RECVIEM – ÎN DOMUL CEDRILOR DE SEARA AVRAM FILIPAS

A pasit în domnul cedrilor de seara, iar steaua sa i-a aprins luceferii neuitarii.

De acolo, de sus, Magistrul, ce s-a dedicat Universitatii cu neînchipuita disponibilitate sufleteasca, cu tenacitatea si sârguinta unui orfaurar si ctitor, ne zâmbeste, asa cum îl retinem pe retina, fascinant si seducator, boem si pitoresc.

Truda sa, izvora din adâncurile unei constiinte, înnobilata, de sunetul biruitor al cornului de vânatoare, ce i-a împodobit sufletul, generos cu haruri alese.

A fost un om al timpului, pe care l-a iubit mistuitor, si în cercul timpului si-a adoptat conclavul de spirit.

A zburat pe aripi albe de cocori tristi, prea timpuriu, înaltându-se pe culmi diamantine în tacerea însingurata a venerelor noptii si a cedrilor de seara.

Ii vom aprinde candela, cu sufletul si ruga noastra, cerându-i cerului, sa-l acopere cu hlamida nemuriri.