de Legea nr. 31/1990 in mod diferit pentru societatea în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, pe de o parte, si pentru societatea pe actiuni, pe de alta parte.

Cu privire la drepturile asociatului retras, în societatea în nume colectiv, în comandita simpla sau în societatea cu raspundere limitata, art. 226 din Legea nr. 31/1990 dispune ca acestea se stabilesc prin acordul asociatilor ori de un expert desemnat de acestia sau, în caz de neîntelegere, de tribunal.

Se observa ca, legiuitorul nu a stabilit un criteriu legal pe baza caruia sa se stabileasca drepturile asociatului retras, astfel ca, în caz de neîntelegere, instanta va aprecia asupra valorii datorate actionarului retras, în cadrul unei actiuni care are ca obiect stabilirea acestor drepturi si obligarea societatii comerciale la plata lor.

Cu privire la drepturile asociatului retras, în societatea pe actiuni si în societatea în comandita pe actiuni este aplicabil art. 134 din Legea nr. 31/1990 care dispune ca actionarii care se retrag au dreptul de a obtine contravaloarea actiunilor pe care le poseda, la alegerea lor,

– fie proportional cu activul social net ce ar rezulta dupa ultimul bilant contabil aprobat,

– fie la valoarea medie de piata a actiunilor din ultimul trimestru, înscrisa în cota bursei sediului social ori, în lipsa, a bursei locului cel mai apropiat sau, dupa caz, de pe o piata organizata extrabursiera.

8. Excluderea asociaţilor

Excluderea asociatilor consta în îndepartarea pe cale silita a unui asociat din societate. Excluderea este o necesitate la societatile de persoane si este prevazuta de lege pentru a apara societatea, fiind în acelasi timp si o sanctiune si un remediu.

A. Cazurile de excludere.

Art. 222 din Legea nr. 31/1990 enumera cazurile de excludere a asociatilor din societatile în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, precum si asociatii comanditati în societatea în comandita pe actiuni:

a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu raspundere nelimitata în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept în administratie

ori contravine dispozitiilor art. 80 si 82 din Legea nr. 31/1990, anume ia din fondurile societatii mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele care urmeaza sa le faca în interesul societatii, sau asociatii care iau parte ca asociati cu raspundere nelimitata, în alte societati concurente sau având acelasi obiect de activitate, sau fac operatiuni în contul lor sau al altora în acelasi fel de comert sau în unul asemanator, fara consimtamântul celorlalti asociati;

d) asociatul administrator care comite frauda în dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

Distinct de aceste cazuri de excludere, un caz specific este cel prevazut de art. 206 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, anume daca este admisa opozitia tertilor creditori ai unui asociat într-o societate în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata cu privire la hotarârea adunarii generale de prelungire a duratei societatii peste termenul fixat initial.

– fie la valoarea medie de piata a actiunilor din ultimul trimestru, înscrisa în cota bursei sediului social ori, în lipsa, a bursei locului cel mai apropiat sau, dupa caz, de pe o piata organizata extrabursiera.

B.Drepturile asociatului exclus

In conformitate cu art. 224 din Legea nr. 31/1990, asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia.

In ceea ce priveste suma care îi revine asociatului exclus, ea poate fi stabilita prin acord cu ceilalti asociati, sau, în caz de neîntelegere, prin instanta de judecata.

Obiectul actiunii va fi în functie de persoana reclamantului :

– fie pretentia de a se achita suma care i se cuvine, daca actiunea este introdusa de asociatul exclus, caz în care actiunea este o actiune în pretentii,

– fie stabilirea sumei care trebuie achitata asociatului exclus, daca actiunea este introdusa de societatea comerciala ori de un alt asociat, caz în care actiunea are caracterul unei actiuni în constatare.

Calitatea procesuala pasiva apartine societatii comerciale, daca reclamantul este asociatul exclus, sau asociatului exclus, daca reclamanta este societatea comerciala sau ceilalti asociati.

In cazul în care, reclamant este unul dintre asociaţi, societatea comerciala va fi citata în calitate de intervenient fortat, deoarece în patrimoniul acesteia urmeaza sa se regaseasca obligatia de achitare a sumei care revine asociatului exclus.

Hotarârea astfel pronuntata nu se încadreaza între cele a caror mentiune în Registrul Comertului este obligatorie, dar consideram ca este posibila efectuarea unei menţiuni, în cazul în care partile solicita aceasta.

Bibliografie

ü  Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

ü  autor:  Crina-Mihaela Letea

ü  editura: Hamangiu

ü  an: 2008

ü  Drept comercial

ü  autor:  Ioan Schiau

ü   editura: Hamangiu

ü  Drept comercial pentru învatamântul economic

ü  Autor(i): Angheni Smaranda; Volonciu Magda; Stoica Camelia Editura: Editura Universitara Bucuresti  2006

Autori: ,

Leave Comment