DIFERENŢE PRIVIND PROBELE ÎN ACTUALUL ŞI PROIECTUL CODULUI DE PROCEDURA CIVILĂ

Dec 7th, 2010 | By | Publicat in categoria Anul II, Drept, Nr. 1 Mai 2010

Cuvinte cheie:, probe, administrarea probelor, înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată

În materia probelor utilizate în procesele aparţinând dreptului privat se propune realizarea unei unificări  în  reglementare, respectiv de a fi cuprinse în  Noul Cod de Procedură Civilă nu numai dispoziţiile privind administrarea probelor, cât şi prevederile ce fac referire la admisibilitatea mijloacelor de probă regăsite în cuprinsul Codului Civil. Alături de mijloacele de probă cunoscute au fost introduse aspecte privind admisibilitatea ca probe pentru: copiile făcute pe microfilme, înscrisurile pe suport electronic, a contractelor întocmite utilizând formulare tipizate ori standardizate, a timbrelor, a biletelor, cât şi a documentelor imprimate sau neimprimate ce sunt folosite la realizarea unor contracte urmând a avea regimul înscrisurilor sub semnătură privată.

În acelaşi timp se propune menţinerea procedurii actuale privind administrarea probelor de către avocaţi, deşi în noua reglementare în materie civilă aceasta, ca manifestare a dreptului de dispoziţie al părţilor procesuale, poate fi considerată o alternativă pentru clasica administrare a probelor de către instanţă. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că această procedură a administrării probelor de către avocaţi, deşi  nu este des întâlnită în practică, este reglementată de lege  lata. Frecvenţa utilizării acestei proceduri legale poate fi sporită în timp, doar prin creşterii încrederii în eficienţa atât privind justiţiabilii, cât şi cei resposabili de a o îndeplini.

În Noului Cod de Procedură Civilă se doreşte prezentarea înscrisurilor comparativ între modul de reglementare a acestora în Codul civil, Codul de procedură civilă, respectiv Proiectul Codului de procedură civilă. În acest sens, o serie de articole sunt incluse în Proiectul Codului de procedură civilă din Codul civil, inclusiv cele care reglementează mijloacele de probă. În ceea ce priveşte aportul de noutate a Proiectului Codului de procedură civilă putem menţiona noţiunile privind înscrisurile (art.254 Proiect Cod.proc.civ.: “Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare.”), fiind prezentate înscrisurile pe suport electronic (Art. 255.Proiect Cod.proc.civ – „Înscrisul pe suport electronic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport de hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.”) şi rolul semnăturii în cadrul acestora (Art. 256 Proiect Cod proc.civ. – (1) „Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă, decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege.”)

În plus faţă de art. 1171 din Codul Civil, Proiectului Codului de Procedură civilă precizeză în mod expres persoanele calificate ce pot încheia înscrisuri autentice(notarul public sau alt agent instrumentator), în Codul civil menţionându-se ca persoană doar funcţionarul public.(Art. 257.Proiect Cod Proc.Civ. – (1) Înscrisul autentic este acela făcut de funcţionarul public, de notarul public sau alt agent instrumentator, cu formele şi în limitele atribuţiilor prevăzute de lege. (2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris căruia legea îi conferă acest caracter.”)

Privind puterea doveditoare a înscrisului autentic, respectiv a celui sub semnătură privată, codurile  în materie civilă prezintă asemănări şi deosebiri. În mod similar art.258 Cod proc. civ.  şi art. 1174 Cod civ. prevăd că actul autentic face dovada deplină faţă de orice persoană şi are efecte între părţi privind drepturile şi obligaţiile incidente, celelalte menţiuni  ce nu fac obiectul principal al actului constituie ca început de dovadă scrisă.

De asemenea, art. 1175 Cod civ. completează astfel : actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.”

În cazul înscrisului sub semnătură privată Codul de procedură civilă adaugă în cadrul art. 261 alin.(2) următoarele: “menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.”

Codurile în materie civilă nu prezintă mari modificări privind numărul de exemplare, în acest sens, art. 262 Cod.proc.civ. şi art. 1179 Cod.civ. prevăd că încrisurile sub semnătură privată ce cuprind in contract sinalagmatic au putere doveditore doar dacă au fost relizate în atâtea exemplare câte interese contare apar în respectivul contract.

De asemenea, există posibilitatea  acordată de art. 262 alin (4) în care părţile, dându-şi consimţământul, depun singulul original la o terţă persoană aleasă de acestea, pluralitatea exemplarelor nefiind obligatorie în acest caz.

În această privinţă, Proiectul Codului de Procedură Civilă menţionează la art. 264  în legătură cu art. 262 privitor la înscrisul sub semnătură privată conţinând un contract sinalagmatic şi art. 263, respectiv cu privire la art.1180 C.civ. nu sunt aplicabile în raporturile juridice între întreprinzători ori alţi profesionişti, reglementare ce nu apare în Codul civ.  [1]

Potrivit Codului civil în vigoare, articolul 1180 impune în cazul actului sub semnătură privată ce implică obligativitatea unei părţi de a plăti o sumă de bani unei alte părţi, ca acest act să fie scris integral de mâna celui ce l-a subscris sau cel puin să adauge la sfârşitul actului  menţiunea “bun şi aprobat” alături de semnătura sa, făcându-se arătare întotdeauna şi în litere suma, respectiv cantitatea datorată. În legătură cu acest aspect, Proiectul codului proc.civ. precizează că această regulă nu se aplică în cazul comercianţilor, plugarilor, industriaşilor şi altor categorii de persoane expres prevăzute de lege.

O altă diferenţă regăsită în Proiectul Codului.proc.civ. este în cadrul art. 264 alin.(2) ce face referire la cazurile articolului 264 alin.(1), precizându-se că data înscrisului sub semnătură privată poate face dovada cu orice mijloc de probă inclusiv fată de terţe persoane, cu excepţia cazului în care legea specială prevede diferit de cea generală, potrivit principiului “specialia generalibus derogant” (“legea specială derogă de la cea generală”), situaţie în care dacă nu se cere forma scrisă în vederea probării actului, art. 265 face precizarea că în cazul înscrisurilor sub semnăturile sub semnătură privată  ce nu au respectat condiţiile de la art.262 şi art. 263 acestea vor avea calitatea de început de dovadă scrisă.

Referitor la data certă apaţinând înscrisul sub semnătură privată art.1182 din Codul Civil este completat de Proiectul Codului.proc.civ. adăugându-se că data scripturii private nu este dovedită terţilor  decâtîn una din modalităţile prevăte de lege.[2]

În vederea eliminării practicilor neunitare., Proiectul codului.proc.civ.  vizeză găsirea unor remedii în aceste cazuri datorate incoerenţei şi instabilităţii legiferărilor, dorindu-se astfel evitarea unor evenimente legislative generatoare de confuzii în interpretare în rândul celor care operează cu legea sau o aplică, cum ar fi judecătorii sau justiţiabilii.  În aceasă situaţie Proiectul codului.proc.civ.  înlocuieşte pricipiul actual al aplicării imediate al legi noii procedurale cu modalitatea de aplicare a normei noi procedurale civile decât în cazul proceselor şi executărilor solite ce au început după intrarea în vigoare a noii legi.

În cazul administrării probelor, al casării cu trimitere  şi al exercitării căilor de atac legea veche supravieţuieşte alături de norma nouă, rămânând pentru a soluţiona echitabil cauzele aflate pe rol la data intrarii în vigoare a noilor dispoziţii legale.

Privitor la înscrisurile pe suport electronic, spre deosebire de actualul cod de procedura civilă, sunt reglementate pe parcursul art 270 – 272 din Proiectul codului de procedură civilă, menţionându-se în primul rând condiţiile privind valabilitatea acestei categorii de înscrisuri. În acest sens amintim conţinutul art 270 din Proiect cod proc.civ.:” (1) Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport electronic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil şi prezintă garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta emană.

(2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanţa trebuie să ţină seama de circumstanţele în care datele au fost înscrise şi documentul care le-a reprodus.”

CONCLUZII

Raportat la aporturile Proiectului de procedură civilă în completarea celui actual se pot face face multe precizări privind voinţa legiuitorului, însă principalele aspecte noi se regăsesc privind înscrisurile pe suport electronic, copiile făcute pe microfilme, a contractelor întocmite utilizând formulare tipizate ori standardizate, a timbrelor, a biletelor, cât şi a documentelor imprimate sau neimprimate ce sunt folosite la realizarea unor contracte urmând a avea regimul înscrisurilor sub semnătură privată, precum şi alte modificări ori adăugiri privind dispoziţiile reglementate în actualul Cod de procedură civilă

BIBLIOGRAFIE

1.      Proiectul Codului de Procedură Civilă, Hotararea Guvernului nr.1527/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 889 din 27 decembrie 2007;

2.      Codul de Procedură Civilă în vigoare modificat prin  OUG nr. 42/2009, promulgat la 11 septembrie 1865

3.      Codul Civil în vigoare, pus în aplicare de la 1 decembrie 1865.



[1] Proiectul Codului de Procedură Civilă Art. 264. – (1) Dispoziţiile art. 262 şi art. 263 nu se aplică în raporturile dintre întreprinzători sau alţi profesionişti.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), data înscrisului sub semnătură privată poate fi dovedită, chiar şi faţă de terţi, cu orice mijloc de probă, în măsura în care legea specială nu cere forma scrisă pentru dovedirea convenţiei înseşi.

[2] Art. 266. – (1) Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, printr-una din modalităţile prevăzute de lege, respectiv:

1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;

2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;

3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;

4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia din cei care l-au subscris, după caz;

5. din ziua când cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite de funcţionari sau agenţi publici, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;

6. din ziua când s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.

(2) Cu toate acestea şi sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor alin. (1) în privinţa chitanţelor liberatorii.

Autori: , ,

Leave Comment